Art. 1069 Noul cod civil Revocarea judecătorească Legatul Testamentul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Testamentul
SECŢIUNEA a 4-a
Legatul
Testamentul
SECŢIUNEA a 4-a
Legatul
Art. 1069
Revocarea judecătorească
(1) Revocarea judecătorească a legatului poate fi cerută în cazul neîndeplinirii, fără justificare, a sarcinii instituite de testator. Neîndeplinirea fortuită a sarcinii poate atrage revocarea numai dacă, potrivit voinţei testatorului, eficacitatea legatului este condiţionată de executarea sarcinii.
(2) Revocarea judecătorească a legatului poate fi solicitată şi pentru ingratitudine în următoarele cazuri:
a) dacă legatarul a atentat la viaţa testatorului, a unei persoane apropiate lui sau, ştiind că alţii intenţionează să atenteze, nu l-a înştiinţat;
b) dacă legatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave faţă de testator ori de injurii grave la adresa memoriei testatorului.
| ← Art. 1068 Noul cod civil Revocarea voluntară a legatului... | Art. 1070 Noul cod civil Termenul de prescripţie Legatul... → |
|---|
Citește mai mult
obligaţii puse în sarcina beneficiarului, care să fie prestate testatorului în timpul vieţii sale. Ca atare, chiar dacă s-ar fi stabilit în cauză şi refuzul neîndeplinirii obligaţiei alimentare din partea pârâtului, tot nu s-ar fi putut cerere revocarea testamentului pe acest motiv. Această măsură nu ar putea fi luată decât de testator, în timpul vieţii sale, el fiind singurul în măsură să aprecieze modul de comportare faţă de cel al legatarului. De altfel, în speţă, din însuşi modul de redactare a testamentului nu rezultă că transmisiunea proprietăţii bunurilor respective este legată de îndeplinirea anumitor condiţii impuse sub formă de sarcini. Dimpotrivă, din fraza „urmează ca fiul meu C. să mă întreţină, dându-mi toate cele necesare, până la încetarea mea din viaţă" apare că această enunţare are numai caracterul unei recomandări, ea fiind înscrisă spre a justifica motivul pentru care defunctul a lăsat pârâtului cotitatea disponibilă [Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 1129/1959, în C.D. 1959, p. 193 şi în V. Terzea, Noul Cod civil, p. 974).2. Revocarea se dispune de instanţa de judecată, la cererea persoanei interesate (cum ar fi moştenitorii legali ai defunctului sau ceilalţi legatari, creditorii defunctului), după moartea
Citește mai mult
testatorului.3. La data deschiderii succesiunii, legatarul are posibilitatea fie de a accepta legatul, fie de a-l refuza. Atunci când legatarul acceptă legatul, el este obligat să aducă la îndeplinire sarcinile impuse de testator. Neîndeplinirea sarcinilor impuse de testator legatarului atrage sancţiunea revocării legatului în ipoteza în care neexecutarea este imputabilă legatarului, adică atunci când acesta, fără nicio justificare, refuză să ducă la îndeplinire sarcina impusă prin testament. în situaţia în care neexecutarea are caracter fortuit (datorându-se cazului fortuit sau forţei majore), de regulă, revocarea judecătorească nu intervine, cu excepţia cazului în care testatorul, prin voinţa sa, a condiţionat eficacitatea legatului de executarea sarcinii (adică atunci când din act se deduce neîndoielnic că în intenţia testatorului sarcina constituia o condiţie rezolutorie expresă la care era supusă liberalitatea - Fr. Deak, Tratat de drept succesoral p. 252).
4. Revocarea se dispune la cererea persoanelor interesate, care pot fi moştenitorii legali rezervatari sau nerezervatari, legatarii universali sau cu titlu universal, legatarul cu titlu particular, atunci când îşi justifică interesul (bunăoară, în ipoteza unui legat conjunctiv), creditorii moştenirii, adică acele persoane care, în caz de admitere a acţiunii în revocare, ar fi beneficiare ale efectelor revocării.
