Decizia CCR nr. 513 din 7.10.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 5 alin. 1 partea introductivă din Legea nr. 221/2009 - condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în...

Cu participarea în ședința din 7 octombrie 2014 a reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Gheorghe Diaconescu și Veronica Diaconescu în Dosarul nr. 10/86/2011 al Tribunalului Suceava - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 336D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. Precizează că legiuitorul este liber să stabilească sfera persoanelor îndreptățite la despăgubiri.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 21 februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 10/86/2011, Tribunalul Suceava - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

5. Excepția a fost ridicată de Gheorghe Diaconescu și Veronica Diaconescu într-o cauză având ca obiect solicitarea acordării unor daune morale.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii susțin, în esență, că prevederile de lege criticate sunt discriminatorii, încalcă principiul liberului acces la justiție și contravin dreptului de proprietate și dreptului la moștenire, deoarece instituie posibilitatea doar a soțului sau a descendenților până la gradul al II-lea al persoanei decedate care a suferit condamnări politice să solicite plata de despăgubiri morale, materiale. Astfel, în lege ar fi trebuit să se prevadă ce se întâmplă în cazul în care, după introducerea acțiunii, titularul dreptului decedează și nu are decât moștenitori testamentari.

7. Tribunalul Suceava - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și că prevederile de lege criticate nu conțin niciun fel de condiționare a părții interesate de a se adresa justiției, de a beneficia de un proces echitabil și de judecarea cauzei într-un termen rezonabil. Deosebit, se reține că prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 sunt dispoziții de drept substanțial, or criticile formulate privesc exclusiv norme de drept procesual. Prevederile legale criticate nu încalcă dreptul de proprietate și nici dreptul de moștenire. Prin actul normativ adoptat, legiuitorul a instituit măsuri de reparare a suferințelor fizice și psihice ale victimelor regimului totalitar comunist instaurat începând cu data de 6 martie 1945, cu consecințe deosebit de grave asupra drepturilor fundamentale ale persoanei supuse unor măsuri opresive, abuzive și nelegale, consecințe care inevitabil s-au răsfrânt negativ și asupra familiei și a rudelor apropriate (soț și descendenți până la gradul al II-lea inclusiv). Legiuitorul a exclus din sfera persoanelor care pot beneficia de măsurile reparatorii ale acestei legi rudele de grad mai îndepărtat ori moștenitorii testamentari care nu sunt rude cu persoana față de care s-a luat măsura opresivă (cum este cazul reclamanților din prezenta cauză). Rațiunea acestei excluderi, în concepția legiuitorului, o reprezintă faptul că numai persoanele apropiate (soțul și descendenții până la gradul al II-lea inclusiv) au avut de suferit în urma măsurii luate față de autorul lor, nu și celelalte categorii de persoane (rude mai îndepărtate și moștenitori testamentari care nu sunt rude cu testatorul).

8. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Reține că aspectele invocate reprezintă, în realitate, probleme de interpretare și aplicare a legii, ce sunt de competența instanțelor de judecată, iar nu a instanței de contencios constituțional. În contextul susținerilor privind limitarea, de către textul de lege supus controlului de constituționalitate, a categoriilor de moștenitori beneficiari ai despăgubirilor prevăzute de textul legal criticat, dar și a solicitărilor din cererea de chemare în judecată reținute în actul de sesizare a instanței de contencios constituțional, subliniază faptul că, prin deciziile nr. 1.358 din 21 octombrie 2010 și nr. 1.360 din 21 octombrie 2010, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 sunt neconstituționale. Având în vedere cele arătate, Curtea Constituțională a statuat că "declararea ca neconstituțională a soluției legislative de acordare a despăgubirilor privește și categoriile de beneficiari ai acestora" (Decizia nr. 801 din 21 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 25 august 2011). Or, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările ulterioare, "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. "

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989.

Din analiza criticilor de neconstituționalitate formulate de autorii excepției, Curtea constată că, în realitate, obiectul excepției îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) partea introductivă din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: "Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:".

13. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 46 privind dreptul la moștenire, precum și celor ale art. 6 și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 privind dreptul la respectarea bunurilor din Primul Protocol adițional la Convenție și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorii excepției își fundamentează critica de neconstituționalitate prin prisma unei lacune a legii, fiind nemulțumiți de faptul că prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 limitează sfera persoanelor îndreptățite la acordarea de despăgubiri.

15. Or, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituționalitate. Prin urmare, în cauza de față, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) partea introductivă din Legea nr. 221/2009 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.