Art. 1328 Noul cod civil Promisiunea publică de recompensă Actul unilateral ca izvor de obligaţii Actul juridic unilateral
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Actul juridic unilateral
SECŢIUNEA a 2-a
Actul unilateral ca izvor de obligaţii
Actul juridic unilateral
SECŢIUNEA a 2-a
Actul unilateral ca izvor de obligaţii
Art. 1328
Promisiunea publică de recompensă
(1) Cel care promite în mod public o recompensă în schimbul executării unei prestaţii este obligat să facă plata, chiar dacă prestaţia a fost executată fără a se cunoaşte promisiunea.
(2) Dacă prestaţia a fost executată de mai multe persoane împreună, recompensa se împarte între ele, potrivit contribuţiei fiecăreia la obţinerea rezultatului, iar dacă aceasta nu se poate stabili, recompensa se împarte în mod egal.
(3) Atunci când prestaţia a fost executată separat de mai multe persoane, recompensa se cuvine aceleia care a comunicat cea dintâi rezultatul.
| ← Art. 1327 Noul cod civil Promisiunea unilaterală Actul... | Art. 1329 Noul cod civil Revocarea promisiunii publice de... → |
|---|
I. Această dispoziţie creează o prezumţie irefragabilă (Trib. Quebec, dec. din 05/10/2005, în J. L. Renoud, op. cit., p. 1675).
2. în cazul în care prestaţia a fost executată de mai multe persoane împreună, recompensa se va împărţi între ele, proporţional cu contribuţia fiecăreia la obţinerea rezultatului, iar dacă această contribuţie nu se poate stabili, recompensa se va împărţi în mod egal.
3. Dacă însă prestaţia a fost executată separat de mai
Citește mai mult
multe persoane, va fi îndreptăţit la recompensă cel care comunică primul rezultatul promitentului.4. Promisiunea îl obligă oare pe autorul său? Da, cu siguranţă, dacă găsitorul o cunoştea şi dacă tocmai cu acest scop căutase obiectul pierdut. La fel ar fi, se pare, dacă găsitorul nu cunoştea promisiunea; promitentul este ţinut să verse recompensa promisă prin simplul fapt că un terţ i-a adus obiectul pierdut (P. Malaurie, L. Aynes, P. Stoffel-Munck, op. cit., p. 228).
5. Promisiunea publică de recompensă nu trebuie confundată cu contractul de joc (pariu), astfel încât instanţele judecătoreşti pot să-l oblige pe promitent la plata recompensei (premiului) sau contravalorii, dacă se constată că sunt îndeplinite toate condiţiile de valabilitate a unei asemenea promisiuni, fără ca „excepţia de joc" să poată fi invocată împotriva acţiunii formulate de beneficiarul recompensei (premiului) (M. Avram, Natura juridicd a promisiunii publice de recompensa (premiu), în Dreptul nr. 6/2001, p. 22).
6. Ca trăsături juridice, promisiunea publică de recompensă (premiu) este un act unilateral, subiectiv (deoarece conţinutul acestuia este determinat de promitent), supus comunicării (se adresează publicului, deci unei persoane nedeterminate), cu titlu oneros şi comutativ (M. Avram, loc. cit., p. 29).