Decizia CCR nr. 567 din 16.10.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 7 alin. 1 şi 4 şi a celor ale art. 16 din Legea nr. 85/1992 - vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. 1 și 4 și a celor ale art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, excepție ridicată de Societatea Comercială "Emfor Montaj" - S.A. din București în Dosarul nr. 4.554/197/2010 al Judecătoriei Brașov. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 330D/2014.

2. La apelul nominal se prezintă, personal, partea George Burghiu. Lipsesc autoarea excepției de neconstituționalitate și celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul părții prezente, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. Astfel, arată că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în repetate rânduri asupra textelor de lege criticate din Legea nr. 85/1992, statuând, de fiecare dată, că acestea sunt în concordanță cu Legea fundamentală. În acest sens, invocă Decizia nr. 246/2014 și depune note scrise la dosar.

4. Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată prin Decizia nr. 246/2014, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Încheierea din 23 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 4.554/197/2010, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. 1 și 4 și a celor ale art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Emfor Montaj" - S.A. din București într-o cauză civilă având ca obiect "obligația de a face".

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că este o societate comercială cu capital integral privat, care nu a fost înființată prin reorganizarea fostelor unități socialiste în societăți comerciale și nici nu a dobândit proprietatea asupra unor construcții edificate înainte de anul 1989 prin privatizare, fiind înființată în anul 2000. Menționează că a achiziționat, prin cumpărare de pe piața liberă, un imobil - bloc de locuințe construit înainte, de anul 1989, în scopul efectuării de comerț și al obținerii de profit din activitatea de închiriere. În acest context, apreciază că prevederile art. 7 alin. 1 și 4, precum și cele ale art. 16 din Legea nr. 85/1992, republicată, înainte de modificarea acestora din urmă prin Legea nr. 244/2011, sunt neconstituționale "dacă cel obligat la a vinde un imobil, intrat sub incidența legii, este o societate comercială, care nu a fost privatizată și a luat ființă după anul 1991 și care a cumpărat imobilul de pe piața liberă". Arată că, în situația în care se face aplicarea prevederilor art. 7 alin. 1 și 4 și a celor ale art. 16 din Legea nr. 85/1992, înainte de apariția Legea nr. 244/2011, s-ar ajunge la un preț de vânzare derizoriu, care ar face imposibilă continuarea activității comerciale. În acest context, autoarea excepției susține că, în situația în care, dimpotrivă, statul ar dori să vândă o locuință, aceasta s-ar realiza conform Legii locuinței nr. 114/1996, la valoarea de construcție a locuinței, și nicidecum la un preț infim, precum în cazul Legii nr. 85/1992.

7. Judecătoria Brașov consideră că prevederile art. 7 alin. 1 și 4 și cele ale art. 16 din Legea nr. 85/1992 sunt în concordanță cu dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5), art, 44 și art. 45, coroborate cu cele ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, invocă jurisprudența instanței de contencios constituțional, prin care s-a statuat că prevederile art. 7 din actul normativ amintit "consacră o normă de justiție socială, chiriașii având posibilitatea să cumpere locuințele la construirea cărora au contribuit, direct sau indirect, în vechiul regim statal-juridic". De asemenea, arată că, "prin vânzarea locuințelor închiriate la un preț de protecție socială, societățile comerciale privatizate care au devenit proprietare ale unor astfel de bunuri nu sunt puse în situația de a suporta o sarcină exorbitantă care să afecteze însăși substanța dreptului de proprietate privată, întrucât obiective legitime, de utilitate publică, precum cele ce urmăresc măsuri de reformă economică sau justiție socială, pot milita pentru o rambursare inferioară valorii de piață a bunului".

8. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1) și (2), art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. 1 și 4 și cele ale art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 7 alin. 1 și 4 din Legea nr. 85/1992 prevăd că: "Locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi. [...]

Evaluarea și vânzarea locuințelor prevăzute la alin. 1 și 2 și la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienții de uzură din Decretul nr. 93/1977, la un preț indexat în funcție de creșterea salariului minim brut pe țară la data cumpărării, fată de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992."

În ceea ce privește art. 16 din același act normativ, Curtea reține că autoarea excepției a invocat neconstituționalitatea acestui text de lege, în forma sa inițială, care stabilea că: "Anexa nr. 1 la Decretul-lege nr. 61/1990 se completează cu prețurile de vânzare ale locuințelor cu confort redus, prevăzute în anexă, care face parte integrantă din prezenta lege."

Art. 16 din Legea nr. 85/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost modificat de art. I din Legea nr. 244/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 14 decembrie 2011, în prezent, acest articol statuând că: "Valoarea de vânzare a locuinței se calculează raportat la prețul pieței de către un expert autorizat, în condițiile legii."

12. În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autoarea excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) referitor la statul de drept, art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate privată și art. 45 referitor la libertatea economică. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la protecția proprietății.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că reglementarea legală criticată a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și convenționale, având motivări similare, prilej cu care a statuat că prevederile art. 7 și cele ale art. 16 din Legea nr. 85/1992 sunt constituționale.

