Art. 1448 Noul cod civil Excepţii şi apărări contra creditorului comun Obligaţiile solidare între debitori Obligaţiile solidare
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Obligaţiile solidare
SECŢIUNEA a 2-a
Obligaţiile solidare între debitori
Obligaţiile solidare
SECŢIUNEA a 2-a
Obligaţiile solidare între debitori
Art. 1448
Excepţii şi apărări contra creditorului comun
(1) Debitorul solidar poate să opună creditorului toate mijloacele de apărare care îi sunt personale, precum şi pe cele care sunt comune tuturor codebitorilor. El nu poate însă folosi mijloacele de apărare care sunt pur personale altui codebitor.
(2) Debitorul solidar care, prin fapta creditorului, este lipsit de o garanţie sau de un drept pe care ar fi putut să îl valorifice prin subrogaţie este liberat de datorie până la concurenţa valorii acelor garanţii sau drepturi.
| ← Art. 1447 Noul cod civil Drepturile creditorului Obligaţiile... | Art. 1449 Noul cod civil Prescripţia Obligaţiile solidare... → |
|---|
2. Pentru a înceta urmărirea pornită împotriva sa, debitorul poate invoca în apărare:
a) excepţii comune oricăruia dintre codebitori (cauze de nulitate sau de stingere care îi privesc pe toţi, modalităţi comune ş.a.); b) excepţii personale, care pot avantaja toţi codebitorii (confuziunea sau compensaţiunea au ca efect diminuarea datoriei
Citește mai mult
comune ş.a.); c) excepţii pur personale, care îl pot avantaja doar pe acesta (un termen sau o condiţie consimţită doar în ceea ce îl priveşte - în acelaşi sens, art. 1444 NCC; o cauză de nulitate relativă care a dus la vicierea consimţământului său) (Colectiv, Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, p. 536).3. Un debitor obligat solidar poate să opună creditorului diferite excepţii, pentru a fi apărat de plata datoriei. Asemenea excepţii sunt mijloace de apărare prin care se are în vedere încetarea urmăririi pe care ar exercita-o creditorul. (...). Excepţiile comune, care pot fi opuse de oricare dintre codebitorii solidari, sunt: a) cauzele de nulitate care afectează acordul de voinţă al tuturor. Spre exemplu, nulitatea absolută pentru imoralitatea obiectului obligaţiei ori pentru lipsa formei solemne a actului juridic ce cuprinde o obligaţie solidară. De asemenea, pot fi invocate de oricare dintre codebitorii solidari cauzele de nulitate relativă care afectează manifestarea de voinţă a tuturor, cum ar fi un viciu de consimţământ; b) modalităţile comune tuturor acordurilor de voinţă. Dacă, spre exemplu, toţi codebitorii solidari sunt obligaţi sub aceeaşi condiţie suspensivă, pendente conditione oricare din ei va putea invoca neîndeplinirea condiţiei spre a paraliza eventuala urmărire începută de creditorul comun; c) cauzele de stingere a obligaţiei care au determinat stingerea datoriei faţă de toţi codebitorii solidari. Acestea pot fi: plata, darea în plată acceptată de creditor, novaţia, remiterea datoriei în întregime, compensaţia operată în totalitatea datoriei, pieirea fortuită a lucrului etc. (C. Stâtescu, C. Bîrsan, TGO, p. 558).
4. Există şi alte categorii de excepţii, care sunt personale şi care nu pot fi opuse decât de către unul sau unii dintre debitori; ceilalţi nu le pot invoca (...). Existenţa acestor excepţii personale îşi are explicaţia în faptul că obligaţia solidară pasivă se caracterizează nu numai prin existenţa unei prestaţii unice, datorată de oricare dintre debitorii solidari, ci şi prin existenţa unei pluralităţi de legături obligaţionale independente care unesc pe fiecare codebitor ţinut solidar cu creditorul comun. La rândul lor, unele excepţii personale folosesc în mod indirect şi celorlalţi codebitori, iar altele nu profită decât codebitorului care le invocă; pe acestea din urmă art. 1047 alin. (2) C. civ. 1864 le denumeşte „curat personale". Excepţiile personale care folosesc indirect şi celorlalţi codebitori sunt: a) remiterea de datorie consimţită unuia dintre codebitorii solidari; ea profită şi celorlalţi codebitori, deoarece, în măsura în care a fost făcută, poate fi invocată de ei atunci când sunt urmăriţi de către creditor. Dacă codebitorii solidari nu ar putea să se prevaleze de remiterea consimţită numai unuia dintre ei, pentru a plăti mai puţin cu cât reprezintă acea parte din totalul datoriei solidare, ei ar urma să plătească întreaga datorie. Aceasta ar obliga pe cel care a plătit să se întoarcă şi împotriva debitorului pentru care s-a făcut remiterea şi astfel remiterea ar rămâne fără efecte juridice; b) confuziunea stinge obligaţia pentru partea codebitorului în privinţa căruia a operat, iar ceilalţi codebitori solidari sunt ţinuţi de întreaga datorie, mai puţin partea stinsă prin confuziune (art. 1048 şi 1155 C. civ. 1864); c) compensaţia părţii unuia dintre codebitorii solidari liberează pe ceilalţi pentru partea acestuia; d) renunţarea la solidaritate făcută pentru unul dintre codebitorii solidari face ca obligaţia să continue a fi solidară în privinţa celorlalţi, dar cu scăderea părţii debitorului pentru care s-a făcut renunţarea la solidaritate (art. 1049 C. civ. 1864) (Idem, p. 559).
5. Excepţiile pur personale, care pot fi invocate numai de către un codebitor solidar şi profită numai lui, sunt: a) o cauză de nulitate relativă care operează numai în privinţa unuia dintre codebitori, de exemplu un viciu de consimţământ. Numai codebitorul solidar al cărui consimţământ a fost viciat poate să invoce aceasta pentru a obţine anularea actului juridic care nu-şi va produce efecte în privinţa lui, dar care va rămâne perfect valabil în privinţa celorlalţi codebitori solidari; b) modalităţile (termen, condiţie) consimţite numai unuia dintre codebitorii solidari (Idem, p. 560).