Art. 1512 Noul cod civil Drepturile debitorului Punerea în întârziere a creditorului Plata

1. în situaţia refuzului creditorului pentru primirea plăţii, debitorul mai are la îndemână, în vederea stingerii obligaţiei, în ceea ce îl priveşte, consemnarea bunului obiect al obligaţiei, creditorul fiind ţinut să suporte costurile, precum şi riscurile.

2. Oferta reală nu este decât o condiţie prealabilă a consemnării şi nu produce niciun efect în ceea ce priveşte liberarea debitorului, decât dacă este urmată de consemnarea sumei sau lucrului datorit (C. Hamongiu, N. Georgean, op. cit., voi. VIII, 1932, p. 104).

3. Debitorul putând să aibă interes de a se libera, de exemplu, pentru a se

Citește mai mult

descărca de riscurile lucrului, pentru a face să înceteze dobânda, pentru a-şi degreva imobilele de privilegiile sau ipotecile care le afectează etc., va putea în contra voinţei creditorului, care n-ar avea niciun motiv legitim de a refuza prestaţia datorată, să se libereze de obligaţia sa, fie că ea constă într-o sumă de bani, fie într-un alt lucru determinat ori nedeterminat, într-un fapt sau într-o abstenţiune, prin mijlocul unei consemnări, precedate de o ofertă reală făcută prin portărei, oferta verbală neproducând niciun efect (D. Alexandresco, Explicaţiunea, voi. VI, p. 550).

4. Pentru a se putea face oferta, trebuie să existe un refuz din partea creditorului de a primi plata, deoarece ofertele presupun că există o plată de făcut şi un refuz din partea creditorului de a primi plata. Deoarece legea nu a stabilit modul de dovadă al refuzului de a primi plata, dovada se va face prin orice mijloc de probă; de obicei această dovadă se găseşte în însuşi actul de oferte (C. Hamongiu, N. Georgean, op. cit., voi. VIII, 1932, p. 104).

5. Declaraţia debitorului că voieşte să facă plata nu constituie o ofertă în sensul prevăzut de lege, ci constituie o ofertă numai prezentarea efectivă şi actuală a sumei datorate şi care pune în întârziere pe creditor de a primi plata (Ibidem).

6. Ofertele reale trebuie, în principiu, să fie pure şi simple: ele nu pot fi făcute cu condiţii pe care debitorul nu le-ar putea face, chiar dacă ar plăti efectiv şi direct. Debitorul poate totuşi, când face oferta, să insereze oricare condiţii, proteste sau rezerve, pe care ar fi avut dreptul să le facă când plăteşte şi care constituie pentru el, executarea unui drept legitim. Astfel, debitorul ar putea să ceară remiterea titlului plătit, o chitanţă descărcătoare, radierea unei ipoteci, ridicarea unei popriri sau să facă rezerve care nu compromit drepturile creditorului. Nu se pot pune în ofertă condiţii pe care nu le poate îndeplini creditorul sau să se impună creditorului sarcini la care nu s-a obligat prin convenţie. Creditorul va putea refuza ofertele, din cauza rezervelor inserate în ele, numai atunci când aceste rezerve i-ar cauza vreun prejudiciu (C. Hamongiu, N. Georgean, op. cit., voi. VIII, 1932, p. 104-105).

7. Dacă ofertele sunt acceptate, plata are loc şi creditorul liberează titlul sau chitanţa; dacă însă sunt refuzate, debitorul are dreptul să consemneze suma datorată. Debitorul nu are dreptul să consemneze suma datorată decât dacă creditorul refuză să accepte oferta. Ofertele făcute în condiţiuni în care creditorul se găsea în imposibilitate să le accepte, sunt nule (Idem, p. 105).

8. Ofertele reale nu sunt liberatoare, dacă nu sunt urmate de consemnarea şi liberarea nu se produce decât din ziua consemnării. Din momentul consemnării, încetează a curge dobânzile şi riscurile trec la creditor. Ofertele reale, urmate de consemnare şi acceptate de creditor sau declarate valabile prin hotărâre definitivă, au de efect a libera pe codebitorii şi fidejusorii debitorului şi de a libera bunurile debitorului de ipotecile înscrise asupra lor (Idem, p. 105-106).

9. Debitorul nu poate fi constrâns să primească o remitere de datorie, care este o dona-ţiune, ci are dreptul să se libereze, făcând oferta reală, chiar dacă creditorul declară că-i remite datoria (Idem, p. 104).