Art. 1068 Noul cod civil Revocarea voluntară a legatului Legatul Testamentul
| Comentarii |
|
Testamentul
SECŢIUNEA a 4-a
Legatul
Art. 1068
Revocarea voluntară a legatului
(1) Legatele sunt supuse dispoziţiilor privind revocarea voluntară a testamentului.
(2) Orice înstrăinare a bunului ce constituie obiectul unui legat cu titlu particular, consimţită de către testator, chiar dacă este afectată de modalităţi, revocă implicit legatul pentru tot ceea ce s-a înstrăinat.
(3) Ineficacitatea înstrăinării nu afectează revocarea decât dacă:
a) este determinată de incapacitatea sau vicierea voinţei testatorului; ori
b) înstrăinarea reprezintă o donaţie în favoarea beneficiarului legatului şi nu s-a făcut sub condiţii sau cu sarcini substanţial diferite de acelea care afectează legatul.
(4) Distrugerea voluntară de către testator a bunului ce constituie obiectul legatului cu titlu particular revocă implicit legatul.
| ← Art. 1067 Noul cod civil Dreptul de preferinţă al creditorilor... | Art. 1069 Noul cod civil Revocarea judecătorească Legatul... → |
|---|
1. Până în momentul decesului, toate înstrăinările făcute de testator, pe care acesta este liber să le facă, nu pot fi considerate că revocă legatele universale sau cu titlu universal prevăzute într-un testament anterior, aceste înstrăinări având doar efectul de a diminua emolumentul legatului, care se concretizează abia la data decesului testatorului (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 794/1988, în R.R.D. nr. 2/1989, p. 69).
2. Numai legatele cu titlu particular pot fi revocate prin înstrăinările ulterioare, nu şi cele universale sau cu titlu universal, deoarece acestea din urmă au
Citește mai mult
ca obiect o universalitate de bunuri care continuă a persista, independent de modificările ce s-ar aduce bunurilor care o compun. în speţă, reclamantul a fost instituit de către soţia sa legatar universal, prin testamentul autentificat în anul 1993, calitate în care a solicitat anularea certificatului de moştenitor de calitate din anul 2001 şi constatarea calităţii sale de unic moştenitor testamentar, pârâtele, surori ale defunctei, fiind înscrise greşit în certificatul de moştenitor ca succesoare, ele nefiind moştenitoare rezervatare. împrejurarea că ulterior întocmirii testamentului, reclamantul împreună cu testatoarea au înstrăinat imobilul construit şi terenul aferent, cu rezerva uzufructului viager asupra întregului imobil, nu are semnificaţia juridică a revocării testamentului, invocată de pârâte, deoarece obiectul legatului universal fiind patrimoniul, nu poate fi înstrăinat prin acte între vii. Prin urmare, atât timp cât testamentul prin care reclamantul a fost instituit legatar universal nu a fost revocat expres, înstrăinarea ulterioară a imobilului de către testatoare, împreună cu reclamantul, nu intră sub incidenţa art. 923 C. civ. (art. 1068 NCC, n.n.], care se aplică numai legatelor cu titlu particular. în consecinţă, în mod corect s-a dispus anularea certificatului de calitate de moştenitor şi s-a constatat că reclamantul este unicul succesor testamentar, pentru că pârâtele moştenitoare legale nerezervatare au pierdut emolumentul moştenirii ca efect al exheredârii indirecte (C.A. laşi, dec. civ. nr. 1751/2002, în Jurisprudenţa C.A. laşi în materie civilă 2002, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 70-71 şi în M.M. Pivniceru, C. Susanu, D. Tâtoruşanu, op. cit., p. 94-95).3. în momentul testării, obiectul legatului universal nu este determinat, iar întinderea drepturilor unui legatar universal se caracterizează în fapt la data decesului testatorului. Până la acea dată el are doar o vocaţie la întreaga succesiune, adică la o universalitate de bunuri, deci la un drept ce rămâne acelaşi, cu toate schimbările, care pot în fapt să mărească sau să micşoreze obiectul legatului. Până în momentul morţii testatorului, înstrăinările făcute de el nu pot fi considerate că revocă tacit legatul universal, ci au doar efectul de a diminua emolumentul. Astfel, prin facerea unui testament ulterior prin care se instituie un legat cu titlu particular ce conferă vocaţie la unul sau mai multe bunuri succesorale singulare, privite ca bunuri izolate, sau printr-un contract de vânzare-cumpărare ulterior, nu se poate considera revocat legatul universal instituit printr-un testament anterior, deoarece un atare legat conferă vocaţie la întreaga moştenire. în cazul în care bunurile înstrăinate în orice mod după facerea testamentului reintră în patrimoniul testatorului, legatarul universal are dreptul la ele, întrucât intră în componenţa masei succesorale la care are vocaţie (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 1939/1972, în I.G. Mihuţă, op. cit., p. 212-213).
