Art. 1415 Noul cod civil Stabilirea judiciară a termenului Termenul
| Comentarii |
|
Termenul
Art. 1415
Stabilirea judiciară a termenului
(1) Atunci când părţile convin să amâne stabilirea termenului sau lasă uneia dintre ele sarcina de a-l stabili şi când, după o durată rezonabilă de timp, termenul nu a fost încă stabilit, instanţa poate, la cererea uneia dintre părţi, să fixeze termenul ţinând seama de natura obligaţiei, de situaţia părţilor şi de orice alte împrejurări.
(2) Instanţa poate, de asemenea, să fixeze termenul atunci când, prin natura sa, obligaţia presupune un termen şi nu există nicio convenţie prin care acesta să poată fi determinat.
(3) Cererea pentru stabilirea termenului se soluţionează potrivit regulilor aplicabile ordonanţei preşedinţiale, fiind supusă prescripţiei, care începe să curgă de la data încheierii contractului.
| ← Art. 1414 Noul cod civil Efectul termenului suspensiv Termenul | Art. 1416 Noul cod civil Calculul termenelor Termenul → |
|---|
1. Un soţ împrumută soţiei sale o sumă de bani, urmând să fie restituită „atunci când va putea". Instanţa a constatat că această expresie nu echivalează cu „atunci când va dori". Intenţia părţilor a fost mai mult aceea de a prevedea o dată pentru restituire, care să nu o incomodeze pecuniar pe împrumutată [Mercier c. Mercier (C.S., 1986-10-31), SOQUIJ AZ-86021518, J.E. 86-1119, în J.L. Baudouin, Renaud, op. cit., p. 2080).
2. Termenul stabilit de către instanţa judecătorească reprezintă punctul de plecare în calculul prescripţiei [Leblond (Succesion de) c. Lettre, în J.L.
Citește mai mult
Baudouin, Y. Renaud, op. cit., p. 2081).3. împrumutul rambursabil în momentul vânzării imobilului depinde de voinţa debitorului, deoarece acesta poate accepta sau refuza oferta de a cumpăra. Ţinând seama de necesităţile pecuniare ale creditorului, instanţa a stabilit judiciar termenul ca fiind data pronunţării hotărârii (Fortin c. Roussel, în J.L. Baudouin, Renaud, op. cit., p. 2081).
2. Acest articol este o aplicaţie a puterii de adaptare a contractului recunoscută în anumite cazuri instanţelor şi, în acelaşi timp, o generalizare a soluţiilor prevăzute deja de Codul civil din 1864 în materia împrumutului de consumaţie (art. 1582 şi art. 1583 C.
Citește mai mult
civ. 1864).3. Dacă s-a convenit că „debitorul va plăti de îndată ce va putea", această stipulaţie poate fi analizată ca un termen incert, şi nu ca o condiţie, cu precizarea că, la cererea creditorului, instanţa poate fixa un termen cert pentru efectuarea plăţii (P. Anca, T.R. Popescu, op. cit., p. 360).
4. Articolul 1415 se va aplica, spre exemplu, atunci când debitorul se angajează să plătească atunci „când va putea". Creditorul nu poate cere stabilirea unui termen decât după expirarea unui termen rezonabil, care, în caz de litigiu, se va aprecia de instanţă în funcţie de natura contractului, de practicile stabilite între părţi ori de alte împrejurări relevante.
5. Textul, similar art. 1512 CCQ, prezintă o aplicaţie legală la art. 2162-2163 NCC. Termenul de restituire în cazul împrumutului de consumaţie.
6. Obligaţia trebuie să aibă un termen de executare. în lipsa unui asemenea termen, dacă judecătorul, la cererea părţii, fixează un termen, acesta nu poate fi socotit termen de graţie, ci pur şi simplu termen de executare, instanţa nefăcând decât să suplinească tăcerea părţilor (I.L. Georgescu, Drept comercial român, op. cit., p. 58).