Art. 1186 Noul cod civil Momentul şi locul încheierii contractului Încheierea contractului Contractul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Contractul
SECŢIUNEA a 3-a
Încheierea contractului
Contractul
SECŢIUNEA a 3-a
Încheierea contractului
Art. 1186
Momentul şi locul încheierii contractului
(1) Contractul se încheie în momentul şi în locul în care acceptarea ajunge la ofertant, chiar dacă acesta nu ia cunoştinţă de ea din motive care nu îi sunt imputabile.
(2) De asemenea, contractul se consideră încheiat în momentul în care destinatarul ofertei săvârşeşte un act sau un fapt concludent, fără a-l înştiinţa pe ofertant, dacă, în temeiul ofertei, al practicilor statornicite între părţi, al uzanţelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face în acest mod.
| ← Art. 1185 Noul cod civil Elementele de care depinde încheierea... | Art. 1187 Noul cod civil Forma ofertei şi a acceptării... → |
|---|
Am tot cautat si nu gasesc unde se stipuleaza in lege de catre cine se semneaza un cotract facut intre un U.A.T si un S.R.L
1. Clauza compromisorie este expresia voinţei părţilor de a renunţa la jurisdicţia de drept comun. Fie că este cuprinsă sub forma unei stipulaţii sau clauze în contractul principal, fie exprimată printr-un înscris separat, ea priveşte litigiile ce se vor naşte cu privire la relaţiile contractuale dintre părţi şi are un caracter independent. Forma convenţiei de arbitraj comportă însă discuţii, pentru că apare ca o clauză contractuală în contractul principal, care, în cele mai multe cazuri, se încheie prin intermediul contractelor tip sau în condiţii generale, prin referire la
Citește mai mult
uzurile codificate sau ca un contract separat, iar unele legislaţii pretind un înscris autentic, altele act sub semnătură privată, pentru ca unele să ceară numai forma orală, ca manifestare de voinţă. în Convenţia europeană asupra arbitrajului comercial se prevede că prin convenţie de arbitraj se înţelege o clauză compromisorie inserată în contract şi semnată de către părţi ori conţinută într-un schimb de scrisori sau alte comunicări, iar în raporturile dintre ţări a căror lege nu impune forma scrisă, orice convenţie încheiată în formele permise de aceste legi [art. 1 pct. a)). Fiind un act consensual, proba convenţiei de arbitraj se face prin orice mijloace. Art. 341CPC precizează că părţile pot stabili, prin convenţie arbitrală sau act scris, încheiat ulterior, fie prin referire la o anumită reglementare, normele privind constituirea tribunalului arbitrai în procedura de urmat. Art. 364 CPC stabileşte motivele pentru care hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată, iar lit. b) priveşte soluţionarea litigiului în lipsa convenţiei arbitrale sau în temeiul unei convenţii nule ori inoperante. Contractul de furnizare nr. 81 din 12 martie 1999, prevedea, la art. XI, clauza compromisorie. Totodată, art. XIII înlătura orice înţelegere orală anterioară sau ulterioară încheierii lui. Contractul însă nu a fost semnat de ambele părţi contractante, iar dacă efectele, în privinţa derulării activităţilor comerciale, s-au produs prin executarea lucrărilor de reparaţii, efectele clauzei compromisorii sunt discutabile. în privinţa încheierii contractului între absenţi, acceptarea ofertei reprezintă manifestarea bilaterală a părţilor de a naşte raporturi juridice între acestea; clauza compromisorie însă este o entitate distinctă, independentă, care trebuie dovedită, în condiţiile în care contractul principal este astfel încheiat, iar dovada se face cu orice mijloc de probă. Faptul că beneficiara comenzilor a semnat anexele la contract nu asigură suficienţa probatorie pentru existenţa acordului de voinţă de a renunţa la jurisdicţia de drept comun, pentru a supune viitorul lor litigiu instanţei private (C.S.J., s. com., dec. nr. 1126/2003)2. în speţă este supus analizei acordul de voinţă al părţilor în vederea constituirii unui raport juridic, reclamanta invocând realizarea acestui acord prin întâlnirea ofertei de a cesiona părţile sociale cu acceptarea acelei oferte de către pârâtă şi în final încheierea contractului de cesiune a părţilor sociale. Prin încheierea contractului se înţelege realizarea acordului de voinţă al părţilor asupra clauzelor contractuale, acordul fiind realizat prin întâlnirea pe deplin concordantă, sub toate aspectele, a unei oferte de a contracta cu acceptarea acelei oferte, circumstanţiată în anumite cazuri de îndeplinirea unor condiţii suplimentare, esenţiale în analiza mecanismului de încheiere a contractului. Cesiunea părţilor sociale între asociaţi presupune încheierea unui contract între asociatul cedent şi asociatul cesionar, implicând schimbarea repartizărilor părţilor sociale faţă de cea iniţială a contractului de societate, astfel că cesiunea trebuie să îmbrace forma unei convenţii sub semnătură privată şi, cum în speţă nu s-a dovedit că între părţi a fost încheiată o astfel de convenţie, este lesne de înţeles că în mecanismul de încheiere a contractului de cesiune nu a fost îndeplinită această condiţie suplimentară, nefiind realizat acordul de voinţă. Chiar reclamanta în acţiunea introductivă a afirmat că acordul nu s-a realizat în „forma prescrisă de lege", cunoscând dispoziţiile legale în acest sens, încercând însă să acopere această lipsă prin hotărârea instanţei. Instanţa de judecată nu se poate substitui în niciun caz acordului de voinţă al părţilor. Respectarea condiţiilor privind încheierea contractului de cesiune este esenţială, cu atât mai mult cu cât un contract de cesiune modifică actul constitutiv al societăţii şi obligatoriu este supus înregistrării în Registrul Comerţului, toate aceste operaţiuni neputându-se realiza pur şi simplu prin întâlnirea ofertei cu acceptarea acesteia, fără îndeplinirea condiţiilor suplimentare prevăzute de legea specială a societăţilor comerciale. De aceea, Curtea constată că în mod corect instanţa de apel a calificat relaţiile dintre părţi ca rezumându-se la negocierea contractului de vânzare-cumpărare părţi sociale, neexistând un contract de vânzare-cumpărare părţi sociale, instanţa neputând suplini acordul de voinţă al părţilor în îndeplinirea formei legale cerute de lege pentru încheierea contractului de cesiune, iar în argumentarea soluţiei corect a reţinut implicaţiile cesiunii în viaţa societară ca urmare a modificării actelor constitutive (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 3576/2010, www.scj.ro).
3. în cazul unui contract de vânzare încheiat prin telefon sau prin fax, actul se încheie la sediul vânzătorului. De fapt, fiecare comandă telefonică sau prin fax reprezintă o acceptare din partea cumpărătorului a ofertei vânzătorului (Trib. Quebec, dec. din 28/08/1995, în J.L. Baudouin, Y. Renoud, op. cit., p. 1666).
2. Pentru stabilirea însă a momentului în care se încheie contractul între absenţi, au fost propuse mai multe sisteme, pe care le
Citește mai mult
amintim aici: a) un prim sistem este acela al emisiunii, conform căruia contractul se consideră încheiat în momentul în care destinatarul ofertei şi-a manifestat acordul cu oferta primită, chiar dacă nu a comunicat această acceptare celui interesat să o cunoască; b) o a doua teorie (a expedierii acceptării) stabileşte momentul încheierii ca fiind acela în care acceptantul a expediat răspunsul său, chiar dacă nu a ajuns efectiv la cunoştinţa ofertantului; c) un al treilea sistem (denumit al informării) propune ca moment al încheierii contractului cel în care ofertantul a luat efectiv la cunoştinţă de acceptare şi, în sfârşit, d) sistemul primirii acceptării, care consideră încheiat contractul din momentul în care acceptarea a ajuns la ofertant, indiferent de momentul la care ia cunoştinţă efectivă de acesta.3. Legiuitorul român a adoptat acest din urmă sistem, critica ce i-ar putea fi adusă (faptul că se consideră că încheierea contractului a avut loc, deşi ofertantul nu cunoaşte că a avut loc acceptarea) părând a fi mai mult teoretică şi, oricum, de mai mică importanţă faţă de obiecţiunile ce pot fi ridicate cu privire la celelalte teorii.
4. în funcţie de sistemul adoptat pentru stabilirea momentului, se va determina şi locul încheierii contractului, ca fiind localitatea în care se află ofertantul şi unde i-a fost comunicată acceptarea.
5. Tot cu privire la momentul încheierii contractului, legiuitorul stabileşte şi un moment alternativ, respectiv cel în care destinatarul ofertei săvârşeşte un act sau un fapt concludent, chiar dacă nu l-a înştiinţat pe ofertant, dacă, în temeiul ofertei, al practicilor statornicite între părţi, al uzanţelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face în acest mod.
6. Adeziunea acceptantului nu poate avea efect decât odată ce a ajuns la cunoştinţa celeilalte părţi. Este sistemul recepţiei (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâlânescu, Al. Bâicoianu, op. cit., voi. II, p. 497).
7. între prezenţi sau prin telefon, momentul încheierii coincide cu cel al realizării acordului de voinţe (obişnuit, ambele părţi fiind de faţă, îşi manifestă concomitent voinţa juridică) (P. Perju, Contractul, p. 24).
8. Contractul va fi considerat ca format în locul în care acceptarea a ajuns la cunoştinţa propuitorului (D. Alexandresco, Explicoţiunea, voi. V, 1898, p. 41).
9. Acceptarea nu are efect retroactiv; contractul nu se poate deci considera format din momentul facerii ofertei, ci numai din momentul acceptării (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâlanescu, Al. Bâicoianu, op. cit., voi. II, p. 496).
10. Momentul în care contractul se consideră ca format mai are însă însemnătate din următoarele puncte de vedere: 1) pentru a se determina capacitatea de a contracta a ambelor părţi; 2) timpul de când riscurile trec în socoteala achisitorului şi de când consimţământul ambelor părţi nu mai poate fi revocat (D. Alexandresco, Explicaţiunea, voi. V, p. 41).
11. Actele solemne se formează numai din momentul în care voinţa s-a manifestat în forma stabilită de lege ori convenită de părţi. Dacă acordul de voinţe al părţilor se realizează prin declaraţii succesive de voinţă (de pildă, în cazul unei donaţii între absenţi), actul ia fiinţă la data când ultima manifestare concordantă de voinţă a îmbrăcat forma solemnă (D. Cosma, op. cit., p. 149).
12. Locul încheierii contractului prezintă importanţă din punctul de vedere al dreptului internaţional privat, acest loc putând determina legea aplicabilă în caz de conflict de legi în spaţiu, dacă contractul conţine un element de extraneitate (C. Stâtescu, C. Bîrsan, TGO, p. 52).
13. Locul încheierii contractului poate prezenta, uneori, interes pentru determinarea instanţei competente, din punct de vedere teritorial, să soluţioneze eventualele litigii născute în legătură cu contractul (C. Stâtescu, C. Bîrsan, TGO, p. 52).
14. Astfel, atunci când într-un contract s-a stipulat că preţul poate fi determinat ulterior încheierii contractului şi de un terţ, desemnat de părţi, şi persona astfel desemnată nu a determinat preţul în termenul stabilit de părţi sau, în lipsă, în termen de 6 luni de la încheierea contractului, la cererea părţii interesate, preşedintele judecătoriei de la locul încheierii contractului va desemna, de urgenţă, în camera de consiliu, prin încheiere definitivă, un expert pentru determinarea preţului (art. 1662 alin. (2) NCC).
15. Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod civil, legea de punere în aplicare a acestuia a abrogat dispoziţiile art. 10 pct. 4 CPC, care reglementau competenţa teritorială alternativă a instanţei locului unde obligaţia a luat naştere, în litigiile privitoare la obligaţiile comerciale.
Art. 106
Dispoziţiile art. 1.186 alin. (1) şi ale art. 1.193 alin. (2) din Codul civil nu sunt aplicabile contractelor în cazul în care oferta de a contracta a fost expediată înainte de intrarea în vigoare a Codului civil.
Textul distinge două modalităţi de încheiere a contractului:
1) prin acceptarea expresă a ofertei de către destinatarul acesteia, caz în care contractul se încheie la momentul la care acceptarea ajunge la ofertant. În acest caz, contractul se formează chiar dacă ofertantul, din motive care nu îi sunt imputabile, nu a luat cunoştinţă că accep tarea a ajuns la el;
2) prin acceptarea tacită a ofertei de către destinatarul acesteia, caz în care contractul se încheie la momentul la care destina tarul
ofertei
Citește mai mult
săvârşeşte un act sau fapt – potrivit practicilor stabilite între părţi, uzanţelor sau naturii afacerii, care nu lasă nicio îndoială asupra manifestării sale de voinţă de a accepta oferta.Potrivit prevederilor art. 106 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil:
Dispoziţiile art. 1.186 alin. (1) şi ale art. 1.193 alin. (2) din Codul civil nu sunt aplicabile contractelor în cazul în care oferta de a contracta a fost expediată înainte de intrarea în vigoare a Codul civil.
Momentul încheierii contractului prezintă o importanţă deosebită cu privire la existenţa capacităţii părţilor, la transmiterea drepturilor asupra unui bun, la termenul de prescripţie extinctivă şi, mai ales, în funcţie de acest moment se stabileşte legea aplicabilă raportului juridic