4. Pronunţarea divorţului dintre autorul legatului şi beneficiara acestuia nu are semnificaţia revocării tacite a legatului, care presupune voinţa neîndoielnică a dispunătorului, cu atât mai mult cu cât această situaţie nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revocare prevăzute de lege (C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 614/2000, în V. Terzea, Noul Cod civil, p. 973).
5. în cazul în care dobânditorul unui bun imobil, în baza Legii nr. 112/1995, a testat acest bun în favoarea unei persoane, iar ulterior a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu aceeaşi persoană privitor la acelaşi bun, prin care s-a prevăzut că transferul proprietăţii va avea loc la data decesului vânzătorului, atunci, în caz de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare pentru încălcarea interdicţiei de înstrăinare, bunul va reveni aceleiaşi persoane, în baza legatului, care nu va fi considerat revocat, întrucât este evident că voinţa defunctului a fost aceea de a consolida legatul, asigurând beneficiarului o dublă modalitate de dobândire a proprietăţii imobilului (C.A. Cluj, s. civ., dec. nr. 2461/2000, în V. Terzea, Noul Cod civil, p. 973).
2. Revocarea voluntara a unui legat este supusă dispoziţiilor privitoare la revocarea voluntară a testamentului, cuprinse în art. 1051 şi 1052 NCC, la care textul analizat face trimitere. Revocarea poate fi expresă sau tacită, aşa cum rezultă din cuprinsul dispoziţiilor art. 1051 şi art. 1052 NCC.
3. Revocarea expresa a unui legat cuprins într-un testament
Citește mai mult
poate avea loc: a) printr-un înscris autentic notarial prin care testatorul declară expres că înţelege să revoce legatul cuprins în testamentul său; înscrisul autentic notarial revocator poate fi şi unul conţinut în cuprinsul unui alt act juridic autentic, cum ar fi un contract de donaţie (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 236): b) printr-un testament ulterior; în această situaţie, revocarea poate avea loc în forma oricărui testament ordinar prevăzut de lege, nefiind obligatoriu ca actul revocator să fie identic cu actul revocat; spre exemplu, un testament autentic poate fi revocat printr-un testament olograf, daca acesta este scris, semnat şi data de testator, deci este valabil şi invers, un testament olograf poate fi revocat printr-un testament autentic; singura condiţie este aceea ca actul revocator să îndeplinească cerinţele legale de formă ale unui testament, să fie valid.4. în ipoteza în care revocarea expresă are loc printr-un înscris autentic notarial sau printr-un testament ulterior încheiat în formă autentică, notarul are obligaţia de a menţiona actul de revocare în Registrul naţional notarial.
5. Revocarea voluntară expresă este, aşadar, un act solemn, lipsa formei atrăgând nulitatea absolută a actului revocator.
6. Spre deosebire de revocarea expresă, revocarea tacită poate rezulta din: a) incompatibilitatea sau contrarietatea dintre dispoziţiile a două testamente succesive; astfel, revocarea intervine dacă cel de al doilea testament se referă la aceleaşi bunuri cuprinse în primul testament şi priveşte alte persoane; b) din înstrăinarea bunului ce face obiectul legatului cu titlu particular, consimţită de testator, fără a avea relevanţă dacă înstrăinarea este sau nu afectată de modalităţi; c) distrugerea voluntară de către testator a bunului obiect al legatului cu titlu particular; d) distrugerea testamentului ce cuprinde legatul; e) ruperea testamentului ce cuprinde legatul; f) ştergerea dispoziţiei testamentare privitoare la legat, personal de către testator; în caz de ştergere a dispoziţiei testamentare referitoare la legat, modificarea făcută de testator trebuie să fie semnată de acesta.
7. Incompatibilitatea presupune o imposibilitate obiectivă absolută de executare în acelaşi timp a două sau mai multe legate. Spre exemplu, dacă printr-un testament testatorul lasă unei persoane o creanţă pe care testatorul o are faţă de un terţ, iar printr-un testament ulterior dispune iertarea de datorie în favoarea debitorului (terţa persoană) din creanţa respectivă. în această situaţie va produce efecte doar ultimul testament.
