Art. 1329 Noul cod civil Revocarea promisiunii publice de recompensă Actul unilateral ca izvor de obligaţii Actul juridic unilateral
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Actul juridic unilateral
SECŢIUNEA a 2-a
Actul unilateral ca izvor de obligaţii
Actul juridic unilateral
SECŢIUNEA a 2-a
Actul unilateral ca izvor de obligaţii
Art. 1329
Revocarea promisiunii publice de recompensă
(1) Promisiunea poate fi revocată în aceeaşi formă în care a fost făcută publică sau într-o formă echivalentă.
(2) Revocarea nu produce efecte faţă de cel care, mai înainte de publicarea ei, a executat prestaţia.
(3) Dacă revocarea a fost făcută fără justă cauză, autorul promisiunii datorează o despăgubire echitabilă, care nu va putea depăşi recompensa promisă, celor care înainte de publicarea revocării au făcut cheltuieli în vederea executării prestaţiei. Cu toate acestea, promitentul nu datorează despăgubiri, dacă dovedeşte că rezultatul cerut nu putea fi obţinut.
(4) Dreptul la acţiunea în despăgubire se prescrie în termen de un an de la data publicării revocării.
| ← Art. 1328 Noul cod civil Promisiunea publică de recompensă... | Art. 1330 Noul cod civil Condiţii Gestiunea de afaceri Faptul... → |
|---|
2. Dacă revocarea a fost făcută fără justă cauză, adică după ce au fost avansate cheltuielile pentru executarea prestaţiei, promitentul va putea fi obligat la plata unor despăgubiri, care însă nu vor putea depăşi recompensa promisă, către cel care a început executarea. Acţiunea în despăgubiri este prescriptibilă în termenul special de prescripţie de un an.
3. Promisiunea publică de
Citește mai mult
recompensă este un angajament către o persoană nedeterminată; odată făcută, ea nu mai poate fi revocată dacă acţiunea pentru care s-a promis a fost înfăptuită; iar, în general, revocarea ei are efect numai dacă a fost anunţată în mod public (T.R. Popescu, P Anca, op. cit., p. 146).4. Cea mai raţională soluţie pare a fi cea a revocabilităţii promisiunii publice până la îndeplinirea prestaţiei şi obţinerea rezultatului de către terţ, deoarece: (...) leagă efectele promisiunii de obţinerea rezultatului, când obligaţia devine practic exigibilă, fiind determinate concret părţile raportului juridic (M. Avram, loc. cit., p. 28).
5. Atitudinea terţului de a executa prestaţia (...) nu are valoarea „acceptării unei oferte", ci reprezintă simple fapte voluntare, licite, de care se poate oricând desista şi care nu dobândesc semnificaţie juridică decât în temeiul promisiunii publice şi numai în măsura în care condiţiile stipulate în aceasta sunt îndeplinite (Idem, p. 29).
6. Promisiunea este revocabilă cât timp prestaţia nu a fost îndeplinită şi nu s-a obţinut rezultatul urmărit de promitent. Acesta nu poate fi obligat la despăgubiri faţă de persoana care a început săvârşirea prestaţiei, deoarece se consideră că terţul şi-a asumat riscul. Promitentul poate renunţa la dreptul de a revoca actul stipulând un termen de valabilitate a promisiunii până la care trebuie săvârşită activitatea sau poate să arate, în orice alt mod, că promisiunea este irevocabilă. Revocarea va fi valabilă sub condiţia de a fi adusă la cunoştinţa publicului prin acelaşi mijloc în care a fost publicată şi promisiunea. Această soluţie este consacrată de Codul civil german (M. Avram, op. cit., p. 303).
7. Cea mai adecvată soluţie, atât de lege lata, cât şi pentru viitoarea reglementare, pare să fie aceea a revocabilităţii promisiunii până la îndeplinirea prestaţiei şi obţinerea rezultatului de către terţ, consacrată de art. 658 BGB (Codul civil german), deoarece: nu-l obligă pe promitent decât în limitele voinţei declarate şi în măsura în care subzistă interesul acestuia pentru rezultatul urmărit. Tot prin voinţa promitentului (expresă ori tacită), angajamentul său poate fi irevocabil; ocroteşte interesele terţilor în limite rezonabile, impunând condiţia aducerii la cunoştinţa publicului a actului de revocare; leagă efectele promisiunii de obţinerea rezultatului, când obligaţia promitentului devine practic exigibilă, fiind determinate concret părţile raportului juridic. Este necesară informarea fie din partea terţului, fie din partea promitentului care îl indică pe câştigător, dar această informare (notificare) nu are valoare constitutivă; stabileşte un regim juridic unitar, fără a ţine seama după cum terţul a acţionat în virtutea promisiunii ori a ignorat existenţa acesteia. Oricare dintre aceştia are dreptul la recompensă, deoarece acest drept se naşte doar din angajamentul unilateral al promitentului (Idem, p. 304).