Art. 1341 Noul cod civil Noţiune Plata nedatorată Faptul juridic licit
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Faptul juridic licit
SECŢIUNEA a 2-a
Plata nedatorată
Faptul juridic licit
SECŢIUNEA a 2-a
Plata nedatorată
Art. 1341
Noţiune
(1) Cel care plăteşte fără a datora are dreptul la restituire.
(2) Nu este supus restituirii ceea ce s-a plătit cu titlu de liberalitate sau gestiune de afaceri.
(3) Se prezumă, până la proba contrară, că plata s-a făcut cu intenţia de a stinge o datorie proprie.
| ← Art. 1340 Noul cod civil Ratificarea gestiunii Gestiunea de... | Art. 1342 Noul cod civil Plata primită cu bună-credinţă de... → |
|---|
1. Ca regulă, prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui (art. 2523 NCC). Ca atare, dreptul societăţii comerciale reclamante de a solicita restituirea plăţii nedatorate s-a născut la data efectuării plăţii nedatorate, 3 septembrie 1988, şi, prin urmare, acţiunea introdusă la 5 ianuarie 2004 s-a formulat cu depăşirea termenului de prescripţie de 3 ani. Cu privire la legalitatea plăţii, se poate afirma că suma achitată de o persoană fizică, din contul societăţii comerciale reclamante
Citește mai mult
în contul societăţii comerciale pârâte, pentru o persoană fizică, nu reprezintă o plată valabilă între cele două societăţi comerciale, cu atât mai mult cu cât recunoaşterea făcută de persoana fizică (asociat la societatea pârâtă), în sensul că a încasat suma, nu reprezintă o recunoaştere a datoriei făcute de societatea comercială pârâtă, de natură a întrerupe cursul prescripţiei. Deci, în speţă, nu există cauze legale de întrerupere a cursului prescripţiei, motiv pentru care recursul reclamantei se respinge (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 5544/2004, în Dreptul nr. 1/2006, p. 280).2. în cazul sumelor nedatorate, unitatea face plata din eroare, considerând că suma se cuvine beneficiarului, căruia nu i se poate reţine vreo culpă în încasarea ei, în timp ce sumele pentru diurnă şi beneficiul unor servicii, a căror valoare incumbă unităţii, sunt plătite anticipat persoanei, cu obligaţia de justificare ulterior, în condiţiile legii. între cele două categorii de operaţiuni sunt deosebiri de esenţă, atât în ce priveşte destinaţia, cât şi modalităţile efective de plată. Astfel, în timp ce primele sunt acordate pentru trecut, avansurile spre decontare sunt acordate pentru viitor. De aici se poate deduce şi momentul în care se produce paguba: în primul caz, de la data încasării sumei, iar în cel de-al doilea, în momentul prezentării decontului incorect întocmit. Obligaţia beneficiarului plăţii nedatorate îşi are izvorul în îmbogăţirea fără justă cauză, în timp ce răspunderea titularului pentru avans spre decontare se întemeiază pe atitudinea ilicită a acestuia, rezultând din neîntocmirea decontului de cheltuieli în termenul stabilit de lege sau întocmirea lui în neconcordanţă cu realitatea (Trib. Suprem, dec. nr. 187/1982, în R.R.D. nr. 10/1982, p. 63).
2. în urma unei plăţi efectuate fără a fi existat o datorie, între cele două părţi - solvens şi accipiens - se naşte un raport juridic obligaţional în cadrul căruia persoana care a primit plata devine obligată să o restituie celui care a făcut-o (L. Pop, Drept civil român, p. 154).
3. Uneori, plata este efectuată cu intenţia de gratificare şi are natura unei liberalităţi,
Citește mai mult
alteori, plata se execută în cadrul complexului de acte pe care le presupune gestiunea afacerilor altuia. Nu este nedatorată o plată efectuată pentru îndeplinirea unei obligaţii contractuale sau legale. Plăţile făcute fără explicaţiile de mai sus sunt declarate ca fiind plăţi nedatorate şi plătitorul are dreptul să i se restituie plata efectuată (/. Turca, Noul Cod civil, p. 393).4. Pentru a fi în prezenţa plăţii nedatorate trebuie îndeplinite următoarele condiţii: prestaţia care a avut loc să fi avut semnificaţia unei plăţi; datoria să nu existe din punct de vedere juridic; plata să fi fost făcută din eroare. în legătură cu prima condiţie, facem trimitere la aşa-numitele obligaţii naturale, care nu sunt însoţite de sancţiuni. De exemplu, efectuarea unei plăţi după ce termenul de prescripţie s-a prescris. în acelaşi sens, menţionăm că art. 1471 NCC dispune că restituirea nu este admisă în privinţa obligaţiilor naturale care au fost executate de bunăvoie.
5. în legătură cu condiţia ca plata să fi fost făcută din eroare, persoana care a efectuat plata a avut credinţa fermă că este debitoare şi a avut dorinţa de a se elibera de datorie prin plata făcută. Adăugăm că, în cadrul acţiunii în restituire, reclamantul trebuie să facă dovada erorii în care s-a aflat. Dacă plăteşte o presupusă datorie ştiind că nu este debitor, plata efectuată se consideră a fi fost o liberalitate şi, pe cale de consecinţă, nu se va putea cere restituirea. De asemenea, nu se poate cere restituirea dacă plata s-a făcut în numele altei persoane, care avea calitatea de debitor (I.P. Filipescu, A.l. Filipescu, op. cit., p. 118-119).
6. Plata nedatorată este guvernată de legea în vigoare la data la care a fost efectuată, adică la data la care solvensul a executat obligaţia de care nu era ţinut (G. Boroi, C.A. Anghelescu, op. cit., p. 33).
► „Art. 992. Cel ce, din eroare sau cu ştiinţă, primeşte aceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit (C. civ. 954,993, 997,1092,1198, 1588)";
► „Art. 1092. (1) Orice plată presupune o datorie; ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetiţiunii. (2) Repetiţiunea nu este admisă în privinţa obligaţiilor naturale, care au fost achitate de bună voie (C. civ. 966 şi urm., 992 şi urm., 1023,1053,1408,1638, 1671)".