Art. 1188 Noul cod civil Oferta de a contracta Încheierea contractului Contractul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Contractul
SECŢIUNEA a 3-a
Încheierea contractului
Contractul
SECŢIUNEA a 3-a
Încheierea contractului
Art. 1188
Oferta de a contracta
(1) O propunere constituie ofertă de a contracta dacă aceasta conţine suficiente elemente pentru formarea contractului şi exprimă intenţia ofertantului de a se obliga în cazul acceptării ei de către destinatar.
(2) Oferta poate proveni de la persoana care are iniţiativa încheierii contractului, care îi determină conţinutul sau, după împrejurări, care propune ultimul element esenţial al contractului.
(3) Dispoziţiile art. 1.182-1.203 se aplică în mod corespunzător şi atunci când împrejurările în care se încheie contractul nu permit identificarea ofertei sau a acceptării.
| ← Art. 1187 Noul cod civil Forma ofertei şi a acceptării... | Art. 1189 Noul cod civil Propunerea adresată unor persoane... → |
|---|
1. Un act care nu conţine informaţiile cadastrale complete ale imobilului, nici data limită de achiziţie şi de intrare în posesie nu conţine elementele esenţiale ale unei oferte de vânzare, susceptibilă de a lega pe vânzător, dacă ar fi acceptată în acest fel de un terţ. Este vorba mai degrabă de o propunere preliminară de a contracta, o invitaţie pentru cei interesaţi de a face oferte de cumpărare, pe care vânzătorul va fi liber să le accepte sau nu (Curtea Supremă a Canadei, dec. civ. din 06/04/1994, în J.L. Baudouin, Y. Renoud, op. cit., p. 1668).
2. Simpla trimitere a unei
Citește mai mult
liste de preţuri ale unor produse unui client de către un manufacturier nu constituie ofertă de a contracta. Individualizarea de către client a bunului şi a cantităţii exacte, în baza listei primite, făcută prin telefon, constituie o ofertă valabilă (Curtea Supremă a Canadei, dec. civ. din 14/05/2002, în J.L. Baudouin, Y. Renaud, op. cit., p. 1669).3. Judecătorii de fond vor aprecia suveran dacă scrisoarea unei societăţi, însoţită de documentul contractual adresat unui comerciant, constituie o ofertă precisă, fermă şi completă, a cărei acceptare de către comerciantul destinatar s-a stabilit prin semnarea contractului respectiv, fără nicio rezervă şi înaintea retractării ofertei (Cos., s. corn., dec. din 29 iun. 1993, în V. Pâtulea, op. cit., p. 269).
4. între comercianţi, o propunere de a contracta nu constituie o ofertă dacă prin ea se exprimă voinţa autorului de a fi legat în caz de acceptare. Prin adeziunea la o propunere conţinută pe un bon de comandă, propunere însoţită de o clauză de confirmare care figurează în condiţiile generale ale vânzătorului, cumpărătorul nu a formulat decât o ofertă de cumpărare, revocabilă ca atare până la data când vânzarea este perfectată prin acceptarea vânzătorului (Cas., s. corn., dec. din 6 martie 1990, în V. Pâtulea, loc. cit., p. 268).
Citește mai mult
rolul destinatarului ofertei.2. în sens juridic, termenul de ofertă sau policitaţiune constă în propunerea fermă de a încheia un anumit contract în condiţii determinate. Toate celelalte propuneri care nu se încadrează în această definiţie, nefiind suficient de ferme şi precise, nu se pot numi oferte, ele având doar valoarea unor invitaţii de a intra în discuţii sau tratative în vederea unei eventuale încheieri a contractului ori, în cel mai fericit caz, pot fi considerate ca fiind apeluri sau invitaţii de a face o ofertă (L Pop, Tratat, voi. II, p. 156).
3. Oferta se face în regula generală unei persoane determinate. Ea poate fi şi tacită, adică poate să rezulte din un fapt care o lasă a se presupune neapărat (D. Alexandresco, Explicaţiunea, voi. V, p. 35).
4. Oferta este suficient de precisă şi completă dacă va cuprinde elementele esenţiale ale acordului de voinţă (L. Pop, Tratat, voi. II, p. 158).
