Decizia CCR nr. 529 din 9.10.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 9 din OUG nr. 84/2012 - stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată de Fundația Revoluționară "Rebeca Decembrie 1989" din Slatina în Dosarul nr. 2.399/54/2012 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 166D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocat Melania Ghidănac, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește partea Guvernul României, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției pentru susținerea acesteia. Aceasta arată, în esență, că prelungirea termenului de suspendare a plății indemnizațiilor cuvenite revoluționarilor încalcă dreptul de proprietate al acestora dobândit în baza Legii nr. 341/2004 și amenință însuși dreptul lor la viață, deoarece pentru o bună parte dintre beneficiarii indemnizației aceasta reprezenta unica sursă de venit. Se mai susține că Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 nu putea fi modificată printr-o ordonanță a Guvernului, în sensul de a fi prelungită, prin acest din urmă act normativ, măsura suspendării plății indemnizațiilor, din moment ce Legea nr. 283/2011, exprimând voința legiuitorului, avea aplicabilitate temporară, respectiv până la sfârșitul anului 2012. Mai mult decât atât, măsura suspendării a fost prelungită până la sfârșitul anului 2014, tot printr-un act normativ al Guvernului, și anume Ordonanța Guvernului nr. 29/2013, ceea ce afectează în mod substanțial drepturile constituționale invocate. Depune concluzii scrise.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, indicând în acest sens Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, prin care Curtea Constituțională a analizat o excepție identică, prin prisma unor critici de neconstituționalitate asemănătoare. în esență, se arată că nu poate fi vorba de restrângerea exercițiului unui drept fundamental pentru ca art. 53 din Constituție - invocat - să fie incident, deoarece indemnizațiile reglementate de Legea nr. 341/2004 nu intră în categoria drepturilor constituționale, ci a celor legale, reprezentând practic un beneficiu. Nici art. 44 din Legea fundamentală referitor la proprietatea privată nu este incident, iar art. 16 din Constituție privind principiul egalității nu este încălcat, de vreme ce dispozițiile legale criticate se aplică unitar tuturor celor care se află în mod obiectiv în ipoteza normei juridice examinate, fără privilegii și fără discriminări pe criterii aleatorii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 11 februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 2.399/54/2012, Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată de Fundația Revoluționară "Rebeca Decembrie 1989" într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ cu caracter normativ, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, și recuperarea integrală a drepturilor bănești neacordate în temeiul acestui act normativ.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că prin reglementarea art. 9 din actul normativ criticat Guvernul a dispus aplicarea și pentru anul 2013 a măsurilor cuprinse la art. 18 și la art. 19 lit. b) ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, referitoare la suspendarea plății indemnizațiilor lunare reparatorii acordate, în temeiul art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, eroilor-martiri ai Revoluției din decembrie 1989 și urmașilor acestora. Astfel, Guvernul afectează, în opinia autorului excepției, drepturile legal obținute ale acestei categorii de cetățeni, cu încălcarea art. 1 alin. (3), art. 4,art. 12 alin. (4), art. 16,art. 20,art. 21,art. 22,art. 24,art. 30,art. 47,art. 51-53 și art. 115 din Constituție. Mai mult, dispunând prelungirea suspendării acordării drepturilor stabilite prin Legea nr. 341/2004 și pentru anul 2014, prin Ordonanța Guvernului nr. 29/2013, deși statul român nu se mai află în aceeași situație economică de criză, acesta pune în pericol însăși existența revoluționarilor, având în vedere că, în lipsa indemnizației legale, aceștia nu au altă sursă de venit, au contractat credite pe care nu le pot plăti, acumulând datorii, și nu pot fi angajați din cauza vârstei apropiate celei de pensionare.

7. Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere și soluția pronunțată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 554 din 17 decembrie 2013.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile prezentate în ședința publică, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost Curtea sesizată, îl constituie prevederile art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, aprobată prin Legea nr. 36/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 8 aprilie 2014, dispoziții cu următorul conținut: "Prevederile art. 15, 18, 19 și 20 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013."

12. Analizând motivarea excepției, Curtea constată că, dintre dispozițiile legale la care fac trimitere normele criticate, incidente în cauză sunt doar cele referitoare la Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, respectiv prevederile art. 18 și art. 19 lit. b) ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010. Art. II din ordonanța de urgență menționată a fost introdus prin Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, iar textele vizate de autorul excepției au următorul cuprins:

"Art. II: Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează: (...)

Art. 18: În anul 2012, indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă.