8. Contrarietatea presupune şi ea o imposibilitate de executare în acelaşi timp a două sau mai mult legate din voinţa testatorului, însă spre deosebire de incompatibilitate, imposibilitatea de executare nu este absolută, ci are caracter relativ, care se deduce din intenţia testatorului. Spre exemplu, dacă printr-un testament este instituită o persoană ca legatar universal, iar printr-un testament ulterior este instituită ca legatar universal o altă persoană, fără a se revoca expres primul testament, se prezumă că voinţa testatorului a fost aceea de a revoca prin testamentul ulterior testamentul iniţial, aceasta fiind o problemă de fapt. Tot astfel, dacă printr-un testament testatorul lasă un bun al său unei persoane, iar printr-un al doilea testament lasă acelaşi bun altei persoane, se prezumă că testatorul a dorit să revoce primul testament.
9. Desigur, în ipoteza în care printr-un testament iniţial se instituie o persoană ca legatar universal, iar ulterior, printr-un nou testament, un bun individual determinat este testat în favoarea altuia, nu operează revocarea testamentului iniţial, ci are loc doar o diminuare a obiectului legatului universal prin scoaterea bunului individual determinat testat în favoarea altuia.
10. Revocarea legatului cuprins într-un testament anterior nu operează decât în măsura în care dispoziţia testamentară privitoare la legat este contrarie sau incompatibilă cu cea cuprinsă într-un testament posterior. Ca atare, dispoziţiile care nu sunt contrare sau incompatibile cu cele cuprinse în testamentul iniţial îşi menţin valabilitatea, atât timp cât testatorul nu a dispus altfel.
11. înstrăinarea obiectului legatului de către testator constituie act de revocare dacă este un act voluntar, ce are ca obiect bunuri individual determinate. Numai legatele cu titlu particular pot fi revocate prin înstrăinările ulterioare, nu şi cele universale sau cu titlu universal, deoarece acestea din urmă au ca obiect o universalitate de bunuri care continuă a persista, independent de modificările ce s-ar aduce bunurilor care o compun. Doar legatele cu titlu particular au obiectul determinat în individualitatea lui.
12. Regula nu-şi are aplicabilitate în cazul legatelor universale sau cu titlu universal şi a legatelor cu titlu particular având ca obiect bunuri de gen. Aceasta deoarece, în momentul testării, obiectul legatelor universale sau cu titlu universal nu este determinat, ci constituie o universalitate de bunuri, iar întinderea drepturilor legatarului universal sau cu titlu universal se determină, în concret, la data decesului testatorului. Până la această dată, legatarul are doar vocaţie la întreaga succesiune, adică la o universalitate de bunuri, deci la un drept ce rămâne acelaşi, cu toate schimbările, care, în fapt, pot să mărească sau să micşoreze legatul.
13. De asemenea, înstrăinarea de către testator a unor bunuri similare celor de gen, care constituie obiect al unui legat cu titlu particular, nu constituie revocare, atât timp cât, fiind vorba de bunuri de gen, oricând pot fi procurate bunuri de acelaşi gen cu cele înstrăinate (M. Eliescu, Moştenirea şi devoluţiunea ei, p. 277).
14. Antecontractul de vânzare-cumpărare şi promisiunea unilaterală de vânzare atrag revocarea legatului cu titlu particular, chiar dacă respectivele acte nu sunt translative de proprietate (O. Rădulescu, P. Rosenberg, A. Tudor, Notă critica la dec. nr. 2704/2003 a C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., în Dreptul nr. 9/2007, p. 268-271; prin această decizie s-a statuat în sensul că prin promisiunea bilaterală de vânzare a bunului nu s-a revocat implicit testamentul, deoarece nu a operat transferul dreptului de proprietate). Aceasta întrucât esenţială este intenţia exteriorizată a testatorului de a dispune altfel decât prin testamentul iniţial, şi nu înstrăinarea în sine a obiectului legatului cuprins în testament (D. Chirică, Succesiuni, 1996, p. 128-129).
