Decizia CCR nr. 506 din 7.10.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 611alin. (12) din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor

Cu participarea în ședința din 7 octombrie 2014 a reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 61¹ alin, (12) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepție ridicată de Gheorghe Octavian Cândrea în Dosarul nr. 745/210/2013 al Tribunalului Arad - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 197D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă, pentru similitudine de situații, Decizia Curții Constituționale nr. 217 din 9 mai 2013.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Decizia civilă nr. 104 A din 19 februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 745/210/2013, Tribunalul Arad - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 61¹ alin. (12) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor.

5. Excepția a fost ridicată de Gheorghe Octavian Cândrea cu prilejul soluționării apelului împotriva Sentinței civile nr. 585 din 3 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș într-o cauză având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare a unei contravenții.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece, în mod discriminatoriu, pentru vehiculele înmatriculate în alte state, amenzile contravenționale se aplică, în toate cazurile, conducătorilor auto. Astfel, dacă un conducător auto român conduce un autovehicul înmatriculat în România și apar nereguli cu privire la transport, acesta nu răspunde contravențional. Arată că sancțiunea trebuie aplicată operatorului de transport rutier, persoanei fizice sau juridice care folosește vehiculul în baza unui alt drept sau proprietarului vehiculului, apreciind că un conducător auto nu intră în aceste categorii și nu poate fi obligat să răspundă contravențional.

7. Tribunalul Arad - Secția de contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

8. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale. Reține că normele deduse controlului de constituționalitate prin care legiuitorul a stabilit că, pentru vehiculele înmatriculate în alte state, amenzile contravenționale se aplică în toate cazurile conducătorului auto, nu sunt de natură a conduce la nesocotirea principiului egalității în fața legii. Acest principiu presupune egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Astfel, situația generată de prevederile legale criticate nu este de natură a aduce atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii, întrucât legiuitorul a impus condiții diferite pentru persoanele care conduc vehicule înmatriculate în alte state. Este adevărat că, în art. 41 alin. (10) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997, este prevăzută o anumită ordine a persoanelor responsabile pentru nesocotirea condițiilor de exploatare a drumurilor, însă legiuitorului nu îi este interzis să stabilească și excepții de la regimul comun de sancționare a contravențiilor și aplicare a sancțiunilor. În plus, obligația de a transporta un anumit număr de tone de mărfuri pe drumurile publice revine participanților la trafic, motiv pentru care stabilirea unor contravenții în sarcina acestora are ca scop prevenirea consecințelor negative în cazul încălcării reglementărilor privind regimul drumurilor. Invocă Decizia Curții Constituționale nr. 11 din 20 ianuarie 2004. Referitor la prevederile art. 124 alin. (2) și art. 148 din Constituție, apreciază că acestea nu au incidență în cauză.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 61¹ alin. (12) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998, cu modificările și completările ulterioare, având următorul conținut: "Pentru vehiculele înmatriculate în alte state, amenzile contravenționale se aplică în toate cazurile conducătorului auto."

13. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 4 alin. (2) privind criteriile de nediscriminare, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției și art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul acesteia critică sancționarea contravențională a persoanelor care conduc vehiculele înmatriculate în alte state, pentru neîndeplinirea unor obligații prevăzute de legea privind regimul drumurilor.

15. Sub acest aspect, Curtea precizează că stabilirea acestei reguli în materia contravențională are ca scop prevenirea consecințelor negative în cazul încălcării reglementărilor privind regimul drumurilor și reprezintă un atribut exclusiv al legiuitorului, care, pentru ducerea la îndeplinire, în mod efectiv a controlului activităților de utilizare a drumurilor publice, a reglementat regimul de circulație, astfel încât desfășurarea traficului să aibă loc în deplină siguranță.

16. Această opțiune a legiuitorului este rațional și obiectiv justificată în cazul conducătorilor auto ai autovehiculelor înmatriculate în alte state, având în vedere situația juridică distinctă în care se află aceștia.

17. Curtea reamintește că principiul egalității în fața legii presupune egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Acesta nu exclude, ci dimpotrivă, justifică stabilirea unui tratament juridic distinct pentru situații diferite.

18. În aceste condiții, Curtea constată că situația evidentă a persoanelor care conduc vehicule înmatriculate în alte state justifică tratamentul diferit stabilit de legiuitor prin normele supuse controlului de constituționalitate.

19. Prin urmare, Curtea nu poate reține încălcarea normelor constituționale privind egalitatea în drepturi și criteriile de nediscriminare.

20. De altfel, în considerarea aceleiași situații distincte, care justifică aplicarea unui tratament juridic diferit, Curtea observă că art. 61¹ alin. (11) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 stabilește că, în cazul vehiculelor înmatriculate în alte state, procesele-verbale de constatare a contravenției, devenite titlu executoriu, se comunică în scris Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, în cel mult 30 de zile de la încheierea acestora, de către instituția din care face parte personalul cu atribuții de control, menționând numele și prenumele contravenientului, numărul documentului de identitate și al procesului-verbal de constatare a contravenției, precum și amenda datorată, pentru a fi luate în evidență și a fi condiționată intrarea pe teritoriul României a vehiculelor utilizate sau deținute de contravenient, după caz, de achitarea acesteia.

21. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile art. 124 alin. (2) și art. 148 din Constituție, Curtea reține că acestea nu au nicio relevanță pentru soluționarea excepției.