Art. 1065 Noul cod civil Legatul conjunctiv Legatul Testamentul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Testamentul
SECŢIUNEA a 4-a
Legatul
Testamentul
SECŢIUNEA a 4-a
Legatul
Art. 1065
Legatul conjunctiv
(1) Legatul cu titlu particular este prezumat a fi conjunctiv atunci când testatorul a lăsat, prin acelaşi testament, un bun determinat individual sau generic mai multor legatari cu titlu particular, fără a preciza partea fiecăruia.
(2) În cazul legatului conjunctiv, dacă unul dintre legatari nu vrea sau nu poate să primească legatul, partea lui va profita celorlalţi legatari.
(3) Prevederile alin. (2) se aplică şi atunci când obiectul legatului conjunctiv îl constituie un dezmembrământ al dreptului de proprietate.
| ← Art. 1064 Noul cod civil Legatul bunului altuia Legatul... | Art. 1066 Noul cod civil Cheltuielile predării legatului... → |
|---|
2. Dacă toţi legatarii primesc legatul, bunul obiect al legatului se împarte între aceştia în mod egal.
3. Dacă unul dintre legatari nu poate sau nu doreşte să primească legatul, partea acestuia profită tuturor celorlalţi legatari, mărindu-se partea acestora. Este vorba de
Citește mai mult
aşa-numitul drept de acrescâmânt. Un asemenea drept operează de drept, obligatoriu din momentul în care legatul este ineficace pentru unul sau pentru unii dintre legatari (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 268-269). De acest drept de acrescâmânt beneficiază şi moştenitorii colegatarului decedat (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 267).4. Dreptul de acrescământ este, aşadar, prerogativa moştenitorilor ale căror drepturi succesorale au fost micşorate sau înlăturate prin încheierea legatului sau a executorilor testamentari ai legatului de a le reveni fie întreaga succesiune, fie cote-părţi indivize mai mari, fie drepturi întregite ori de a nu mai fi ţinuţi la executarea legatului (/. Getei, Caducitatea legatelor şi dreptul de acrescâmânt, în CJ. nr. 9/2009, p. 503).
5. Pentru a opera dreptul de acrescământ, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: a) existenţa mai multor legatari; b) existenţa unei dispoziţii cu acelaşi obiect făcute în favoarea tuturor legatarilor; c) intenţia testatorului de a conferi fiecărui legatar vocaţie la întregul obiect; d) imposibilitatea sau lipsa de dorinţă a unuia dintre legatari de a primi legatul (G. Boroi, L. Stânciulescu, Instituţii, p. 597).
6. în cazul unui legat cu sarcini, legatarii care beneficiază de dreptul de acrescământ sunt ţinuţi să suporte sarcinile ce reveneau legatarului care nu a primit legatul, a cărui parte a fost luată, exceptând ipoteza în care testatorul a stabilit o sarcină în considerarea persoanei legatarului al cărui legat a devenit ineficace. Numai în această ipoteză ineficacitatea legatului are ca efect şi ineficacitatea sarcinii (M. Eliescu, Moştenirea şi devoluţiunea ei, p. 283).
7. Problema dreptului de acrescământ nu se pune în cazul legatului universal sau cu titlu universal în favoarea mai multor persoane. în această situaţie, în cazul în care una dintre aceste persoane, instituită legatar, nu poate sau nu doreşte să primească legatul, partea acesteia revine celorlalţi legatari, însă nu în temeiul dreptului de acrescământ, ci în temeiul vocaţiei sale universale sau cu titlu universal, conform regulii potrivit căreia ineficacitatea legatului profită acelor succesori ale căror drepturi succesorale ar fi afectate (diminuate ori înlăturate) prin încheierea legatului ori care aveau obligaţia de a executa legatul (C. Ha-mangiu, I. Rosetti-Balânescu, Al. Baicoianu, Tratat, voi. III, 1928, p. 1039).
8. Dreptul de acrescământ are caracter de excepţie; acesta există numai în cazul legatelor cu titlu particular şi rezultă din voinţa dispunătorului (/. Gelei, loc. cit., p. 503).
9. Pentru a fi în prezenţa unui legat conjunctiv trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) testatorul să fi lăsat un legat cu titlu particular; b) prin acelaşi testament testatorul să fi instituit cel puţin doi legatari cu titlu particular asupra aceluiaşi bun individual determinat sau generic ori asupra aceluiaşi dezmembrământ al dreptului de proprietate; c) prin testament să nu se fi stabilit partea care revine fiecăruia dintre legatari din bunul obiect al legatului.
10. S-a pus problema în doctrină de a şti ce se întâmplă dacă legatul conjunctiv are ca obiect uzufructul (sau un alt dezmembrământ, cum ar fi abitaţia) şi decedează unul dintre colegatari. întrebarea care s-a pus a fost aceea dacă partea legatarului decedat profită nudului proprietar sau colegatarilor (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 268). Răspunsul diferă după cum legatarul era sau nu decedat la data deschiderii moştenirii. Astfel, dacă la momentul morţii testatorului legatarul era decedat, dreptul de acrescământ operează, partea legatarului decedat profitând colegatarilor ce acceptă legatul. Dacă decesul survine ulterior deschiderii moştenirii, moment la care deja legatarul acceptase legatul alături de ceilalţi colegatari, legatul nu mai este ineficace, deoarece el şi-a produs efectele, fiecare colegatar culegând dreptul de uzufruct, astfel că dreptul de acrescământ nu mai poate opera. Moartea unuia dintre legatarii beneficiari ai dreptului de uzufruct duce la stingerea uzufructului, astfel că aceasta profită nudului proprietar. Ţinând seama de specificul constituirii s-a exprimat însă şi opinia indivizibilitâţii dreptului, conform căreia, la moartea unuia dintre titularii dreptului de uzufruct constituit prin legat conjunctiv, colegatarul în viaţă exercită în continuare dreptul de uzufruct pentru tot, stingerea lui intervenind numai la moartea ultimului titular, dacă testatorul nu a prevăzut altfel.
11. Cu privire la caracterul dreptului de acrescământ, în literatura juridică s-au exprimat două opinii. într-o opinie dreptul de acrescamânt are caracter voluntar, legatarul acceptant putând refuza acest drept [D. Alexandresco, Explicaţiunea, voi. IV, partea 1, p. 488; I. Rosetti-Balânescu, Al. Bâicoianu, Drept civil român, voi. III, p. 646). într-o altă opinie, pe care o considerăm justificată, dreptul de acrescământ este forţat, în sensul că legatarul acceptant nu poate refuza acest drept (M. Eliescu, Moştenirea şi devoluţiunea ei, p. 282-283; D. Chiricâ, Succesiuni, 1996, p. 143). Opinia se întemeiază pe considerentul că legatul conjunctiv conferă legatarilor vocaţie la întregul bun obiect al legatului, că acceptarea unui legat nu poate fi fracţionată.
12. Dreptul de acrescământ operează obligatoriu şi întotdeauna cu sarcini. El are la bază vocaţia la întregul obiect al legatului, şi nu doar la o parte a acestuia. în lipsa unei prevederi contrare stipulate de testator, legatarii care primesc legatul au obligaţia de a îndeplini sarcinile care reveneau legatarilor care nu au putut sau nu au dorit să primească legatul (6. Boroi, L. Stănciulescu, Instituţii, p. 597).
Dacă unul dintre beneficiarii-legatari nu poate sau nu vrea să accepte legatul, partea acestuia se atribuie celuilalt legatar, şi nu celorlalţi moştenitori ai defunctului, potrivit regulilor generale. În acest caz suntem în prezenţa unui drept de acrescământ.