14. Astfel, referitor la prevederile art. 7 alin. 1 și 4 din Legea nr. 85/1992, prin Decizia nr. 246 din 29 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 4 iulie 2014, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile de lege criticate sunt constituționale în raport cu criticile formulate, statuând totodată că acestea consacră o normă de justiție socială, întrucât dau posibilitatea chiriașilor să cumpere locuințele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. Prin aceeași decizie, Curtea a reținut că, deși în proprietatea societăților comerciale sau a regiilor autonome au intrat și locuințele construite din fondurile proprii în condițiile contractului de privatizare, legiferarea, ulterior adoptării Constituției, a posibilității ca fiecare chiriaș al unei asemenea locuințe să devină proprietar nu poate fi privită decât ca o limitare legală a dreptului de proprietate al persoanelor juridice respective, limitare care este conformă dispozițiilor art. 44 din Constituție și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.

15. De asemenea, Curtea a reținut că obligația de vânzare către chiriași, prevăzută de dispozițiile Legii nr. 85/1992, este o obligație in rem, instituită în considerarea obiectului (locuința construită din fondurile unității economice sau bugetare), iar nu o obligație in personam, reglementată în considerarea subiectului, societatea comercială în al cărei patrimoniu a intrat locuința respectivă. În același sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 3 din 18 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 3 aprilie 2013, referitoare la soluționarea unui recurs în interesul legii, statuând că nu pot fi reținute ca impedimente la vânzare nici schimbarea structurii capitalului social al fostelor unități economice sau bugetare de stat din ale căror fonduri s-au construit locuințele respective anterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992 și nici obiectul de activitate al societăților comerciale astfel constituite.

16. În ceea ce privește prevederile art. 16 din Legea nr. 85/1992, autoarea excepției susține că acestea sunt neconstituționale, "dacă cel obligat la a vinde un imobil, aflat sub incidența legii, este o societate comercială care nu a fost privatizată, ci a luat ființă după anul 1991, cumpărând imobilul de pe piața liberă".

17. Curtea reține că soluția legislativă a vânzării către chiriași a locuințelor construite din fondurile statului sau din fondurile unităților economice ori bugetare de stat a făcut obiectul mai multor reglementări legale, exemplu fiind în acest sens Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 8 februarie 1990, sau Legea nr. 85/1992. Curtea observă că un element esențial și comun al tuturor reglementărilor legale incidente era acela al persoanelor ce puteau deveni cumpărători în temeiul acestor legi, acestea fiind, de regulă, cele care le ocupau în calitate de chiriași. De asemenea, prețul de vânzare al locuințelor era reglementat prin lege, fiind stabilit, așa cum s-a statuat în jurisprudența Curții Constituționale, într-un cuantum care să permită chiriașilor să își poată exercita efectiv dreptul la cumpărarea locuințelor.

18. Curtea observă că, prin Legea nr. 244/2011 care a modificat art. 16 din Legea nr. 85/1992, legiuitorul a renunțat să mai acorde beneficiul vânzării acestor locuințe la un preț stabilit prin lege, instituind un mod de calcul al valorii de vânzare a acestor locuințe prin raportare la prețul pieței, stabilit de la caz la caz de către un expert autorizat, cu consecința creșterii semnificative a prețului de vânzare. În acest context, autoarea excepției de neconstituționalitate apreciază că prin aplicarea în cauză a prevederilor art. 16 din Legea nr. 85/1992, în forma lor inițială, "s-ar ajunge la un preț de vânzare derizoriu, care ar face imposibilă continuarea activității comerciale".

19. Față de critica formulată, practica Curții Constituționale este constantă în a statua că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca fiind neconstituțională. În același sens, Curtea a constatat faptul că reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferențe determinate de condițiile obiective în care au fost adoptate.

20. Astfel, prin Decizia nr. 61 din 11 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 17 aprilie 2014, "în legătură cu prețul de vânzare al locuințelor ce fac obiect de reglementare al Legii nr. 85/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în jurisprudența Curții Constituționale s-a reținut că problema prețului de vânzare al locuințelor nu privește constituționalitatea textului criticat, fiind una de opțiune legislativă". Curtea a reținut astfel că "legiuitorul este suveran în adoptarea unor norme cu caracter social, atunci când condițiile economice sau sociale o impun, însă, în egală măsură, este liber să reglementeze diferit aceleași raporturi sociale, ținând cont de evoluția temporală a realităților sociale", astfel încât succesiunea în timp a reglementării legale incidente unei anumite situații juridice și diferențele implicite de regim juridic aplicabil destinatarilor normelor legale nu contravin Legii fundamentale.

21. Prin urmare, faptul că legiuitorul a renunțat să mai acorde beneficiul unui preț inferior valorii de piață a bunului, prin schimbarea modalității de stabilire a prețului de vânzare al acestor locuințe, prevăzută de art. 16 din Legea nr. 85/1992, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 244/2011, a fost determinat de rațiuni sociale, în concordanță cu realitățile economice și sociale contemporane, caracterizate de existența unei economii de piață.

22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să conducă la schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, apreciem că atât considerentele, cât și soluția din deciziile amintite își păstrează valabilitatea și în cauza de față.