Art. 1074 Noul cod civil Noţiune Dezmoştenirea Testamentul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Testamentul
SECŢIUNEA a 5-a
Dezmoştenirea
Testamentul
SECŢIUNEA a 5-a
Dezmoştenirea
Art. 1074
Noţiune
(1) Dezmoştenirea este dispoziţia testamentară prin care testatorul îi înlătură de la moştenire, în tot sau în parte, pe unul sau mai mulţi dintre moştenitorii săi legali.
(2) Dezmoştenirea este directă atunci când testatorul dispune prin testament înlăturarea de la moştenire a unuia sau mai multor moştenitori legali şi indirectă atunci când testatorul instituie unul sau mai mulţi legatari.
| ← Art. 1073 Noul cod civil Regimul legatului-sarcină Legatul... | Art. 1075 Noul cod civil Efectele Dezmoştenirea Testamentul → |
|---|
1. De vreme ce defuncta soţie l-a instituit prin testament pe soţul ei ca legatar universal, lăsându-i întreaga avere mobilă şi imobilă, rezultă că au fost înlăturaţi de la moştenire fratele şi surorile defunctei, care nu avea în viaţă ascendenţi sau descendenţi. Susţinerea pârâţilor (fratele şi surorile defunctei) că excluderea lor ar fi ineficientă, întrucât legatarul a optat pentru moştenirea legală, nu poate fi primită, întrucât ar însemna ca valabilitatea dispoziţiei de ultimă voinţă a defunctei să fie condiţionată de consimţământul legatarului, ceea ce este inadmisibil.
Citește mai mult
Prin opţiunea sa legatarul a renunţat la calitatea de moştenitor testamentar şi a acceptat succesiunea legală, iar actul său nu influenţează validitatea exheredării. Ca atare, pârâţii se găsesc în situaţia unor succesibili dezmoşteniţi, existând un singur succesor care culege întreaga moştenire, independent de dispoziţiile testamentare instituite în favoarea sa (Trib. jud. Suceava, dec. civ. nr. 736/1984, în I. Mihuţă, Repertoriu IV, nr. 344, p. 139; R.R.D. nr. 12/1984, p. 72; V. Terzea, Noul Cod civil, p. 976).2. Prin testament testatorul are astfel şi posibilitatea de a înlătura de la moştenire unul sau mai mulţi dintre moştenitorii săi legali. Testatorul poate înlătura în întregime de la moştenire numai pe moştenitorii săi legali nerezervatari. El nu-i poate înlătura total pe moştenitorii săi legali rezervatari, cărora de drept le revine rezerva succesorală, chiar împotriva voinţei
Citește mai mult
defunctului. Prin urmare, clauza de dezmoştenire a unui moştenitor rezervatar trebuie înlăturată, testamentul urmând a fi menţinut în limita cotităţii disponibile, cu ocrotirea rezervei legale a moştenitorului rezervatar omis.3. Dezmoştenirea este de două feluri: directă şi indirectă.
4. Dezmoştenirea directă presupune înlăturarea expresă de la moştenire, dispusă de către testator prin testamentul întocmit, a unuia sau a mai multor moştenitori legali. Este vorba, aşadar, de o declaraţie expresă de voinţă a testatorului prin care acesta indică moştenitorii pe care înţelege să-i înlăture de la moştenire.
5. Dezmoştenirea directă poate fi la rândul său totală, când toţi moştenitorii legali ai defunctului sunt înlăturaţi de la moştenire, şi parţială, când numai unii dintre moştenitorii legali sunt înlăturaţi de la moştenire.
6. Dezmoştenirea indirectă presupune înlăturarea implicită de la moştenire a unuia sau a mai multor moştenitori legali, făcută de testator nu prin prevederea în cuprinsul testamentului întocmit a moştenitorilor ce urmează a fi înlăturaţi de la moştenire, ci prin instituirea prin testament a unuia sau a mai multor legatari. Excluderea de la moştenirea defunctului a unor moştenitori legali, prin instituirea unui legatar universal, nu poate fi considerată ineficientă în cazul în care legatarul optează pentru moştenirea legală, întrucât o soluţie contrară ar însemna ca valabilitatea dispoziţiei de ultimă voinţă a defunctului să fie condiţionată de consimţământul legatarului, ceea ce este inadmisibil. Prin opţiunea sa legatarul a renunţat la calitatea de moştenitor testamentar şi a acceptat succesiunea legală, însă actul său nu influenţează validitatea dezmoştenirii.
7. în doctrină s-a pus problema de a şti cui revin bunurile obiect al unei succesiuni atunci când testatorul instituie un legatar universal, altul decât un moştenitor al său, dez-moştenind pe toţi moştenitorii săi legali, iar legatul universal este caduc. S-a afirmat că soluţia depinde de interpretarea voinţei testatorului. Astfel, dacă voinţa testatorului a fost aceea de a înlătura pe moştenitorii săi de la moştenire, bunurile devin vacante şi revin unităţii administrativ-teritoriale locale. Dimpotrivă, dacă voinţa testatorului a fost aceea de a acorda preferinţă legatarului universal faţă de moştenitorii săi legali, bunurile revin moştenitorilor săi legali (6. Boroi, L Stănciulescu, Instituţii, p. 599).
8. Dezmoştenirea este o prerogativă ce aparţine testatorului, care însă nu o poate exercita nelimitat, în sensul că moştenitorii rezervatari nu pot fi înlăturaţi de la întreaga moştenire, aşa cum pot fi înlăturaţi moştenitorii legali nerezervatari. Doctrina acceptă valabilitatea dispoziţiei testamentare care înlătură în totalitate moştenitorii legali nerezervatari, fără ca testatorul să instituie un legatar [A. lonaşcu, apud 6. Boroi, L. Stănciulescu, Instituţii, p. 599). în această situaţie, bunurile rămân vacante şi revin unităţii administrativ-teritoriale locale, singurul moştenitor care nu poate fi dezmoştenit (art. 1138 NCC).
Cele două variante de dezmoştenire sunt explicate în dreptul francez prin formulele clasice: „Instituer, c’est exhéréder” (prin instituire de legatari dezmoşteneşti), şi „Disposer, c’est exclure” (dispunând prin testament, excluzi de la moştenire).
În situaţia în care s-ar dezmoşteni toţi succesorii legali, fără a exista rezervatari,
Citește mai mult
statul va culege moştenirea în virtutea suveranităţii sale. În această situaţie, dezmoştenirea trebuie să fie făcută în mod expres.De exemplu, prin testament, defunctul trebuie să declare că dezmoş teneşte toată familia sa. Dacă există moştenitori rezervatari dezmoşteniţi, aceştia vor veni în concurs cu statul, care va culege cotitatea disponibilă.
Prin exheredare, moştenitorii legali pierd numai emolumentul moştenirii, nu şi titlul de succesibil. Aceştia vor putea cere constatarea nulităţii testamentului pentru lipsa condiţiilor de solemnitate cerute de lege sau, pentru alte cauze de nulitate, pot lua măsuri de conservare a bunurilor, iar rezervatarii vor putea solicita reducţiunea. Pe baza acestui principiu, notarul va cita pe moştenitorii rezervatari pentru a se pronunţa cu privire la rezervă şi/sau pe cei legali, în situaţia existenţei unui testament olograf prin care defunctul a instituit un legatar universal.