5. Nu pot avea calitate de persoane interesate şi, prin urmare, nu au calitate procesuală activă în acţiunea în revocarea judecătorească a legatului beneficiarii sarcinii, care nu se încadrează în categoria moştenitorilor legali sau testamentari, a legatarilor (universali, cu titlu universal sau chiar cu titlu particular, care îşi justifică interesul), a creditorilor moştenirii. Aceştia au doar posibilitatea de a solicita executarea sarcinii. Desigur, în măsura în care în persoana beneficiarului sarcinii se întruneşte dubla calitate (atât de beneficiar al sarcinii, cât şi de moştenitor legal rezervatar sau nerezervatar, legatar universal sau cu titlu universal, legatar cu titlu particular, atunci când îşi justifică interesul, creditor al moştenirii, după caz), acesta are dreptul de opţiune între acţiunea în executarea sarcinii şi cea în revocarea judecătorească a legatului.
6. Doctrina şi practica judiciară au admis posibilitatea testatorului de a renunţa prin testament la acţiunea în revocare pentru neîndeplinirea sarcinii, lăsând deschisă numai calea executării ei (M. Eliescu, Moştenirea şi devoluţiunea ei, p. 269; Trib. reg. Suceava, dec. civ. nr. 1569/1956, înJ.N. nr. 2/1957).
7. Instanţa va analiza dacă faptele care se impută legatarului sunt sau nu destul de grave pentru a justifica sancţiunea revocării. în cazul unei executări parţiale, instanţa poate dispune revocarea parţiala, iar în situaţia întârzierii în executarea sarcinii, are posibilitatea de a fixa un termen de graţie.
8. Ingratitudinea atrage revocarea judecătorească a legatului atunci când legatarul se face vinovat de comiterea unor fapte expres şi limitativ prevăzute de lege, şi anume: a) atentat la viaţa testatorului, a unei persoane apropiate acestuia; acest caz presupune încercarea legatarului de a suprima fizic pe testator sau pe o persoană apropiată acestuia; nu are relevanţă dacă legatarul a comis infracţiunea de omor sau numai tentativă la infracţiunea de omor; de asemenea, nu interesează dacă legatarul a fost sau nu condamnat pentru fapta comisă; ceea ce este esenţial este existenţa intenţiei de a încerca suprimarea vieţii testatorului sau unei persoane apropiate acestuia; b) neînştiinţarea testatorului de către legatar cu privire la intenţia unor persoane de a atenta la viaţa acestuia sau a unei persoane apropiate lui; aceasta presupune ca legatarul să aibă informaţii cu privire la intenţia unor persoane de a atenta la viaţa testatorului sau a unei persoanei apropiate acestuia şi să nu îl informeze pe testator; c) comiterea de către legatar de fapte penale grave, cruzimi, injurii grave faţă de testator sau de injurii grave faţă de memoria acestuia; nu este suficientă doar comiterea de fapte penale, ci acestea trebuie să fie grave.
9. Pot constitui fapte grave cele de violenţă, fizică sau morală, săvârşite cu intenţie (în care putem include infracţiunea de vătămare corporală gravă, şantaj, tâlhărie, lipsire de libertate în mod ilegal) ori faptele care au avut ca urmare moartea victimei (lovituri cauzatoare de moarte, viol care a avut ca urmare moartea victimei; tâlhăria care a avut ca urmare moartea victimei; lipsirea de libertate în mod ilegal care a avut ca urmare moartea victimei). Nu intră în categoria faptelor penale grave infracţiunile de lovire sau alte violenţe, vătămare corporală, ameninţare ori cele comise din culpă.
10. Cruzimea presupune provocarea de puternice suferinţe fizice unei persoane, iar injuriile înseamnă fapte de insultă aduse la adresa testatorului sau a memoriei acestuia, acestea trebuind însă să prezinte o anumită gravitate. Injuriile pot fi comise atât în timpul vieţii testatorului, cât şi ulterior morţii sale.
11. Aceste fapte constituie şi cauze de revocare a donaţiei pentru ingratitudine, fiind prevăzute de art. 1023 NCC.