Art. 19: În anul 2012 se acordă reduceri de tarife sau, după caz, gratuități, numai în limita a 3 călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple, la facilitățile de transport prevăzute de următoarele acte normative: (...)

b) art. 5 alin. (1) lit. k) din Legea nr 341/2004, cu modificările și completările ulterioare. "

13. Prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, modificate prin art. I pct. 1 din Legea nr. 347/2006, la care art. 18 al art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 face trimitere, au următorul cuprins: "De o indemnizație lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază și persoanele care au obținut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. De aceleași drepturi și în aceleași condiții beneficiază copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadrați în nicio formă de învățământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor. "

14. Titlul atribuit luptătorilor pentru victoria Revoluției din decembrie 1989, reglementat de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, este acela de: "Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite - atribuit celor care, în perioada 14 - 25 decembrie 1989, au mobilizat și au condus grupuri sau mulțimi de oameni, au construit și au menținut baricade împotriva forțelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importanță vitală pentru rezistența regimului totalitar și le-au aparat până la data judecării dictatorului, în localitățile unde au luptat pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și celor care au avut acțiuni dovedite împotriva regimului și însemnelor comunismului între 14-22 decembrie 1989."

15. Totodată art. 5 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 341/2004 prevede că:

"(1) Persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), precum și la art. 4 alin. (1) beneficiază, pe lângă indemnizația calculată conform prevederilor art. 4, și de următoarele drepturi: [...]

k) transportul urban gratuit cu mijloacele de transport în comun și, anual, 12 călătorii gratuite pe calea ferată, la clasa I, dus-întors, cu toate categoriile de trenuri de călători; anual - 12 călătorii gratuite dus-întors până în localitatea reședință de județ, cu mijloace de transport în comun, pentru persoanele care domiciliază în mediul rural. în limita celor 12 călătorii gratuite pot călători și membrii familiei titularului. De aceste gratuități beneficiază și însoțitorul pensionarului de invaliditate de gradul I sau al marelui mutilat."

16. Curtea observă că, deși dispozițiile legale criticate au produs efecte juridice pentru o perioadă limitată de timp (pentru anul 2013), acestea vor fi analizate, având în vedere considerentele de principiu ale Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora Curtea este competentă să examineze sub aspectul compatibilității cu normele Legii fundamentale inclusiv legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.

17. Mai mult, soluția legislativă cuprinsă la art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, cu referire la art. 18 și art. 19 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, a fost preluată în conținutul normativ al art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 550 din 30 august 2013, în sensul că măsurile legale criticate se aplică în mod corespunzător și în anul 2014.

18. Curtea constată, prin urmare, că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, în realitate, dispozițiile art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, cu referire la art. 18 și art. 19 lit. b) ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum sunt redate mai sus, întrucât acestea sunt normele juridice care au produs efecte juridice în cauza dedusă judecății pe parcursul căreia a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate.

19. Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) care consacră valorile supreme ale statului român, art. 4 - Unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, art. 12 alin. (4) potrivit cărora "Stema țării și sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice", art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 22 - Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică,art. 24 - Dreptul la apărare, art. 30 - Libertatea de exprimare, art. 47 - Nivelul de trai, art. 51 - Dreptul de petiționare, art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 115 - Delegarea legislativă.

20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că problema suspendării plății indemnizațiilor lunare reparatorii prevăzute de Legea nr. 341/2004, precum și a altor drepturi sau beneficii cuvenite acelor categorii de persoane enumerate de legea amintită a mai constituit obiect al criticilor de neconstituționalitate adresate Curții Constituționale, motivat de faptul că, începând cu Legea nr. 283/2011, plata acestei indemnizații a fost succesiv suspendată prin diferite acte normative, începând cu anul 2012 și până în prezent, pentru anul 2014.

21. De asemenea, Curtea observă că Legea nr. 283/2011 a fost supusă controlului de constituționalitate anterior promulgării, concretizat prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012. Analizând critici de neconstituționalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză, Curtea a statuat, cu acel prilej, că prevederile legale criticate, referitoare la măsura suspendării temporare, pentru anul 2012, a acordării indemnizațiilor cuvenite anumitor categorii de persoane prevăzute de Legea nr. 341/2004, nu contravin normelor constituționale ale art. 1 alin. (3), ale art. 16 și ale art. 47. În privința invocării art. 53 din Legea fundamentală, Curtea a arătat că acest text nu poate fi incident, întrucât are în vedere doar restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale, în vreme ce drepturile în discuție reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituțional. În esență, Curtea a constatat că prevederile legale criticate nu pot fi privite ca aducând atingere dreptului constituțional la un nivel de trai decent, ci mai degrabă ca instituind un set de măsuri de adaptare la condițiile economico-sociale existente. În acest context, Curtea a reținut că legiuitorul este chemat "să instituie un ansamblu de măsuri prin care statul să asigure protejarea și îmbunătățirea calității vieții cetățenilor atât prin reglementarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la securitate socială, dreptul la muncă - condiție principală pentru un trai decent -, dreptul la o salarizare echitabilă, dreptul la protecția sănătății și altele asemenea, dar și prin drepturi care nu au o consacrare constituțională și care tind către același obiectiv. În același spirit, Constituția consacră, în chiar art. 1 alin. (3), caracterul de stat social al României și obligă statul, prin dispozițiile art. 135 alin. (2) lit. f), să creeze condițiile necesare pentru creșterea calității vieții, iar prin art. 41 alin. (2) și art. 47 alin. (2) prevede dreptul salariaților, respectiv al cetățenilor, și la alte măsuri de protecție socială și de asistență socială decât cele nominalizate expres în Legea fundamentală, măsuri stabilite prin lege. Caracteristic tuturor acestor drepturi ale cetățenilor și obligații corelative ale statului este faptul că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituție, legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional, care sunt măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor. De asemenea, va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării măsurilor de protecție socială luate, fără a fi necesar să se supună condițiilor art. 53 din Constituție, întrucât acest text constituțional privește numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu și cele stabilite prin legi".

