Art. 1366 Noul cod civil Răspunderea minorului şi a celui pus sub interdicţie judecătorească Răspunderea pentru fapta proprie Răspunderea civilă

Art. 1366

Răspunderea minorului şi a celui pus sub interdicţie judecătorească

(1) Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani sau persoana pusă sub interdicţie judecătorească nu răspunde de prejudiciul cauzat, dacă nu se dovedeşte discernământul său la data săvârşirii faptei.

(2) Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani răspunde de prejudiciul cauzat, în afară de cazul în care dovedeşte că a fost lipsit de discernământ la data săvârşirii faptei.

Comentarii despre Art. 1366 Noul cod civil Răspunderea minorului şi a celui pus sub interdicţie judecătorească Răspunderea pentru fapta proprie Răspunderea civilă

Ion Filimon 8.08.2015

1. Textul reglementează capacitatea delictuală a minorului şi a persoanei puse sub interdicţie judecătorească. Trebuie precizat, în primul rând, că noţiunea de capacitate delictuală nu se identifică cu cea de capacitate de exerciţiu, reglementată de art. 37-48 NCC. Totodată, trebuie să precizăm că regulile care guvernează capacitatea delictuală sunt mai severe decât cele care reglementează capacitatea de exerciţiu.

2. Din punctul de vedere al capacităţii delictuale, persoanele fizice pot fi grupate în două categorii: a) minorii sub 14 ani şi persoanele puse sub interdicţie judecătorească; b)

Citește mai mult

minorii care au împlinit 14 ani. Alineatul (1) al art. 1366 stabileşte prezumţia legală relativă de lipsă a discernământului în cazul minorului sub 14 ani şi a interzisului judecătoresc. Aceste categorii de persoane sunt exonerate de răspundere civilă delictuală, dar pot fi obligate la repararea prejudiciului produs prin săvârşirea unei fapte ilicite, în măsura în care se dovedeşte că la momentul comiterii faptei au avut discernământ.

3. Prin alin. (2) al art. 1366 se răstoarnă prezumţia, tot relativă, în sensul că minorul care a împlinit 14 ani se prezumă că are discernământ şi va răspunde pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa culpabilă. însă, acesta poate să fie exonerat de răspundere dacă face dovada că la data săvârşirii faptei ilicite a fost lipsit de discernământ.

4. în prezent, potrivit prevederilor art. 1366, din punctul de vedere al capacităţii delictuale, persoana pusă sub interdicţie judecătorească, indiferent de vârsta sa, este asimilată minorului care nu a împlinit 14 ani şi, ca urmare, este exonerată de răspundere civilă delictuală, dar poate fi obligată la repararea prejudiciului produs prin săvârşirea unei fapte ilicite, în măsura în care se dovedeşte că la momentul comiterii faptei a avut discernământ.

Răspunde

allofus 25.06.2013

Este facil de observat că prin aceste texte se instituie două prezumţii legale relative care produc efecte în direcţii opuse: una a lipsei de discernământ în cazul minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani şi a interzisului judecătoresc, cu consecinţa neangajării răspunderii lor civile pentru prejudiciul injust cauzat victimei; alta a existenţei discernământului dacă făptuitorul a împlinit vârsta de 14 ani; ambele pot fi răsturnate prin probă contrară.

În această privinţă, noul Cod civil a preluat soluţiile prevăzute în vechile reglementări abrogate expres începând cu 1 octombrie 2011 sau

Citește mai mult

statuate în practica judiciară.

Din cele expuse mai sus, s-ar putea susţine că, în cazul lipsei capacităţii delictuale a autorului faptei prejudiciabile, victima se află întotdeauna în imposibilitate de a obţine reparaţia pentru prejudiciul injust cauzat prin acea faptă. Este oare victima lipsită de orice ocrotire în cazul în care a fost prejudiciată pentru o faptă ilicită săvârşită de o persoană în stare de lipsă a discernământului? Răspunsul este doar parţial negativ. Astfel, art. 1372 coroborat cu art. 1374 noul Cod Civil instituie răspunderea persoanei care are obligaţia de supraveghere a unui minor sau interzis judecătoresc pentru prejudiciul cauzat altuia prin fapta ilicită săvârşită de cel aflat sub acea supraveghere. în acest context este util să ne aducem aminte că şi în vechiul Cod civil - art. 1000 alin. (2), alin. (4)-(5) - reglementată răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copii lor minori şi răspunderea cadrelor didactice şi a meseriaşilor pentru prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii minori aflaţi în supravegherea lor. Urmează că, fiind îndeplinite condiţiile stabilite de lege, victima are posibilitatea de a cere obligarea persoanei răspunzătoare la repararea prejudiciului.

De asemenea, art. 1368 noul Cod Civil, sub denumirea „Obligaţia subsidiară de indemnizare a victimei”, în alineatul (1) dispune: „Lipsa discernământului nu îl scuteşte pe autorul prejudiciului de plata unei indemnizaţii către victimă ori de câte ori nu poate fi angajată răspunderea persoanei care avea, potrivit legii, îndatorirea de a-1 supraveghea”, iar în alineatul (2) se prevede: „Indemnizaţia va fi stabilită într-un cuantum echitabil, ţinându-se seama de starea patrimonială a părţilor”. Textul art. 1368 alin. (1) este pus de acord cu reglementările din art. 1372 aplicabile răspunderii pentru prejudiciul cauzat de un minor sau o persoană aflată sub interdicţie judecătorească în sarcina acelei persoanei care în temeiul legii, al unui contract sau al unei hotărâri judecătoreşti are obligaţia să-l supravegheze pe autorul acelui prejudiciu.

Răspunde