Decizia CCR nr. 585 din 21.10.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 159 alin. (3) din Codul penal

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal, excepție ridicată de Costel Pavel în Dosarul nr. 34/44/2013 al Curții de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 292D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că, prin Decizia nr. 508/2014, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 159 alin. (3) din Codul penal sunt constituționale în măsura în care se aplică tuturor inculpaților trimiși în judecată înaintea datei intrării în vigoare a Codului penal și pentru care la acea dată momentul citirii actului de sesizare a instanței fusese depășit.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 25 martie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 34/44/2013, Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Costel Pavel cu ocazia soluționării apelului formulat într-o cauză penală în care s-au pus în discuție aplicarea dispozițiilor art. 5 din noul Cod penal și schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 din Codul penal din 1969 în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din noul Codul penal.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 159 alin. (3) din Codul penal încalcă principiile constituționale privind egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, în măsura în care condiționează constatarea de către instanță a împăcării părților și, implicit, a încetării procesului penal de nedepășirea momentului procesual al citirii actului de sesizare a instanței, întrucât beneficiul reglementării criticate aparține doar unei anumite categorii de inculpați, care este stabilită arbitrar în funcție de stadiul procesual. Astfel, inculpații în cazul cărora a fost depășit momentul procesual al citirii actului de sesizare a instanței sunt discriminați prin aceea că sunt exceptați de la beneficiul normei criticate, cu toate că nu le pot fi imputate aspectele legate de celeritatea procesului. Stabilirea unui criteriu aleatoriu și exterior persoanei inculpatului, de care depinde acordarea beneficiului în discuție, este în contradicție cu principiile egalității în fața legii, dreptului la un proces echitabil și înfăptuirii justiției. În acest sens, face trimitere la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 573/2011.

6. Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este fondată și că dispozițiile art. 159 alin. (3) din Codul penal sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile. Arată că în acest sens este, de altfel, și jurisprudența Curții Constituționale, considerentele Deciziei nr. 1.470/2011 referitoare la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 320¹ din Codul de procedură penală din 1968 fiind pe deplin valabile și în cazul art. 159 alin. (3) din noul Cod penal. Consideră că, deși legiuitorul nu a prevăzut care este calea de urmat în cazul inculpaților trimiși în judecată înainte de 1 februarie 2014 pentru infracțiuni pentru care, potrivit Codului penal anterior, împăcarea părților nu înlătura răspunderea penală, iar în reglementarea noului Cod penal pot fi exonerați de răspundere penală, depășirea momentului procesual al citirii actului de sesizare nu exclude incidența principiului aplicării legii penale mai favorabile. În cazul acestei situații tranzitorii trebuie să se țină seama de caracterul mai favorabil al legii penale noi, având în vedere incidența unei cauze care înlătură răspunderea penală. Prin urmare, instanța apreciază că dispozițiile art. 159 alin. (3) din noul Cod penal sunt constituționale în măsura în care se înțelege că, până la încetarea stării de tranziție, în virtutea principiului constituțional al retroactivității legii penale mai favorabile, aceste dispoziții se aplică tuturor inculpaților care au fost trimiși în judecată înainte de intrarea în vigoare a noului Cod penal, care au depășit momentul procesual al citirii actului de sesizare a instanței.

7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 159 alin. (3) din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu împiedică aplicarea legii penale mai favorabile faptelor săvârșite sub imperiul legii vechi, adică faptelor săvârșite anterior datei de 1 februarie 2014, data intrării în vigoare a noului Cod penal, în cauzele în care s-a depășit momentul procedural al citirii actului de sesizare a instanței. Apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt de imediată aplicare și afectează principiul legii penale mai favorabile și egalitatea cetățenilor în fața legii prin aceea că retroactivează, fiind aplicabile discriminator faptelor săvârșite sub imperiul legii vechi. În jurisprudența Curții Constituționale, determinarea caracterului "mai favorabil" are în vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură răspunderea penală, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativa, recidiva etc. (Decizia Curții Constituționale nr. 1.483/2011). Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la cauzele care înlătură răspunderea penală, în speță, prin împăcarea părților. În conformitate cu art. 5 alin. (1) din noul Codul penal, "În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă". Or, unul din criteriile care se are în vedere la stabilirea în concret a legii penale aplicabile în situația succesiunii de legi în timp este acela al intervenției unui caz de înlăturare a răspunderii penale, împrejurare în care se va aprecia ca fiind mai blândă legea penală care permite înlăturarea răspunderii penale ca efect al împăcării părților. Prin înlăturarea răspunderii penale se înlătură și acțiunea penală, dar acesta este un efect derivat, de ordin procesual, ce decurge din primul efect, din înlăturarea răspunderii penale, efect de ordin material. Prin urmare, împăcarea părților apare ca o cauză de înlăturare a răspunderii penale și, pe cale de consecință, ca o cauză de înlăturare sau de neaplicare a pedepsei. Această cauză face să înceteze dreptul de a trage la răspundere penală. De altfel, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 1.483/2011, a decis că o dispoziție penală este neconstituțională în măsura în care nu permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul legii vechi și care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituție, "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile". Prin urmare, ori de câte ori există norme penale mai favorabile, acestea vor fi aplicabile fie retroactivând, fie ultraactivând (Decizia Curții Constituționale nr. 1.092/2012).

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 159 alin. (3) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009. Textul de lege criticat are următorul cuprins: "Împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit și dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței."

12. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și ale art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 508 din 7 octombrie 2014, nepublicată încă la data pronunțării prezentei decizii, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 159 alin. (3) din Codul penal sunt constituționale în măsura în care se aplică tuturor inculpaților trimiși în judecată înaintea datei intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 și pentru care la acea dată momentul citirii actului de sesizare a instanței fusese depășit. Având în vedere că decizia mai sus menționată a fost pronunțată la un moment ulterior sesizării instanței constituționale în prezenta cauză, Curtea, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal a devenit inadmisibilă.

14. În legătură cu efectele prezentei decizii, Curtea reține că, potrivit prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituție, coroborate cu cele ale art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, deciziile instanței de contencios constituțional au putere numai pentru viitor, iar dreptul de a formula cerere de revizuire, potrivit art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, îl au doar părțile din cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate.