Art. 1359 Noul cod civil Repararea prejudiciului constând în vătămarea unui interes Răspunderea pentru fapta proprie Răspunderea civilă

CAPITOLUL IV
Răspunderea civilă

SECŢIUNEA a 3-a
Răspunderea pentru fapta proprie

Art. 1359

Repararea prejudiciului constând în vătămarea unui interes

Autorul faptei ilicite este obligat să repare prejudiciul cauzat şi când acesta este urmare a atingerii aduse unui interes al altuia, dacă interesul este legitim, serios şi, prin felul în care se manifestă, creează aparenţa unui drept subiectiv.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 1359 Noul cod civil Repararea prejudiciului constând în vătămarea unui interes Răspunderea pentru fapta proprie Răspunderea civilă




Ion Filimon 8.08.2015
JURISPRUDENŢĂ

1. Simplele interese ale unor persoane existau şi se manifestau, în momentul săvârşirii faptei ilicite, în avantajul, în beneficiul acelor persoane, fiind foarte aproape de conţinutul unor adevărate drepturi civile subiective şi este de presupus că ar fi continuat şi în viitor să existe; oricum, nu autorul faptei ilicite urma să decidă în această privinţă (Trib. Suprem, col. pen., dec. nr. 39/1963, în J.N. nr. 4/1969, p. 178; Trib. Suprem, s. mii., dec. nr. 39/1988, în R.R.D. nr. 8/1989, p. 75; Trib. Bucureşti, s. pen., dec. nr. 593/1974, în R.R.D. nr. 10/1974, p. 74).
Răspunde
Ion Filimon 8.08.2015
1. Prejudiciul, care face obiectul reparaţiei de către autorul unei fapte ilicite, poate să fie rezultatul încălcării unor drepturi civile subiective, dar poate să decurgă şi din încălcarea unor simple interese ale persoanei vătămate. Simplele interese constituie stări de fapt care produc pentru anumite persoane, prin acceptarea şi bunăvoinţa altor persoane, anumite avantaje (materiale) asemănătoare cu cele pe care le produc drepturile subiective.

2. Această normă reia enunţul de la art. 1349 alin. (2), potrivit căruia cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate
Citește mai mult prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. Repetarea imperativului reparaţiei nu face decât să dilueze principiul răspunderii, care ar trebui formulat într-un singur enunţ cuprinzător. Dispoziţia potrivit căreia sunt supuse protecţiei juridice şi interesele legitime ale persoanei are valoarea unui principiu care este aplicabil nu doar răspunderii pentru fapta proprie, cum greşit ne lasă să înţelegem textul pe care îl analizăm. El priveşte şi celelalte ipoteze de răspundere, motiv pentru care locul său firesc este în cadrul dispoziţiilor generale. Cum însă există un astfel de principiu enunţat prin art. 1349 alin. (2) NCC, mai firesc era ca, în cadrul unui alineat distinct al acestui text, să fie prevăzută norma de la art. 1359 (S. Nicolaescu, loc. cit., p. 181).

3. în practica judecătorească s-a admis obligarea autorului prejudiciului la a plăti despăgubiri chiar şi în unele situaţii în care pierderea suferită era consecinţa încălcării unui simplu interes, care nu alcătuia un drept subiectiv. Soluţia a fost apreciată favorabil şi de literatura de specialitate (C. Stâtescu, C. Bîrsan, TGO, p. 146; M. Eliescu, op. cit., p. 101).

4. în situaţiile în care se pune problema reparării prejudiciilor rezultate din încălcarea unor simple interese de care beneficiau anumite persoane, se impune ca acele beneficii să fi avut caracter de stabilitate, de permanenţă, de continuitate, astfel încât ele să poată fi asimilate conţinutului unui raport juridic (M. Eliescu, op. cit., p. 101-102).

5. Persoana culpabilă va fi obligată la repararea prejudiciului cauzat prin vătămarea unui interes, dacă interesul îndeplineşte trei condiţii: a) este legitim, adică este corespunzător cerinţelor legii materiale; b) este serios, adică rezonabil şi în acord cu bunele moravuri; c) creează aparenţa unui drept subiectiv civil, adică creează aparenţa dreptului victimei de a avea o anumită conduită şi de a pretinde altor persoane o conduită corespunzătoare (A.G. Atanasiu, A.P. Dimitriu, A. Dobre, D. Dumitru, A. Georgescu-Banc, R. lonescu, M. Paraschiv, I. Pădurariu, P. Piperea, M. Piperea, A. Râţoi, A. Slujitoru, I. Sorescu, M. Şerban, A.G. Uluitu, C. Văduva, Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011, p. 505-506).
Răspunde