Decizia CCR nr. 532 din 9.10.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepție ridicată de Laurențiu Alexandru Calușa în Dosarul nr. 32. 989/3/2013 al Tribunalului București - Secția a VII I-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului nr. 345D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal răspunde, personal, autorul excepției, asistat de avocat Diana Alina Rohnean, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind partea Casa de Pensii a Municipiului București. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției pentru susținerea excepției de neconstituționalitate. Aceasta arată, în esență, că textul de lege criticat, prin care se instituie beneficiul indemnizației anuale reparatorii doar în favoarea acelei categorii de revoluționari recunoscute de Legea nr. 341/2004 care au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, creează o discriminare pe criteriul averii, interzisă de prevederile art. 1 alin. (3) și (4) și ale art. 16 din Constituție, dar și de art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Intenția legiuitorului a fost de gratitudine față de meritele deosebite ale acestor persoane, astfel că acordarea respectivei indemnizații, cu titlu de reparație morală, numai acelor persoane care realizează un venit mai mic, nu și celor care, prin activitatea desfășurată, obțin venituri peste nivelul stabilit de lege, se îndepărtează de la scopul inițial al legii. Dacă se poate accepta că discriminarea este justificată obiectiv, sub aspectul criteriului cuantificabil al venitului realizat, această inegalitate nu este însă și rezonabilă, astfel că depășește cadrul constituțional care permite restrângerea exercițiului unui drept sau al unei libertăți fundamentale. În plus, dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 aduc atingere și dreptului de proprietate, deoarece, astfel cum rezidă în jurisprudența Curții Constituționale - a se vedea Decizia nr. 88 din 28 februarie 2013 -, dar și în cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, indemnizația legală poate fi calificată ca reprezentând un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, astfel că intră sub protecția acestor norme convenționale.

4. În concluzie, reprezentantul autorului excepției de neconstituționalitate solicită admiterea acesteia și depune, în acest sens, un înscris intitulat "Note de dezvoltare a motivelor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004", prin care invocă încălcarea art. 16 din Constituție, ce trebuie interpretat prin coroborare cu art. 1 alin. (3), (4) și (5), art. 11,art. 15,art. 20 alin. (1), art. 148 alin. (2) și art. 154 alin. (1) din Legea fundamentală, art. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în acord cu dispozițiile art. 14 din Convenție și Protocolul nr. 12 la Convenție și ale Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice, art. 2 și 6 din Tratatul Uniunii Europene, art. 67 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, art. 1, 17, 20, 21, 25 și 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, nerespectarea art. 44 din Constituție, interpretat în raport cu art. 20 din Constituție și art. 11 din Convenție, art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție și art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și încălcarea art. 53 din Constituție, interpretat în acord cu dispozițiile art. 1 alin. (5), art. 11, 20 și 148 din Constituție și cu art. 18 din Convenție raportat la art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.

5. Având cuvântul, autorul excepției susține, personal, că textul legal criticat este discriminatoriu, având chiar natura unei sancțiuni pentru acei revoluționari care, prin propria capacitate intelectuală, reușesc să obțină venituri mari, contribuind semnificativ și la bugetul public național.

6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că, potrivit dispozițiilor art. 10 și ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională nu poate completa textul legal examinat în sensul criticilor de neconstituționalitate formulate de autorul excepției. În ce privește pretinsa discriminare creată ca urmare a acordării diferențiate a indemnizației reparatorii anuale, prevăzută de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, arată că aceasta nu poate fi reținută, deoarece legiuitorul are competența exclusivă de a stabili condițiile și criteriile concrete de acordare a acestor drepturi constând în indemnizații sau beneficii, în funcție de anumite criterii; or, situația de fapt a unei persoane care obține un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat diferă în mod obiectiv de cea a persoanei care depășește același nivel, astfel că reglementarea diferită a regimului juridic aplicabil este justificată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

7. Prin Sentința civilă nr. 2.717 din 7 martie 2014, pronunțată În Dosarul nr. 32. 989/3/2013, Tribunalul București - Secția a Vlll-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepție ridicată de Laurențiu Alexandru Calușa într-o cauză având ca obiect obligarea pârâtelor Casa de Pensii a Municipiului București și Casa Locală de Pensii București Sector 3 la plata indemnizației de revoluționar începând cu data de 1 noiembrie 2010, plata acestei indemnizații fiind sistată din luna mai 2010, în temeiul art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, întrucât reclamantul a realizat drepturi salariale mai mari decât salariul mediu brut pe economie.