22. Totodată, Curtea constată că, prin Decizia nr. 372 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 26 noiembrie 2013, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe judecătorești, referitoare la dispozițiile art. 18 și art. 19 lit. b) ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010. Reiterând jurisprudența sa în materie (de pildă Decizia nr. 306 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 1 august 2013), Curtea, răspunzând unor critici de neconstituționalitate asemănătoare, a statuat că textele legale examinate nu aduc atingere prevederilor fundamentale ale art. 1 alin. (3), art. 22 și art. 47, invocate și în această cauză, reținând, totodată, că normele cuprinse la art. 20,art. 21 și art. 30 din Constituție, de asemenea invocate în motivarea excepției de față, nu au incidență în cauză. Prin Decizia nr. 1.087 din 14 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 25 noiembrie 2008, Curtea a constatat că dispozițiile de lege ce fac obiectul controlului de constituționalitate nu aduc atingere principiului egalității în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, principiu ce presupune aplicarea unui tratament juridic identic numai în situații egale. Or, a arătat Curtea, este evident că persoanele care au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat sunt într-o situație juridică diferită față de cele care au un venit mai mare decât acest plafon.

23. Prin Decizia nr. 554 din 17 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 7 februarie 2014, Curtea a analizat dispozițiile legale criticate și prin prisma unor critici de neconstituționalitate extrinsecă raportate la art. 115 alin. (4) și (5) din Constituție. Având în vedere expunerea de motive, precum și faptul că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale și economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia (Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunțată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României, paragraful 49), Curtea a constatat că prevederile constituționale invocate nu au fost încălcate.

24. În sfârșit, Curtea observă că, prin Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014, cu toate că a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, deoarece a constatat că textul de lege criticat, având aplicabilitate temporară în privința suspendării indemnizațiilor prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, nu contravine normelor constituționale și convenționale invocate, a ținut să sublinieze că, "deși autoritățile au dreptul de a dispune cu privire la acordarea drepturilor bănești pretinse de autorii excepției de neconstituționalitate, restrângerea ori suspendarea acestor drepturi și în viitor, în condițiile în care textele de lege care le prevăd nu au fost abrogate, ar putea justifica întrebarea dacă aceste drepturi mai există și dacă nu cumva textele de lege care le prevăd au fost în fapt lipsite de eficiență, așa încât speranța titularilor acestor drepturi, deși are un suport legal, este în realitate lipsită de conținut. Astfel, deși formal limitată în timp, respectiv vizând durata unui an calendaristic, măsura de suspendare repetată a acestor drepturi, pentru mai mulți ani la rând, ar putea afecta caracterul previzibil al normelor de lege, creând incertitudine cu privire la existența acestor drepturi." Aceeași observație a fost menținută în jurisprudența ulterioară în aceeași materie a Curții Constituționale (a se vedea, de pildă, Decizia nr. 330 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, și Decizia nr. 419 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 18 august 2014). De asemenea, prin Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014, Curtea a constatat că măsura suspendării plății drepturilor prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, măsură adoptată deja, succesiv, pentru trei ani consecutivi, 2012, 2013 și 2014, nu poate fi repetată anual, sine die, întrucât o astfel de practică legislativă ar fi de natură să afecteze proporționalitatea măsurii cu scopul urmărit.

25. Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluțiile și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. Prin urmare, Curtea constată că textele de lege criticate nu aduc atingere prevederilor art. 1 alin. (3), art. 4,art. 16 alin. (1), art. 22,art. 47 și art. 115 alin. (4) și (5) din Constituție, în timp ce dispozițiile art. 12 alin. (4), art. 20,art. 21,art. 24,art. 30,art. 51,art. 52 și ale art. 53 - invocate în motivarea excepției - nu au incidență în cauză.