Art. 1417 Noul cod civil Decăderea din beneficiul termenului Termenul

CAPITOLUL III
Termenul

Art. 1417

Decăderea din beneficiul termenului

(1) Debitorul decade din beneficiul termenului dacă se află în stare de insolvabilitate sau, după caz, de insolvenţă declarată în condiţiile legii, precum şi atunci când, cu intenţie sau dintr-o culpă gravă, diminuează prin fapta sa garanţiile constituite în favoarea creditorului sau nu constituie garanţiile promise.

(2) În sensul prevederilor alin. (1), starea de insolvabilitate rezultă din inferioritatea activului patrimonial ce poate fi supus, potrivit legii, executării silite, faţă de valoarea totală a datoriilor exigibile. Dacă prin lege nu se prevede altfel, această stare se constată de instanţă, care, în acest scop, poate ţine seama de anumite împrejurări, precum dispariţia intempestivă a debitorului, neplata unor datorii devenite scadente, declanşarea împotriva sa a unei proceduri de executare silită şi altele asemenea.

(3) Decăderea din beneficiul termenului poate fi cerută şi atunci când, din culpa sa, debitorul ajunge în situaţia de a nu mai satisface o condiţie considerată esenţială de creditor la data încheierii contractului. În acest caz, este necesar să se fi stipulat expres caracterul esenţial al condiţiei şi posibilitatea sancţiunii decăderii, precum şi să fi existat un interes legitim pentru creditor să considere condiţia respectivă drept esenţială.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 1417 Noul cod civil Decăderea din beneficiul termenului Termenul




Ion Filimon 8.08.2015
JURISPRUDENŢĂ

1. Diminuarea garanţiilor nu afectează împlinirea termenului cât timp creditorul a fost în măsură să prevadă această posibilitate la data semnării contractului, în special în cazul în care reducerea este inerentă naturii lucrului, în cazul bunurilor destinate vânzării (C.A. Paris, 22 aprilie 1976).

2. Faptul, pentru debitor, de a nega existenţa creanţei, nu face ca acesta să piardă beneficiul termenului (Pelequin c. Dionne, B.R., 1960-08-01, SOQUIJ AZ-50304080, 1960 B.R. 1106, în J.L. Baudouin, Y. Renaud, op. cit., p. 2082).

3. Orice dispoziţie legală care prevede măsura decăderii
Citește mai mult din termen trebuie să fie interpretată de o manieră strictă şi orice îndoială în aplicarea sa trebuie să profite debitorului (Meehan

с. Dumas, C.S., 1941-05-01, SOQUIJ AZ-50304481, 79 C.S. 223, în J.L. Baudouin, Y. Renaud, op. cit., p. 2082).

4. Lipsa plăţii nu constituie o probă suficientă pentru insolvabilitatea debitorului, de natură să atragă decăderea sa din termen (Gravele. Amorosa, (C.S., 1971-02-01), SOQUIJ AZ-71021091, 1971, C.S. 255, în J.L. Baudouin, Y. Renaud, op. cit., p. 2083].

5. Pierderea beneficiului termenului din pricina insolvabilităţii debitorului nu operează de drept, ci trebuie constatată de instanţa judecătorească (9000-6040, Quebec inc. c. Choichem inc. (C.S., 1996-08-13), SOQUIJ AZ-96021725, J.E. 96-1743, REJB 1996-29274, în J.L. Baudouin, Y. Renaud, op. cit., p. 2083].

6. Evaluarea diminuării garanţiilor este lăsată la aprecierea instanţei judecătoreşti [Piche c. Guenette (C.S., 1960-04-26), 1960, R.P. 155, în J.L. Baudouin, Y. Renaud, op. cit., p. 2083].

7. Faptul deteriorării imobilului sau al proastei administrări poate constitui o diminuare a garanţiilor creditorului [Aselford Martin Shopping Centres Ltd. c. A.L. Raymond Ltee (C.S., 1990-06-27), SOQUIJ AZ-90021328, J.E. 90-1134, 1990, R.J.Q. 1971, în J.L. Baudouin, Y. Renaud, op. cit., p. 2084).