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat creează o stare de discriminare în rândul aceleiași categorii a revoluționarilor, în sensul că pot beneficia de indemnizația prevăzută de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 numai cei care au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Or, această indemnizație nu a fost acordată de statul român sub forma unui ajutor social care să diminueze starea de sărăcie a acelor revoluționari cu venituri mai mici, ci reprezintă o recunoaștere a respectului față de eroii-martiri și luptătorii participanți la acțiunile desfășurate pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989 și grija față de urmașii acestora. În acest sens, se arată că "structura psihosocială a celui care a stat în stradă nu presupune acceptarea ajutoarelor sociale acordate de stat, ci presupune recunoașterea meritelor", indiferent de veniturile pe care acesta le obține. Sunt invocate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, texte referitoare la principiul egalității în drepturi și la interzicerea discriminării.

9. Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece condiția prevăzută de legiuitor pentru acordarea indemnizației de revoluționar vizează toate persoanele aflate în aceeași situație cu a reclamantului, deci nu există tratament juridic diferit care să îl dezavantajeze doar pe acesta.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 nu aduc atingere exigențelor constituționale impuse de art. 16 alin. (1). Se arată că indemnizația de revoluționar, având un caracter reparatoriu, este supusă condițiilor și criteriilor de acordare prevăzute, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituție, de legiuitor. În plus, așa cum a statuat și Curtea Constituțională prin deciziile nr. 1.087 din 14 octombrie 2008 și nr. 534 din 28 aprilie 2011, de indemnizația prevăzută de textele legale supuse controlului de constituționalitate beneficiază în mod egal toate persoanele vizate de ipoteza normei, și anume cele care au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile părții prezente, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (4) din Legea recunoștinței față de eroii- martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004. Textul legal criticat a fost modificat prin art. I pct. 1 din Legea nr. 347/2006 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 27 iulie 2006, și are următorul cuprins: "(4) De o indemnizație lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază și persoanele care au obținut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. De aceleași drepturi și în aceleași condiții beneficiază copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadrați în nicio formă de învățământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor."

15. În motivarea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost ridicată în fața instanței judecătorești, autorul acesteia invocă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, texte referitoare la principiul egalității în drepturi și la interzicerea discriminării.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate prin raportare la critici de constituționalitate asemănătoare. Relevante, în acest sens, sunt Decizia nr. 1. 087 din 14 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 25 noiembrie 2008, Decizia nr. 350 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 9 aprilie 2009, Decizia nr. 228 din 9 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 13 aprilie 2010, Decizia nr. 534 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 17 iunie 2011, și Decizia nr. 678 din 31 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 19 iulie 2011, prin care Curtea, respingând excepția de

neconstituționalitate, a reținut, în esență, că dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 nu contravin principiului egalității și al nediscriminării, deoarece, prin acestea, a fost reglementat modul de calcul al indemnizației lunare reparatorii pentru persoanele care au obținut titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite. Or, fiind vorba despre indemnizații cu caracter reparatoriu, legiuitorul, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, are deplina competență de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestora, având în vedere că persoanele care au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat sunt într-o situație juridică diferită față de cele care au un venit mai mare decât acest plafon.

17. Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluțiile și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

18. În ce privește invocarea unor norme cuprinse în Constituție și unele acte juridice internaționale aplicabile României în calitate de stat semnatar, în plus față de cele ale art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, menționate în motivarea excepției ce a fost alăturată încheierii de sesizare, Curtea constată că pretinsa încălcare a respectivelor norme juridice a fost afirmată direct în fața instanței de contencios constituțional, prin intermediul notelor depuse la dosar în ședința publică de judecată, intitulate "Note de dezvoltare a motivelor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004". Față de această împrejurare, Curtea reamintește, astfel cum a statuat în jurisprudența sa (a se vedea prin Decizia nr. 1. 313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 169 din 20 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 29 mai 2014), că invocarea în susținerea excepției a unor dispoziții constituționale direct în fața Curții, și nu în fața instanței de judecată, contravine art. 10 alin. (2) și art. 29 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992, întrucât cadrul procesual specific excepției de neconstituționalitate rezultă din încheierea de sesizare și din motivarea scrisă a autorului, iar aceasta din urmă nu poate fi completată în fața Curții Constituționale cu elemente noi, ce nu au fost puse în discuția părților în fața instanței de judecată. Prin urmare, aceste susțineri nu pot fi supuse analizei Curții Constituționale.