Decizia CCR nr. 528 din 9.10.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 10 alin. (11) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1¹) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Organismul intermediar pentru Programul operațional sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" Regiunea Sud-Vest Oltenia din Craiova în Dosarul nr. 13.147/63/2013 al Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 165D/2014.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, consilierul juridic Silviu-Alexandru Simion-Lăzărescu, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Dolj a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. De asemenea, partea Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților Dolj a depus un înscris prin care învederează aspecte privind competența materială a instanțelor judecătorești de a soluționa cauze care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care solicită admiterea excepției reiterând argumentele prezentate pe larg în cuprinsul motivării scrise a acesteia. În esență, susține că dispozițiile art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituționale în măsura în care cererile privind actele administrative emise de organismele intermediare regionale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, nu se soluționează în fond tot de către secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, așa cum textul prevede competența materială de soluționare pentru același tip de cereri privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale. În susținerea acestei teze, se arată că statutul unei astfel de entități - organism intermediar regional - este stabilit prin acte juridice ale Uniunii Europene [și anume Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006], fiind astfel clar delimitat de cel al unei autorități publice locale. În plus, aceste entități își exercită atribuțiile legale în urma delegării anumitor competențe și funcții din partea unei autorități publice centrale de specialitate - în speță, Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice -, astfel că actele sale, emise în numele și pe seama mandantului, nu pot beneficia de un alt tratament juridic în privința competenței materiale de judecată, tratament aplicabil în egală măsură tuturor acestor mandatari. În caz contrar, pe lângă încălcarea prevederilor art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție, referitoare la obligația autorităților statului de a aplica cu prioritate reglementările obligatorii ale Uniunii Europene în cazul în care legea internă este mai puțin favorabilă, este înfrânt și principiul nediscriminării, prevăzut de art. 16 din Constituție.

5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate și menținerea jurisprudenței Curții în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

6. Prin Încheierea din 20 februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 13.147/63/2013, Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (11) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

7. Excepția a fost ridicată de Organismul intermediar pentru Programul operațional sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" Regiunea Sud-Vest Oltenia din Craiova într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în anularea unui act administrativ.

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că stricta aplicare a dispozițiilor art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 554/2004 doar pentru o autoritate publică centrală, nu și pentru toate entitățile juridice cărora aceeași autoritate le-a delegat competențe și funcții, creează "o situație de inegalitate și discriminare în executarea mandatului administrativ încheiat între Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, în calitate de mandatar, și Organismul intermediar regional pentru Programul operațional sectorial «Dezvoltarea Resurselor Umane» Regiunea Sud-Vest Oltenia, în calitate de mandant". De asemenea, se arată că textul legal criticat creează un dezechilibru juridic și între mandatarii Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice ce au calitatea de direcții ale autorității publice centrale (și anume organismul intermediar Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, direcție în cadrul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, și organismul intermediar Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, direcție în cadrul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului), pe de o parte, și structuri aflate în subordinea acelorași autorități publice centrale (cele 8 organisme intermediare regionale, instituții publice în subordinea Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Organismul intermediar - Centrul Național de Dezvoltare a învățământului Profesional și Tehnic, instituție publică în subordinea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului), pe de altă parte.

9. Astfel, autorul invocă, în raport cu art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție, prevederile art. 2 pct. 6 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a prevederilor generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999, cu modificările și completările ulterioare, text care "prevede neechivoc" că organismul intermediar acționează față de beneficiarii care implementează proiecte cofinanțate din fonduri ale Uniunii Europene sub supravegherea și pentru autoritatea de management, adică autoritatea publică centrală. Art. 4 alin. (1) din același regulament prevede că, chiar și în ipoteza delegării, responsabilitatea financiară incumbă autorității centrale. Rezultă, din interpretarea juridică sistematică a acestor norme de drept al Uniunii Europene, că, în realizarea operațiunii juridice de emitere a actelor administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, organismele intermediare acționează nomine alieno, adică în numele autorității publice centrale, acționând ca un mandatar pentru mandantul-autoritate publică centrală, în executarea unui mandat administrativ cu reprezentare, astfel cum acesta este juridic definit la art. 1.269, 2.009, 2.011 teza întâi și art. 2.012 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, coroborate cu art. 2 lit. k) din Legea-cadru nr. 195/2006 a descentralizării, referitoare la definiția "delegării".

10. Totodată, autorul apreciază că toate actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, inclusiv cele emise de către autoritățile de management publice centrale prin organismele intermediare "necentrale", au aceeași importanță juridică majoră de acte juridice emise în virtutea competențelor juridice partajate în temeiul art. 4 alin. (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene - varianta consolidată, coroborat cu Protocolul nr. 25 la Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, de către autorități publice ale statului român, pentru punerea în aplicare a dreptului Uniunii Europene pe teritoriul României, această importanță juridică justificând stabilirea competenței materiale la nivel de curte de apel, de judecată în primă instanță a litigiilor având ca obiect astfel de acte administrative.

11. Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu este de natură a crea discriminări.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

14. Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 10 alin. (1¹) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, dispoziții introduse prin art. 54 pct. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012. Normele legale criticate au următorul conținut: "(1¹) Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel."

16. În opinia autorului excepției, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 referitor la principiul egalității în drepturi.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 10 alin. (1¹) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 au mai fost supuse controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici identice cu cele formulate în prezenta cauză și prin raportare la aceleași dispoziții constituționale, excepție invocată de același autor - Organismul intermediar regional pentru Programul operațional sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" Regiunea Sud-Vest Oltenia din Craiova - în Dosarul nr. 8.824/63/2013 al Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal.

18. Astfel, prin Decizia nr. 169 din 20 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 29 mai 2014, instanța de contencios constituțional a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (11) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, întrucât, în realitate, autorul dorea pronunțarea unei decizii prin care Curtea Constituțională să stabilească înțelesul dispozițiilor de lege criticate, în sensul de a tranșa dacă actele administrative emise de organismele intermediare regionale, care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează aplicând aceeași regulă de competență materială de judecată valabilă pentru actele administrative de aceeași natură emise de autoritățile publice centrale, adică de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

19. În jurisprudența sa, de exemplu, Decizia nr. 128 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 11 aprilie 2013, Curtea a stabilit în mod constant că nu are competența ca, în cadrul controlului de constituționalitate, să efectueze operațiunea de interpretare și de aplicare concretă de către instanțele/autoritățile publice competente, aceasta fiind atribuția exclusivă a instanțelor judecătorești. În cazul de față, instanța de judecată urmează a stabili sensul sintagmei "autorități publice centrale" în contextul normei juridice criticate și al litigiului dedus soluționării, utilizând, pentru aceasta, legislația incidență în vigoare. Totodată, în cazul constatării unei practici neunitare a instanțelor judecătorești sub acest aspect, codul de procedură civilă prevede posibilitatea promovării recursului în interesul legii prin care înalta Curte de Casație și Justiție să stabilească modalitatea obligatorie pentru instanțe de interpretare și aplicare a respectivei norme juridice.

20. De asemenea, Curtea a statuat că dispozițiile legale criticate conțin norme de procedură, în sensul că legiuitorul organic, în acord cu art. 126 alin. (2) din Constituție, a stabilit competența materială de judecată a unor acțiuni în justiție, astfel că nu se poate constata niciunul dintre pretinsele vicii de constituționalitate prezentate în motivarea excepției.