Decizia CCR nr. 1.083 din 18.12.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Maria Crăiuț în Dosarul nr. 11.292/86/2011 al Curții de Apel Suceava - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.044D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.162D/2012, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Georgeta Bondor în Dosarul nr. 11.295/86/2011 al aceleiași instanțe.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.044D/2012 și nr. 1.162D/2012, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.162D/2012 la Dosarul nr. 1.044D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, și anume decizia de inadmisibilitate pronunțată la data de 13 noiembrie 2012, în cauzele conexate Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar și Lucia Ghețu împotriva României.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 24 mai 2012 și 19 iunie 2012, pronunțate în dosarele nr. 11.292/86/2011 și nr. 11.295/86/2011, Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Maria Crăiuț și Georgeta Bondor în cauze având ca obiect soluționarea recursurilor formulate împotriva unor sentințe civile pronunțate de Tribunalul Suceava - Secția civilă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile și art. 16 privind egalitatea în drepturi, precum și art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În esență, aceștia susțin că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât se ajunge la situația în care se creează o discriminare între personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor și alte categorii profesionale, cum ar fi militarii, polițiștii și funcționarii publici cu statut special. Astfel, arată că Guvernul a acordat retroactiv grupe speciale de muncă militarilor și polițiștilor pentru a atenua scăderea cuantumului pensiilor pentru aceste categorii de persoane, în timp ce pentru alte categorii pensiile au fost diminuate în mod substanțial, fiind reduse în cuantum de 60-70%, afectând însăși substanța dreptului la pensie.

Prin prisma Deciziei Curții Constituționale nr. 297 din 27 martie 2012, autorii excepției apreciază că discriminarea este extinsă, întrucât consilierii Curții de Conturi, fiind asimilați magistraților, urmează să revină la pensiile speciale. Prin similitudine cu considerentele acestei decizii, personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor se află în aceeași situație, având aceleași interdicții și incompatibilități ca magistrații și consilierii Curții de Conturi. De asemenea, aceștia arată că există "reglementări duble, total opuse“ referitoare la pensiile de serviciu, întrucât, la data adoptării Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, nu au fost abrogate prevederile Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, fapt ce contravine dispozițiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Totodată, autorii excepției susțin că pensia de serviciu a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea a fost stabilită în considerarea atribuțiilor de serviciu, a incompatibilităților și interdicțiilor aferente acestei categorii de personal din domeniul justiției. Aceasta constituie un bun actual, un drept de proprietate în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel încât "reducerea substanțială a pensiei aflată în plată echivalează cu o expropriere, fiind încălcat dreptul la coerență legislativă, statutul legal și predictibilitatea legii, dar și speranța legitimă.“

Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă opinează în sensul că prevederile art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 nu încalcă dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile și art. 16 privind egalitatea în drepturi.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că reglementarea legală criticată este constituțională și nu contravine dispozițiilor art. 15 alin. (2) și art. 16 din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, care au următorul cuprins: "La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: [_]

f) art. 68,art. 681 alin. (2) și art. 68²-68⁴ din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare;“.

Autorii excepției susțin că aceste prevederi de lege contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile și art. 16 privind egalitatea în drepturi, precum și art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai fost examinate din perspectiva unor critici de neconstituționalitate identice, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și convenționale invocate și în prezenta cauză.

În acest sens, este Decizia nr. 945 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2013, prin care Curtea, cu majoritate de voturi, a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Referitor la încălcarea principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, prin această decizie, Curtea a constatat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare“.

Prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, Curtea a reținut că pensiile de serviciu au fost eliminate și integrate sistemului public de pensii prin Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.

Abrogările prevăzute de art. 196 din Legea nr. 263/2010 nu constituie decât o operațiune tehnico-legislativă de corelare a prevederilor actului normativ adoptat cu cele existente în alte legi ce reglementează pensiile speciale, respectiv alte măsuri în domeniul pensiilor. În aceste condiții, Curtea a constatat că Legea nr. 263/2010 nu are caracter novator și nu aduce nicio modificare sau un element nou în raport cu cadrul legal consacrat odată cu apariția Legii nr. 119/2010.

În ceea ce privește pretinsa discriminare între diferite categorii de personal, respectiv între personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor și alte categorii profesionale, cum ar fi militarii, polițiștii și funcționarii publici cu statut special, Curtea a constatat că nici această critică nu poate fi reținută.

Astfel, prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, în privința cadrelor militare în activitate, soldații și gradații voluntari, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, Curtea a statuat că aceștia au beneficiat și continuă să beneficieze de un statut aparte, justificat de natura activității desfășurate, care creează condițiile unei uzuri corporale accentuate prin expunere la pericole de vătămare corporală și chiar de amenințare a vieții.

Totodată, Curtea a reținut că aceste categorii de personal au fost supuse deopotrivă procesului de recalculare a pensiei dobândite în virtutea calității de pensionar.

Principiul egalității, astfel cum s-a arătat în mod constant în jurisprudența Curții Constituționale, nu presupune uniformitate, ci, dimpotrivă, situații obiectiv diferite justifică și chiar impun instituirea unui tratament juridic diferențiat, fiind de competența exclusivă a legiuitorului, care, ținând cont de particularitățile activității desfășurate de fiecare categorie în parte, să reglementeze reguli specifice, fapt ce nu constituie o discriminare.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.