Decizia CCR nr. 517 din 9.10.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 2 alin. 1 din Legea nr. 198/2004 - unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, excepție ridicată de Asociația Salvați Bucureștiul în Dosarul nr. 3.876/2/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 76D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul excepției Asociația Salvați Bucureștiul a depus o cerere prin care solicită lăsarea la urmă a cauzei.

4. Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune cererii autorului excepției.

5. Curtea, deliberând, admite cererea formulată de autorul excepției de lăsare la urmă a cauzei.

6. La a doua strigare a pricinii, răspunde, pentru autorul excepției, domnul Nicușor Dan, președintele Asociației Salvați Bucureștiul, cu delegație depusă la dosar.

7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia. Susține că art. 3 alin. (6) și (7) din Legea nr. 198/2004 lipsește Ministerul Culturii de posibilitatea de a cenzura, prin neavizare, drumuri care afectează situri monumente istorice, ansambluri monumente istorice, zone de protecție a monumentelor istorice sau zone construite sau protejate. În continuare, prezintă exemple de situații în care drumurile afectează situri monumente istorice, ansambluri monumente istorice, zone de protecție a monumentelor istorice sau zone construite protejate, iar Ministerul Culturii nu le poate cenzura prin neavizare. De asemenea, în susținerea argumentelor sale, autorul depune la dosarul cauzei un punct de vedere formulat de Ordinul Arhitecților din România, precum și note scrise.

8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, considerând că, în realitate, aspectele învederate de autorul acesteia pun în discuție probleme de interpretare și aplicare a legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

9. Prin încheierea din 22 ianuarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 3.876/2/2011, Înalta Curtea de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local.

10. Excepția a fost ridicată de Asociația Salvați Bucureștiul într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 7.714 din 19 decembrie 2013 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

11. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, în interpretarea implicită a instanței de fond, contravin prevederilor art. 33 alin. (3) din Constituție, întrucât "această interpretare, care nu impune niciun fel de condiționare care să vizeze protejarea și conservarea moștenirii culturale, implică faptul că prin simpla inițiere a unor construcții de drumuri de interes național, județean sau local, pot fi expropriate pentru cauză de utilitate publică orice fel de monumente naturale și culturale, zone protejate etc., chiar dacă acestea din urmă sunt de o inestimabilă valoare culturală sau artistică". În continuare, consideră că, în situația în care "textul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 (cu modificările aduse prin Legea nr. 184/2008) nu impune niciun regim special pentru declararea utilității publice a lucrărilor, construirea unui drum de interes național/ județean/local se poate realiza chiar pe suprafața unde se află în prezent Mănăstirea Voroneț". În final, autorul excepției apreciază că "este neconstituțională o prevedere legală ce determină per se caracterul de utilitate publică al tuturor lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, fără să prevadă niciun fel de protejare și conservare a moștenirii culturale care urmează să se demoleze în vederea realizării respectivelor lucrări de construcții".

12. Înalta Curtea de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că dispozițiile de lege criticate nu intră în contradicție cu prevederile constituționale invocate.

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

15. Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 31 mai 2004, cu următorul cuprins: "Prin prezenta lege se declară ca fiind de utilitate publică toate lucrările de construcție de drumuri de interes național, județean și local; expropriator este statul român pentru drumurile de interes național, județele pentru drumurile de interes județean, iar municipiile, orașele și comunele pentru drumurile de interes local. În aplicarea prevederilor prezentei legi, statul român este reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., iar unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de autoritățile administrației publice locale."

17. Curtea reține că la data de 23 decembrie 2010, Legea nr. 198/2004 a fost abrogată de art. 35 lit. c) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010. Însă, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care instanța de contencios constituțional a statuat că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, se reține îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a prezentei excepții.

18. În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 33 alin. (3) - Accesul la cultură - potrivit căruia "Statul trebuie să asigure păstrarea identității spirituale, sprijinirea culturii naționale, stimularea artelor, protejarea și conservarea moștenirii culturale, dezvoltarea creativității contemporane, promovarea valorilor culturale și artistice ale României în lume".

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că întreaga motivare formulată de autorul acesteia pornește de la modalitatea în care Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a interpretat dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 în speța în care autorul excepției are calitatea de reclamant. Or, așa cum instanța de contencios constituțional a reținut în jurisprudența sa, atribuția sa de soluționare a excepției de neconstituționalitate, statuată de art. 146 lit. d) din Constituție, nu constă în analizarea conformității cu normele fundamentale a anumitor interpretări pe care organe, instituții sau autorități publice competente le dau textelor legale în procesul de aplicare a legii la diferite cazuri și circumstanțe, ci rezidă în controlul efectuat asupra unei pretinse stări de neconstituționalitate extrinsecă sau intrinsecă a unui text legal. De altfel, potrivit art. 126 alin. (3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție este singura competentă să asigure interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, sens în care este reglementată, la art. 329 din codul de procedură civilă din anul 1865, cu modificările și completările ulterioare, în prezent art. 514 din noul Cod de procedură civilă, instituția recursului în interesul legii. În acest sens este Decizia nr. 265 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 23 iulie 2013.