Art. 1330 Noul cod civil Condiţii Gestiunea de afaceri Faptul juridic licit
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Faptul juridic licit
SECŢIUNEA 1
Gestiunea de afaceri
Faptul juridic licit
SECŢIUNEA 1
Gestiunea de afaceri
Art. 1330
Condiţii
(1) Există gestiune de afaceri atunci când, fără să fie obligată, o persoană, numită gerant, gestionează în mod voluntar şi oportun afacerile altei persoane, numită gerat, care nu cunoaşte existenţa gestiunii sau, cunoscând gestiunea, nu este în măsură să desemneze un mandatar ori să se îngrijească în alt fel de afacerile sale.
(2) Cel care, fără să ştie, lucrează în interesul altuia nu este ţinut de obligaţiile ce îi revin, potrivit legii, gerantului. El este îndreptăţit la restituire potrivit regulilor aplicabile îmbogăţirii fără justă cauză.
(3) Nu există gestiune de afaceri atunci când cel care administrează afacerile unei alte persoane acţionează cu intenţia de a o gratifica.
| ← Art. 1329 Noul cod civil Revocarea promisiunii publice de... | Art. 1331 Noul cod civil Obligaţia de înştiinţare Gestiunea... → |
|---|
1. Gerarea intereselor altuia nu poate privi numai actele de conservare şi administrare a bunurilor proprietarului gerat, ci ele se pot referi şi la executarea obligaţiilor personale cu caracter patrimonial ale celui gerat, pe care acesta este dator să le îndeplinească în baza unei obligaţii legale, cum este cea privitoare la întreţinerea copiilor (Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 781/1966, în C.D. 1966, p. 191).
2. Executarea obligaţiei de întreţinere pentru copiii geratului de către gerant, prin vânzarea unor bunuri ale geratului care execută o pedeapsă privativă de libertate,
Citește mai mult
constituie o gestiune a intereselor altuia (Trib. Suprem, dec. nr. 781/1966, în C.D. 1966, p. 125).2. Pentru a exista gestiunea de afaceri, trebuie întrunite următoarele condiţii: actul (material sau juridic) să fie săvârşit din proprie iniţiativă, fără ştirea proprietarului sau fără ca acesta să poată desemna un mandatar ori să-şi poată gestiona în alt
Citește mai mult
mod afacerile; actul de gestiune să fie util geratului; actele şi faptele să fie făcute cu intenţia de a gera interesele altuia (R. Sanilevici, Drept civil. Teoria generală o obligaţiilor, laşi, 1976, p. 214).3. Ca element de noutate faţă de vechea reglementare, în mod excepţional, noua reglementare permite aplicarea regulilor gestiunii de afaceri şi atunci când geratul are cunoştinţă de gestiune, dar, datorită unor împrejurări excepţionale, cum ar fi starea de sănătate ori urgenţa situaţiei, nu este în măsură să desemneze un mandatar sau să ia orice altă măsură pentru gestiunea afacerilor sale. Aceasta se aplică în toate cazurile în care împrejurările nu permit deducerea existenţei unui mandat tacit din partea geratului (Proiect 2004).
4. Faptele sau actele de gestiune trebuie făcute cu intenţia de a obliga pe gerat la restituirea cheltuielilor ocazionate de îndeplinirea lor, nu cu intenţia de liberalitate sau de act dezinteresat (I.P. Filipescu, A.l. Filipescu, Drept civil. Teoria generala a obligaţiilor, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2004, p. 115).
5. Când s-au gerat afacerile altuia, crezând că se gerează pe ale sale proprii, adecă când gerantul n-a avut intenţie de a lucra pentru altul, el va avea acţiunea de in rem verso contra proprietarului pentru a-i cere înapoi sumele care i-au folosit şi l-au îmbogăţit, quatenus locupletior factus est (argument din art. 494 C. civ. fr.). El nu va avea acţiunea negotiorum gestorum, pentru că neexistând intenţiune din partea gerantului de a face trebile altuia, nu poate să existe quasicontract de gestiune de afaceri (D. Alexandresco, Explicaţiunea, voi. V, p. 316).
6. Deşi este un act juridic unilateral, gestiunea de afaceri dă naştere la obligaţii reciproce între gerant şi gerat [L. Pop, Drept civil român. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p. 151-152).
7. Actele de gestiune ale gerantului, în principiu, nu trebuie să depăşească sfera actelor de administrare şi de conservare. Totuşi, sfera actelor pe care le poate încheia gerantul poate fi extinsă, în unele situaţii, la actele de dispoziţie, în măsura în care prin acestea se evită producerea unui prejudiciu sau se stinge o obligaţie scadentă a geratului, în felul acesta evitându-se consecinţe juridice sau materiale negative.
8. Quasi-contractul este un fapt voluntar. Aceasta însemnează că el presupune o voinţă liberă din partea autorului seu, căci fără această voinţă, el n-ar fi obligat. Astfel, minorul sau smintitul care ar gera afacerile altuia n-ar contracta nicio obligaţie, pentru că el nu poate să aibă voinţă (D. Alexandresco, Explicaţiunea, voi. V, p. 308).
9. Atunci când afacerile geratului sunt bine administrate, acesta nu poate invoca incapacitatea gerantului pentru a se sustrage obligaţiilor care i-ar reveni în temeiul gestiunii de afaceri (Proiect 2004).
10. Noul Cod civil prevede un caz particular de aplicare a regulilor gestiunii de afaceri la art. 210 alin. (2).
Reglementarea anterioară: C. civ. 1864:
►„Art. 986. Cvasi-contractul este un fapt licit şi voluntar, din care se naşte o obligaţie către o altă persoană sau obligaţii reciproce între părţi (C. civ. 1198)";
► „Art. 987. Acela care, cu voinţă, gere interesele altuia, fără cunoştinţa proprietarului, se obligă tacit a continua gestiunea ce a început şi a o săvârşi, până ce proprietarul va putea îngriji el însuşi (C. civ. 988 şi urm., 1198,1532,1539 şi urm.)".