8. Nerespectarea angajamentului contractual poate determina decăderea din termen, chiar dacă acest fapt nu a fost prevăzut expres în contract [Fiorino c. Spadaliere (C.S., 2001-05-10), SOQUIJ AZ-01021668, J.E. 2001-1229, REJB 2001-25023, în J.L. Baudouin, Y. Renaud, op. cit., p. 2084].

9. Dacă obligaţia este cu termen, plata este exigibilă la momentul stabilit de părţi, creditorul neputând pretinde plata înainte de îndeplinirea acestui termen. Ca atare, dacă părţile au stabilit că dividendele corespunzătoare anului 1997 se vor plăti în trei rate, dintre care cea de-a treia cu scadenţa în luna decembrie 2000, creditorul nu poate pretinde plata anticipată a acestei rate, deoarece nu a făcut dovada vreuneia dintre situaţiile prevăzute la art. 1025 C. civ., care atrag decăderea debitorului din beneficiul termenului (C.S.J, s. com., dec. nr. 1002/2003, apud A. Rusii, Executarea obligaţiilor. Practică judiciară, Ed. Homangiu, Bucureşti, 2007).
Răspunde
Ion Filimon 8.08.2015
1. Textul reia şi dezvoltă dispoziţiile art. 1025 din Codul civil anterior. (...). Beneficiul termenului este pierdut de debitorul insolvabil sau aflat în stare de insolvenţă, ca urmare a deschiderii procedurii insolvenţei, prevăzută de Legea nr. 85/2006. Definiţia insolvabilităţii dată de art. 1417 alin. (2) NCC derogă de la definiţia insolvenţei prevăzută de art. 3 pct. 1 al Legii nr. 85/2006 - „insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile", prin aceea că activul patrimonial cuprinde numai fondurile băneşti disponibile. Această definiţie se deosebeşte şi de
Citește mai mult aceea din art. 1025 din C. civ. anterior, prin aceea că nu are în vedere ca pasiv decât datoriile exigibile şi nu totalul datoriilor asumate" (I. Turcu, Noul Cod civil, p. 551).

2. Noţiunea de „insolvabilitate" înlocuieşte expresia desuetă „deconfitură", folosită cu un înţeles apropiat de Codul civil anterior. Legea oferă unele indicii cu privire la starea de insolvabilitate şi reglementează expres posibilitatea constatării acesteia de instanţă, la cererea oricărei persoane interesate. Anterior acestei reglementări, termenul putea fi întâlnit în reglementările fiscale (art. 27 C. proc. fisc.) (Colectiv, Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, p. 527).

3. Termenul acordat debitorului fiind, prin însăşi convenţia dintre părţi, supus condiţiei subînţelese ca debitorul să rămână solvabil şi să nu micşoreze prin culpa sa garanţiile speciale (amanet, privilegiu sau ipotecă) în temeiul cărora creditorul a acordat credit debitorului, e evident că prin aplicaţia principiilor privitoare la raporturile oneroase, convenţiunea accesorie prin care s-a acordat termenul se găseşte rezolvită în favoarea creditorului în cazul când prin culpa sa el micşorează garanţiile speciale făgăduite (spre exemplu, când taie o pădure de pe imobilul ipotecat) sau a fortiori, când el refuză a constitui o garanţie făgăduită. Acest joc al condiţiei rezolutorii subînţelese se numeşte decăderea debitorului de la beneficiul termenului. în caz de faliment (în comerţ) rezoluţia sau decăderea rezultă din însăşi hotărârea de declarare de faliment; în caz de deconfitură (în civil) chiar notorie, rezoluţia trebuie provocată pe cale de acţiune sau de excepţie (M.B. Cantacuzino, op. cit., р. 501).
Răspunde
Ion Filimon 8.08.2015
Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1025. Debitorul nu mai poate reclama beneficiul termenului, când este căzut în deconfitură, sau când, cu fapta sa, a micşorat siguranţele ce prin contract dăduse creditorului său (C. civ. 1323)".
Răspunde