Art. 1361 Noul cod civil Starea de necesitate Răspunderea pentru fapta proprie Răspunderea civilă

1. Ca şi legitima apărare, starea de necesitate este reglementată de Codul penal. Starea de necesitate înseamnă săvârşirea unei fapte cauzatoare de prejudicii, prevăzută de legea penală, pentru a preîntâmpina producerea unor alte prejudicii mai grave. Pentru a se reţine starea de necesitate, se impune întrunirea următoarelor condiţii: a) cel care a săvârşit fapta să fi lucrat sub constrângerea nevoii de a salva anumite valori sociale sau economice, cum sunt: viaţa, integritatea corporală, sănătatea sa ori a unei alte persoane; b) fapta să-i apară celui care o săvârşeşte, în împrejurările

Citește mai mult

date, ca unica şansă de salvare a valorilor respective; c) valoarea pagubei pricinuite să fie vădit inferioară valorii pagubei care a fost evitată (C. Stotescu, C. Bîrson, TGO, p. 179-180).

2. Se recunoaşte, pentru cel prejudiciat chiar în stare de necesitate, un drept la acţiunea de recuperare a pierderii, împotriva celui care a săvârşit fapta prejudiciabilă, dar care şi-a salvat astfel bunurile sale, acţiune care se întemeiază pe principiul îmbogăţirii fără just temei (M. Eliescu, op. cit., p. 157-158; T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 181).

3. în actuala reglementare cuprinsă în art. 1361, starea de necesitate, în mod neîndoielnic, nu este o cauză exoneratoare de răspundere civilă. Cel care produce un prejudiciu, aflându-se în stare de necesitate, este obligat să repare prejudiciul astfel produs, făcându-se aplicabilitatea regulilor specifice îmbogăţirii fără justă cauză, dacă a deteriorat bunurile altuia pentru a se apăra pe sine ori bunurile proprii de un prejudiciu sau pericol iminent.