5. Elementele esenţiale pe care trebuie să le cuprindă oferta pentru ca prin simpla ei acceptare să se poată realiza un minimum de înţelegere între părţi, cu valoare de contract, sunt: natura contractului şi obiectul contractului (Ibidem).
6. Cum, în realitate, aceste componente esenţiale variază de la un contract la altul şi de la o persoană la alta, există totuşi elemente comune, considerate, prin natura lor, esenţiale pentru a perfecta contractul. Este vorba de identificarea părţilor, preţul, durata prestaţiilor, obiectul acestora şi modalitatea de plată (P. Perju, Contractul, p. 16).
7. Oferta trebuie să fie neîndoielnică, adică făcută fără rezerve. Este necesar să deosebim totuşi între două categorii de rezerve. în acest scop, se consideră că trebuie să se cerceteze dacă rezerva din propunerea respectivă de a contracta îi permite sau nu autorului său de a opune acea rezervă în mod arbitrar. Dacă răspunsul este afirmativ, înseamnă că respectiva propunere este afectată de o condiţie potestativă, care nu-l angajează pe autorul său şi, pe cale de consecinţă, are doar valoarea unei invitaţii de a intra în discuţii sau tratative în vederea încheierii unui contract. Dimpotrivă, atunci când răspunsul este negativ, propunerea autorului îşi păstrează valoarea de ofertă, fiind fermă, cum ar fi oferta făcută până la epuizarea stocului dintr-o anumită marfă, care rămâne o veritabilă ofertă; până la epuizarea stocului, ofertantul trebuie să onoreze toate comenzile primite (L. Pop, Tratat, voi. II, p. 159-160).
8. Terminologia uzitată şi multiplicitatea condiţiilor exprese şi implicite a unor mesaje publicitare nu leagă, juridic, pe autorul lor. Ele nu sunt oferte (P. Perju, Contractul, p. 15-16).
9. Oferta, ca de altfel şi acceptarea, fiind o manifestare de voinţă, trebuie să îndeplinească toate condiţiile generale cerute unei manifestări de voinţă, efectuată cu scopul de a produce efecte juridice (T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 71).
10. Oferta trebuie să fie o manifestare de voinţă reală, serioasă, conştientă, neviciată şi cu intenţia de a angaja din punct de vedere juridic. O ofertă făcută iocandi causa sau din simplă curtoazie, fără intenţia de angajament juridic, nu poate să ducă la formarea unui contract (C. Stâtescu, C. Bîrsan, TGO, p. 41).
11. Bunăoară, oferta făcută în cursul unei recepţii sau al altui eveniment social poate fi „de plăcere, pentru râs", încât ea nu poate angaja răspunderea ofertantului. La fel, ofertele făcute sub imperiul mâniei, al unei iritări sau provocări sunt fără efecte juridice (P Perju, Contractul, p. 16).
12. în contractele ce se încheie intuitu personae, oferta nu poate fi făcută decât unei persoane determinate (T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 71).
1) să conţină o propunere de încheiere a unui contract, deoarece se reia vechea definiţie din doctrină a ofertei, aceea de
„propunere de a contracta”;
2) să exprime manifestarea voinţei ofertantului de a se obliga în cazul acceptării ei de către destinatar;
3) să propună conţinutul, respectiv suficiente elemente pentru formarea contractului;
4) să fie adresată unui destinatar: persoană/persoane determinabilă/determinabile sau determinată/determinate.
Analizând textul mai sus menţionat se poate observa că
Citește mai mult
se menţin vechile caracteristici ale ofertei: manifestare de voinţă cu intenţia de a se obliga, fermă, neechivocă, precisă şi completă.În timp ce vechea doctrină considera oferta adresată unor persoane nedeterminate (spre exemplu oferta adresată publicului) ca fiind tot o ofertă, legiuitorul NCC stipulează că propunerea adresată unor persoane nedeterminate nu valorează ofertă [art. 1.189 alin. (1) NCC].
În cazul în care contractul de transfer al dreptului de proprietate asupra unui bun imobil sau al unui dezmembrământ al acestuia se formează prin ofertă urmată de acceptare, acestea trebuie să fie făcute în forma autentică.
Oferta, ca şi acceptarea ofertei, este un act juridic unilateral supus comunicării.