Art. 1516 Noul cod civil Drepturile creditorului Dispoziţii generale Executarea silită a obligaţiilor

Art. 1516

Drepturile creditorului

(1) Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei.

(2) Atunci când, fără justificare, debitorul nu îşi execută obligaţia şi se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa şi fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin:

1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligaţiei;

2. să obţină, dacă obligaţia este contractuală, rezoluţiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligaţii corelative;

3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.

Comentarii despre Art. 1516 Noul cod civil Drepturile creditorului Dispoziţii generale Executarea silită a obligaţiilor

Ion Filimon 12.08.2015

1. Cu referire la obligaţii în general, indiferent de izvorul lor, deci şi la obligaţiile asumate prin contract, art. 1516 alin. (1) NCC afirmă dreptul creditorului „la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiilor", iar art. 1350 NCC stabileşte în alin. (1) că „orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat".

2. Creditorul are dreptul la îndeplinirea întocmai a ceea ce s-a convenit prin contractul încheiat între părţi; în caz contrar el are la dispoziţie o serie de mijloace pentru a determina debitorul să-şi execute obligaţiile asumate. Astfel, creditorul

Citește mai mult

poate să solicite executarea silită a obligaţiei, rezoluţiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligaţii corelative sau să folosească orice alt mijloc prevăzut pentru satisfacerea creanţei.

3. Orice obligaţie care nu este executată voluntar este susceptibilă de executare silită.

4. Alineatul (2) face referire la neexecutarea obligaţiilor, definită în mod larg pentru a include neexecutarea totală, executarea defectuoasă şi executarea cu întârziere a obligaţiei (Proiect).

5. Cu privire la alin. (2) pct. 3, creditorul trebuie să aibă în vedere că realizarea unei creanţe înseamnă determinarea mizei, măsurarea riscurilor pe care le comportă căile legale şi evaluarea provizorie a costurilor. Se cer a fi luate în considerare numeroase aspecte, cum sunt solvabilitatea debitorului, cuantumul creanţei sau valoarea morală a mizei, factorii aleatorii ai procesului şi ai măsurii de executare silită, anticiparea costurilor, riscurilor şi a timpului previzibil (/. Turcu, Noul Cod civil, p. 617).

6. Neexecutarea voluntară a obligaţiilor contractuale de către debitor dă dreptul creditorului de a recurge la executarea silită în natură şi la alte mijloace juridice prevăzute de lege pentru a obţine prestaţia care i se datorează sau de constrângere a debitorului în acelaşi scop. Nu întotdeauna creditorul poate obţine executarea silită în natură, fie pentru că este vorba despre obligaţii contractuale a căror executare silită în natură nu poate fi obţinută prin constrângerea debitorului, fie din cauza faptului că executarea în natură este definitiv compromisă (de exemplu, bunul nefungibil care trebuia predat creditorului a pierit din culpa debitorului) sau pur şi simplu executarea în natură, chiar silită, nu mai prezintă niciun interes pentru creditor. în toate aceste situaţii, creditorul poate suferi un prejudiciu, ceea ce înseamnă că el este îndreptăţit să pretindă o satisfacţie prin echivalent bănesc. Răspunderea civilă contractuală rezultă din nerespectarea întocmai a obligaţiilor asumate prin contract, prejudiciul fiind consecinţa neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare (G. Boroi, L. Stănciulescu, Instituţii, p. 187).

7. Condiţiile răspunderii contractuale sunt următoarele: a) existenţa unei fapte ilicite care constă în nerespectarea unei obligaţii contractuale (neexecutarea, executarea necorespunzătoare sau cu întârziere); b) existenţa unui prejudiciu; c) raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu; d) vinovăţia debitorului. Din momentul în care sunt întrunite condiţiile răspunderii civile contractuale, se naşte dreptul subiectiv al creditorului de a pretinde despăgubiri de la debitorul său. însă, pentru acordarea despăgubirilor, mai este necesar ca: a) debitorul să fie pus în întârziere; b) să nu existe o clauză de neresponsabilitate (Idem, p. 188).

Răspunde

Ion Filimon 12.08.2015

Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1073. Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare (C. civ. 1021,1074 şi urm., 1081 şi urm., 1084)".

Răspunde