15. Aşa cum s-a arătat în doctrină, revocarea tacită a legatelor în caz de înstrăinare a obiectului legatului operează şi atunci când beneficiarul înstrăinării este legatarul, nu numai o terţă persoană (D. Chirică, Succesiuni, 1996, p. 130), indiferent dacă actul de dispoziţie este cu titlu gratuit (donaţie) sau cu titlu oneros, singura condiţie fiind aceea ca actul de dispoziţie să fie valabil, deoarece în această situaţie legatul este incompatibil cu calitatea de proprietar al bunului pe care o dobândeşte legatarul de la data încheierii actului de dispoziţie (D. Chirică, Succesiuni, 1996, p. 130). Excepţie face situaţia în care actul de donaţie ar fi lovit de nulitate absolută, când legatul îşi produce în continuare efectele (M. Eliescu, Moştenirea şi devoluţiunea ei, p. 277).
16. în caz de înstrăinare a obiectului legat, revocarea operează doar în limita înstrăinării. Ca atare, dacă legatul cu titlu particular cuprinde mai multe bunuri individual determinate, din care au fost înstrăinate numai unele dintre ele sau numai o anumită cotă-parte din ele, legatul se consideră revocat numai în privinţa bunurilor înstrăinate sau a cotei-părţi înstrăinate, rămânând valabil pentru bunurile neînstrăinate ori pentru cota-parte care nu a constituit obiect al actului de dispoziţie al testatorului.
17. în cazul în care înstrăinarea bunului este lovită de nulitate absolută sau relativă, după caz, nevalabilitatea actului de înstrăinare nu are efect în privinţa revocării, care se menţine, cu excepţia situaţiei în care: a) înstrăinarea s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale privitoare la capacitate; b) consimţământul testatorului la încheierea actului de înstrăinare
a fost viciat; c) înstrăinarea reprezintă o donaţie în favoarea legatarului cu titlu particular şi nu s-a făcut sub condiţii sau cu sarcini esenţial diferite de cele care afectează legatul.
18. înstrăinarea obiectului, chiar dacă este nulă, echivalează, în afara situaţiilor de excepţie expres enunţate, cu voinţa implicită a testatorului de a revoca legatul, întrucât esenţial nu este actul ca atare, ci voinţa testatorului de a revoca legatul.
19. Distrugerea, ruperea, ştergerea testamentului ce cuprinde legate constituie acte de revocare a testamentului numai în cazul testamentului olograf. în cazul distrugerii, ruperii, ştergerii unui testament autentic de către testator (sau a dispoziţiei testamentare ce cuprinde legate) nu intervine revocarea, atât timp cât un exemplar al acelui testament se află în posesia notarului care a procedat la autentificarea actului. întocmirea unui testament ulterior, ce conţine legate cu dispoziţii contrare sau incompatibile, înstrăinarea sau distrugerea obiectului legatului constituie acte de revocare atât a testamentului olograf, cât şi a celui autentic.
20. Operaţiunile de distrugere, rupere a testamentului olograf ce conţine legate ori de ştergere a dispoziţiei testamentare referitoare la legate din cuprinsul unui testament ori ştergerea în întregime a testamentului, când el conţine numai legate, pot fi realizate şi de alte persoane decât testatorul, însă într-o asemenea situaţie aceste operaţiuni valorează revocare a legatului cuprins în testament numai dacă au fost cunoscute de testator şi numai dacă acesta a fost în măsură să refacă testamentul. O distrugere involuntară a testamentului ce conţine legate ori provenită de la terţe persoane, fără ştirea testatorului, atrag caducitatea legatului, şi nu revocarea acestuia.
21. Până la proba contrară se prezumă că distrugerea este opera testatorului (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 246).
22. Ruperea, distrugerea, ştergerea testamentului olograf sau a dispoziţiei testamentare ce cuprinde legate, cunoscute de testator, care însă nu mai este în măsură să refacă testamentul (spre exemplu, este în stare de inconştienţă) nu constituie revocare.
23. Cazurile de revocare voluntară au caracter enunţiativ, şi nu limitativ, astfel că prin acte sau fapte săvârşite de testator se poate dovedi intenţia de revocare, situaţie în care legatul nu mai produce vreun efect (G. Boroi, L. Stonciulescu, Instituţii, p. 593).
► „Art. 923. Orice înstrăinare a obiectului legatului, făcută cu orice mod sau condiţie, revocă legatul pentru tot ce s-a înstrăinat, chiar când înstrăinarea va fi nulă, sau când obiectul legat va fi reintrat în starea testatorului (C. civ. 903 şi urm.)":
► „Art. 927. Legatul va fi caduc, dacă lucrul legat a pierit de tot în viaţa testatorului (C. civ. 1091,1156)".