Art. 1077 Noul cod civil Desemnarea şi misiunea executorului Execuţiunea testamentară Testamentul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Testamentul
SECŢIUNEA a 6-a
Execuţiunea testamentară
Testamentul
SECŢIUNEA a 6-a
Execuţiunea testamentară
Art. 1077
Desemnarea şi misiunea executorului
(1) Testatorul poate numi una sau mai multe persoane, conferindu-le împuternicirea necesară executării dispoziţiilor testamentare. executorul testamentar poate fi desemnat şi de către un terţ determinat prin testament.
(2) Dacă au fost desemnaţi mai mulţi executori testamentari, oricare dintre ei poate acţiona fără concursul celorlalţi, cu excepţia cazului în care testatorul a dispus altfel sau le-a împărţit atribuţiile.
(3) Puterile executorului testamentar pot fi exercitate de la data acceptării misiunii prin declaraţie autentică notarială.
| ← Art. 1076 Noul cod civil Nulitatea Dezmoştenirea Testamentul | Art. 1078 Noul cod civil Capacitatea executorului Execuţiunea... → |
|---|
2. Executorul testamentar poate fi desemnat direct de testator sau de o terţă persoană determinată prin testament, tot de către testator.
3. Testatorul poate împuternici direct una sau mai multe persoane pentru a aduce la îndeplinire dispoziţiile cuprinse în testament.
4. Totodată, testatorul poate desemna prin testament o persoană care, la
Citește mai mult
rândul ei, să desemneze o altă persoană pentru a aduce la îndeplinire dispoziţiile cuprinse în testament.5. în ipoteza pluralităţii de executori testamentari, în cazul în care testatorul nu a prevăzut altfel sau nu a stabilit atribuţiile fiecăruia, oricare dintre executorii testamentari poate acţiona singur, fără concursul celorlalţi. Dimpotrivă, atunci când testatorul a prevăzut că executorii testamentari trebuie să execute împreună dispoziţiile testamentare, unul singur nu poate aduce la îndeplinire dispoziţiile de ultimă voinţă ale testatorului, ci trebuie să recurgă la concursul celorlalţi. Tot astfel, atunci când prin testament, testatorul a stabilit atribuţiile fiecărui executor testamentar, fiecare dintre aceştia trebuie să acţioneze numai în limita puterilor conferite.
6. Executorul testamentar desemnat poate accepta misiunea (însărcinarea) ori o poate refuza. în situaţia în care acceptă însărcinarea, acceptarea trebuie manifestată expres prin declaraţie autentică notarială.
7. Odată acceptată însărcinarea, executorul testamentar îşi exercită drepturile (dreptul de administrare, dreptul de a fi despăgubit pentru cheltuielile efectuate în scopul executării mandatului, dreptul de a fi remunerat pentru activitatea sa, dacă acest drept s-a stabilit prin testament, drepturi prevăzute de art. 1079, art. 1084 şi art. 1083 NCC) şi îşi îndeplineşte obligaţiile ce rezultă din calitatea sa (obligaţia de a executa mandatul încredinţat, obligaţia de a da socoteală de modul de îndeplinire a mandatului, obligaţii prevăzute de art. 1080 şi art. 1082 NCC).
8. După acceptare, executorul testamentar poate renunţa la mandat, în aceeaşi formă ca cea cerută pentru acceptare, şi anume prin declaraţie autentică notarială, însă renunţarea poarte interveni numai atunci când continuarea însărcinării i-ar pricinui pagube considerabile.
9. Sub aspectul naturii sale juridice, execuţiunea testamentară este un mandat special (M. Eliescu, Moştenirea şi devoluţiunea ei, p. 288; Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 276-277). Ea se deosebeşte de mandatul de drept comun prin aceea că împuternicirea este dată printr-un înscris în formă testamentară (printr-un testament, spre deosebire de mandatul de drept comun, care se exprimă sub forma unui act juridic consensual sau chiar tacit); produce efecte doar de la moartea mandantului (mandatul de drept comun încetează de regulă la moartea mandantului); atribuţiile mandatarului (executorul testamentar) sunt stabilite prin lege (spre deosebire de mandatul de drept comun, unde atribuţiile se stabilesc prin voinţa părţilor); odată ce a acceptat însărcinarea, executorul testamentar nu poate, în principiu, să renunţe la mandat (mandatarul poate renunţa la mandat întotdeauna); durata mandatului, a împuternicirii, are caracter limitat (maxim 2 ani, dacă nu a intervenit prelungirea, ori maxim 1 an, când termenul iniţial se prelungeşte de instanţa de judecată, succesiv, în timp ce durata mandatului de drept comun este liber stabilită de părţi prin voinţa lor) (M. Eliescu, Moştenirea şi devoluţiunea ei, p. 288-289; G. Boroi, L. Stânciulescu, Instituţii, p. 601).
10. Executorul testamentar, în calitate de mandatar, reprezintă pe defunct, deşi lucrează în interesul creditorilor şi al legatarilor (C. Hamangiu, Codul civil adnotat, voi. II, 1925, p. 341, pct. 2).
11. Testatorul are posibilitatea de a revoca dispoziţia testamentară privitoare la desemnarea unui executor testamentar pe tot timpul vieţii sale.
12. în cazul în care nu a intervenit o asemenea revocare, notarul public competent în faţa căruia se desfăşoară procedura succesorală notarială eliberează, în baza art. 80 alin. (3) din Legea nr. 36/1995, republicată, un certificat constatator al calităţii de executor testamentar.
► „Art. 910. Testatorul poate numi unul sau mai mulţi executori testamentari'';
► „Art. 918. (1) Dacă sunt mai mulţi executori testamentari care au primit această sarcină, unul singur va putea lucra în lipsă-le. (2) Ei vor fi responsabili solidar de a da socoteală de mişcătoarele ce li s-au încredinţat, afară numai dacă testatorul a despărţit funcţiile lor şi dacă fiecare din ei s-a mărginit în ceea ce i s-a încredinţat (C. civ. 1039 şi urm.)’’.
Atât declaraţia de acceptare a executorului testamentar, cât şi eventuala renunţare sau revocare se vor comunica la Registrul naţional de evidenţă a opţiunilor succesorale.