Art. 1345 Noul cod civil Condiţii Îmbogăţirea fără justă cauză Faptul juridic licit
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Faptul juridic licit
SECŢIUNEA a 3-a
Îmbogăţirea fără justă cauză
Faptul juridic licit
SECŢIUNEA a 3-a
Îmbogăţirea fără justă cauză
Art. 1345
Condiţii
Cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogăţit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ţinut dincolo de limita propriei sale îmbogăţiri.
| ← Art. 1344 Noul cod civil Reguli aplicabile restituirii Plata... | Art. 1346 Noul cod civil Îmbogăţirea justificată... → |
|---|
- pe de-o parte, în relaţia dintre cele două patrimonii, astfel cum a fost prezentată mai sus, să se identifice o legătură de cauzalitate şi,
- pe de altă parte, îmbogăţirea să nu fie rezultatul unei fapte imputabile celui îmbogăţit
(a se vedea A. Georgescu-Banc, Noul Cod civil, p. 501).
*!* Dacă îmbogăţirea este imputabilă, sunt aplicabile regulile răspunderii civile (delictuale sau contractuale, după caz).
Va rog puteți sa mi spuneți dacă într-un complex de 3 case in Sinaia care sint 2 proprietăți, unul din 2 poate sa închirieza o casa în platforme de închiriat fără sa aibă voie de la celelalte proprietar?
1. într-o acţiune întemeiată pe principiul îmbogăţirii fără just temei, trebuie să se stabilească dacă s-au dobândit sau păstrat de către pârâţi bunuri sau valori în detrimentul reclamantului, fără just temei statornicit prin lege sau contract. între dobândirea bunurilor sau evitarea unor cheltuieli de către o persoană - care se îmbogăţeşte astfel - şi pierderea unor bunuri sau valori de către o altă persoană - care sărăceşte în consecinţă - trebuie să existe o corelaţie necesară, îmbogăţirea uneia fiind condiţionată de sărăcirea celeilalte. Justa aplicare a principiului impune
Citește mai mult
ca obligaţia de restituire a pârâtului să nu depăşească îmbogăţirea lui efectivă, iar, indisolubil legat de aceasta, să nu depăşească valoarea cu care a fost micşorat patrimoniul reclamantului (Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 102/1968, în R.R.D. nr. 6/1968, p. 171).2. Cererea făcută de o persoană de a i se plăti o sumă de bani pentru munca prestată - în lipsa unui contract de muncă - este o acţiune care are ca temei juridic principiul îmbogăţirii fără just temei, cu ceea ce reprezintă contravaloarea muncii prestate. în speţă, reclamanta a prestat muncă în baza promisiunii făcute de alt angajat că va fi încadrată, fără însă ca directorul unităţii să fi ştiut sau să fi aprobat încheierea unui contract de muncă (Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 1168/1966, în R.R.D. nr. 3/1967, p. 162).
3. Pentru promovarea cu succes a unei acţiuni în restituirea îmbogăţirii fără justă cauză se cer îndeplinite cumulativ anumite condiţii materiale, şi anume: mărirea unui patrimoniu, micşorarea unui patrimoniu, existenţa unei legături între sporirea unui patrimoniu şi diminuarea celuilalt, în sensul ca ambele fenomene să fie efectul unei cauze unice. în acelaşi timp, acţiunea presupune şi întrunirea cumulativă a unor condiţii juridice, astfel: absenţa unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane în detrimentul alteia, absenţa oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea pierderii suferite de cel care şi-a micşorat patrimoniul, sens în care se vorbeşte în literatura juridică de caracterul subsidiar al acţiunii. Mărirea patrimoniului unei persoane poate avea loc prin sporirea unor elemente active ale patrimoniului prin folosirea unui bun al altuia. Micşorarea patrimoniului este o consecinţă a măririi patrimoniului altuia. Ca atare, micşorarea patrimoniului se produce corelativ cu mărirea patrimoniului altuia, fiind un fapt ce decurge direct din sporirea unui patrimoniu. în aceste condiţii, mărirea patrimoniului pârâţilor prin folosirea bunului reclamantului în intervalul 13 februarie 2008 - 5 septembrie 2008 fără drept a determinat implicit o micşorare a patrimoniului reclamantului, astfel că aceasta nu trebuie dovedită, aşa cum eronat reţine prima instanţă. Mărirea patrimoniului pârâţilor şi micşorarea corelativă a patrimoniului reclamantului au o cauză unică, faptul folosirii imobilului de pârâţi, între mărirea unui patrimoniu şi micşorarea celuilalt nu trebuie să existe o legătură cauzală, deoarece o asemenea legătură poate fi concepută numai între o faptă şi rezultatul ei (Trib. Bistriţo-Năsăud, s. civ., dec. nr. 76/R/17/2010, portal.just.ro).
4. în cazul în care, la imobilul preluat în mod abuziv şi restituit în natură fostului proprietar, persoana deţinătoare a efectuat lucrări noi şi îmbunătăţiri, aceasta este îndreptăţită la despăgubiri, în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză. De asemenea, existând o conexiune materială între creanţa astfel datorată şi imobilul litigios, persoana deţinătoare este îndreptăţită la acordarea unui drept de retenţie, ca o garanţie a executării despăgubirilor (C.S.J., $. civ., dec. nr. 484/2003, în Legalis). Notă. Dreptul de retenţie poate fi recunoscut şi în condiţiile actuale, conform art. 2495 şi urm. NCC.
2. Pentru ca îmbogăţirea fără justă cauză să dea naştere raportului juridic de obligaţii şi, implicit, acţiunea în restituire să fie admisă, se impune îndeplinirea unor condiţii, materiale şi juridice.
3. Condiţiile materiale ale acţiunii în restituire sunt: a) să existe o îmbogăţire a pârâtului; b) să existe o însărăcire a
Citește mai mult
reclamantului; c) între îmbogăţirea pârâtului şi însărăcirea reclamantului să existe o legătură directă.4. Condiţiile juridice ale acţiunii în restituire sunt. a) îmbogăţirea şi însărăcirea corelativă să fie lipsite de o cauză justă, de un temei juridic justificativ; b) îmbogăţitul să fie de bună-credinţă; c) însărăcitul să nu aibă la dispoziţie o altă acţiune în justiţie pentru realizarea dreptului său de creanţă împotriva pârâtului (L. Pop, Drept civil român, p. 144-146; C. Stâtescu, C. Bîrsan, TGO, p. 119-121).
5. Potrivit art. 534 NCC, dacă, din orice motiv, se dovedeşte că întreţinerea prestată, de bunăvoie sau ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti, nu era datorată, cel care a executat obligaţia poate să ceară restituirea de la cel care a primit-o sau de la cel care avea, în realitate, obligaţia să o presteze, în acest din urmă caz, pe temeiul îmbogăţirii fără justă cauză.
6. în cazul acţiunii întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză, prescripţia extinctivă începe să curgă de la data la care cel care şi-a micşorat patrimoniul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât faptul măririi altui patrimoniu, cât şi pe cel care a beneficiat de această mărire [art. 2528 alin. (2) NCC).