Decizia CCR nr. 519 din 9.10.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 48 din Legea partidelor politice nr. 14/2003

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 48 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, excepție ridicată de Partidul Popular și al Protecției Sociale în Dosarul nr. 15.925/3/2013 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 83D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public pentru a pune concluzii asupra excepției de neconstituționalitate. Acesta susține respingerea, ca neîntemeiată, a excepției, pentru aceleași considerente reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 793 din 3 iulie 2008, care, pentru identitate de rațiune, își mențin valabilitatea și în această cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Decizia nr. 43 din 28 noiembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 15.925/3/2013, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 48 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, excepție ridicată de Partidul Popular și al Protecției Sociale, cu sediul în București, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri înaintate de Ministerul Public prin care au fost solicitate dizolvarea și radierea din Registrul partidelor politice a Partidului Popular și al Protecției Sociale.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile legale examinate contravin prevederilor fundamentale ale art. 1 alin. (3) care consacră valorile supreme ale statului român, ale art. 8 - Pluralismul și partidele politice și ale art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere al cetățenilor. Se arată, în acest sens, că neîndeplinirea condiției înregistrării unui număr de cel puțin 50. 000 de voturi la nivel național la două alegeri generale succesive organizate pentru alegerea consiliilor județene, a consiliilor locale, a Camerei Deputaților sau a Senatului, cu consecința dizolvării respectivului partid politic, este de natură să încalce dreptul de asociere al cetățenilor români, în special al pensionarilor, concretizat în dreptul de a se asocia liber în partide politice.

6. Tribunalul București - Secția a V-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 793 din 3 iulie 2008.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 48 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 12 mai 2014. Atât în forma ultimei republicări a legii, cât și în cea anterioară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 6 august 2012, dispozițiile art. 48 - criticate - aveau același conținut, potrivit căruia:

"(1) Neîndeplinirea obiectivelor stabilite pentru un partid politic, conform art. 1 și 2, se poate constata când un partid politic nu obține la două alegeri generale succesive un număr minim de voturi.

(2) Numărul minim necesar îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 1 și 2 este de cel puțin 50. 000 de voturi la nivel național, pentru candidaturile depuse în oricare dintre următoarele scrutinuri: consilii județene, consilii locale, Camera Deputaților, Senat."

11. Normele constituționale apreciate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 1 alin. (3), care consacră valorile supreme ale statului român, ale art. 8 - Pluralismul și partidele politice și ale art. 40 alin. (1) din Constituție, privind dreptul de asociere al cetățenilor.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 48 din Legea partidelor politice nr. 14/2003 au mai format obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituționalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză.

13. Prin Decizia nr. 793 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iulie 2008, Curtea, răspunzând unor critici referitoare la pretinsa încălcare a dreptului la asociere prin faptul că legea examinată prevede posibilitatea Ministerului Public de a adresa Tribunalului București cererea de dizolvare a acelui partid politic care, la două alegeri succesive, nu a obținut un număr de voturi de cel puțin 50. 000 la nivel național, pentru candidaturile depuse pentru consiliul județean, consiliul local, Camera Deputaților sau Senat, a reținut că impunerea prin lege a anumitor condiții pentru exercitarea unui drept constituțional nu constituie o încălcare sau o restrângere a acestuia, ci chiar reflectarea lui în plan legal. Astfel, instituirea prin lege a unui prag electoral, justificat prin însuși scopul înființării unui partid politic - acela de a reflecta voința politică a cetățenilor -, ca o condiție pentru continuarea existenței acelui partid, nu poate avea semnificația încălcării dreptului de asociere atât timp cât tot Legea fundamentală prevede, la art. 8 alin. (2), că "Partidele politice se constituie și își desfășoară activitatea în condițiile legii. Ele contribuie la definirea și la exprimarea voinței politice a cetățenilor, respectând suveranitatea națională, integritatea teritorială, ordinea de drept și principiile democrației".

14. Totodată, prin Decizia nr. 170 din 20 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 29 aprilie 2014, respingând ca neîntemeiată excepția, Curtea a statuat, în esență, că motivele și condițiile de dizolvare a partidelor politice reglementate de normele criticate nu constituie restrângeri ale exercițiului dreptului de asociere, ci limitări de natură legală ale acestui drept, circumscrise regimului constituțional al partidelor politice. În continuare, Curtea a reținut că partidele politice au un important rol în transpunerea valorilor naționale și a democrației din concepte teoretice și abstracte într-un proces practic decizional, în beneficiul cetățenilor. Exprimarea voinței politice a membrilor partidului și punerea în operă a acesteia se realizează în mod plenar în procesul electoral, fiecare partid având, de principiu, vocația guvernării. Unul dintre principalele scopuri ale asocierii în partide politice îl constituie acela de a accede la putere prin intermediul candidaților pe care partidul îi propune în campania electorală. Or, în măsura în care partidul nu obține numărul minim de voturi cerut de lege, activitatea pe care o desfășoară nu se mai circumscrie scopului mai sus menționat. Asemenea organizații nu pot revendica statutul de partid politic, având posibilitatea să își continue existența ca simple forme de asociere a cetățenilor, cu condiția ca înființarea și desfășurarea activității lor să se realizeze potrivit legii, pentru realizarea scopurilor dorite de membrii lor și în conformitate cu opțiunile acestora, exprimate în mod liber, pe plan social, cultural, economic și chiar politic.

15. Curtea constată, în lipsa unui element de noutate, de natură să determine schimbarea jurisprudenței sale, că cele reținute prin deciziile mai sus indicate își păstrează valabilitatea si în cauza de fată.