Art. 1413 Noul cod civil Beneficiul termenului Termenul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Termenul
Termenul
Art. 1413
Beneficiul termenului
(1) Termenul profită debitorului, afară de cazul când din lege, din voinţa părţilor sau din împrejurări rezultă că a fost stipulat în favoarea creditorului sau a ambelor părţi.
(2) Cel ce are beneficiul exclusiv al termenului poate renunţa oricând la acesta, fără consimţământul celeilalte părţi.
| ← Art. 1412 Noul cod civil Categorii de termene Termenul | Art. 1414 Noul cod civil Efectul termenului suspensiv Termenul → |
|---|
1. în cazul în care dreptul este afectat de un termen suspensiv, care este în favoarea creditorului, începutul prescripţiei dreptului subiectiv este considerat la momentul împlinirii termenului. Dreptul la acţiune nu se poate naşte înainte de a se şti dacă dreptul subiectiv este consolidat sau nu. în situaţia termenelor suspensive, succesive şi independente, va exista câte un început de prescripţie extinctivă pentru fiecare din aceste termene. Pe de altă parte, dobânda este o sumă de bani reprezentând daunele interese moratorii, care sunt datorate pentru repararea prejudiciului
Citește mai mult
cauzat cărăuşului prin simpla întârziere în executarea obligaţiei sale, având ca obiect plata unei sume de bani. Dobânda nu poate fi percepută anticipat, iar dacă nu s-a convent altfel, ea se plăteşte lunar. Aşadar, obligaţia de plată a dobânzii este succesivă şi are caracter independent, aplicându-se regula stabilită de art. 12 din Decretul nr. 167/1958, conform căreia, pentru fiecare termen va exista un nou început al cursului prescripţiei (C.S.J., s. com., dec. nr. 1746/2003). Notă. Potrivit dispoziţiilor art. 2524 şi 2526 NCC, soluţia rămâne de actualitate şi după intrarea în vigoare a Noului cod civil.2. Atunci când creditorul se împotriveşte la executarea cu anticipaţie a obligaţiei debitorului, el trebuie să facă dovada că termenul s-a stabilit în interesul său exclusiv sau în interesul ambelor părţi. Stabilirea termenului în beneficiul debitorului se poate realiza şi prin moratoriu legal. Acesta precizează categoria de debitori sau de datorii care beneficiază de amânare la plată (I. Turcu, Noul Cod civil,
Citește mai mult
p. 548).3. Regula o reprezintă termenul în favoarea debitorului. Există însă şi termen stabilit în favoarea creditorului (art. 2115 alin. (1) NCC, în cazul depozitului], dar şi atât în favoarea debitorului, cât şi a creditorului (art. 2161 teza finală NCC, respectiv termenul de restituire a sumei împrumutate într-un contract de împrumut de consumaţie cu titlu oneros).
4. Numai cel în folosul căruia este stabilit termenul poate să renunţe oricând la beneficiul lui, fără consimţământul celeilalte părţi iar, în cazul în care termenul a fost fixat atât în favoarea debitorului, cât şi a creditorului, nu se poate renunţa la beneficiul termenului respective decât prin acordul ambelor părţi (G. Boroi, C.A. Anghelescu, op. cit., p. 173).
5. Stipularea unui termen semnifică, eo ipso, îngăduinţa acordată debitorului de a nu executa imediat prestaţia la care s-a obligat. Prezumţia ce rezultă din art. 1024 C. civ. 1864 este relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară, şi operează numai în ipoteza în care părţile nu au decis altfel (M.N. Costin, Marile instituţii ale dreptului civil român, voi. 3, p. 153).
6. Termenul de graţie este acordat de instanţa de judecată în ipoteza în care, deşi ajunsă la scadenţă, obligaţia nu este executată de către debitor. în principiu, el produce acelaşi efect suspensiv ca şi termenul legal sau convenţional, dar, spre deosebire de acestea din urmă, termenul de graţie se acordă de instanţă numai în favoarea debitorului, în considerarea situaţiei sale patrimoniale, fără consimţământul creditorului şi chiar fără a se ţine seama de stipulaţiile contractuale. Totuşi, el nu poate fi acordat atunci când părţile au prevăzut în contract pacte comisorii de gradul III sau IV. Termenul de graţie poate fi acordat în cazul executării oricărei obligaţii, indiferent de izvorul sau de obiectul ei. Efectul termenului de graţie este acela de a împiedica executarea silită. El nu împiedică însă compensaţia, căci termenul de graţie este numai o favoare acordată de instanţă debitorului, iar, într-o atare împrejurare, compensaţia apare ca cel mai adecvat mijloc de stingere a obligaţiilor (C. Stătescu, C. Bîrsan, TGO, p. 392).
7. Termenul de graţie amână, până la împlinirea lui sau până la decăderea debitorului din beneficiul termenului de graţie, executarea silită a obligaţiei, însă nu împiedică, dacă este cazul, compensaţia (art. 1619 NCC) (G. Boroi, C.A. Anghelescu, op. cit., p. 174).