Art. 1520 Noul cod civil Răspunderea terţilor Dispoziţii generale Executarea silită a obligaţiilor

CAPITOLUL II
Executarea silită a obligaţiilor

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale

Art. 1520

Răspunderea terţilor

Creditorul poate urmări şi bunurile care aparţin terţilor, dacă acestea sunt afectate pentru plata datoriilor debitorului ori au făcut obiectul unor acte juridice care au fost revocate ca fiind încheiate în frauda creditorului.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 1520 Noul cod civil Răspunderea terţilor Dispoziţii generale Executarea silită a obligaţiilor




Ion Filimon 12.08.2015
1. Pentru prima dată este consacrată, pe lângă răspunderea personală a debitorului pentru neîndeplinirea propriilor obligaţii, şi răspunderea pentru fapta terţilor, pe care debitorul i-a implicat în executarea obligaţiilor (de exemplu, în calitate de mandatari, asociaţi, prepuşi etc.), dar şi răspunderea terţilor pentru prejudiciul cauzat creditorului (neexe-cutarea totală sau parţială a obligaţiei sau executarea necorespunzătoare).

2. De regulă, în materia răspunderii civile contractuale, debitorul este cel care săvârşeşte fapta ilicită. Este totuşi posibil ca fapta ilicită să fie imputabilă
Citește mai mult unui terţ faţă de contractul din care s-a născut obligaţia neexecutată, caz în care, potrivit art. 1519 NCC, dacă părţile nu au convenit altfel, „debitorul răspunde pentru prejudiciile cauzate din culpa persoanei de care se foloseşte pentru executarea obligaţiilor contractuale" (6. Boroi, L. Stânciulescu, Instituţii, p. 188).

3. Terţilor le sunt urmărite bunurile dacă au constituit garanţii pentru plata datoriilor debitorului sau dacă au constituit obiectul actelor frauduloase încheiate în detrimentul creditorului.

4. în cazul în care alte persoane decât debitorul oferă bunuri determinate individual sau întregul lor patrimoniu pentru a garanta că debitorul îşi execută întocmai obligaţiile contractuale asumate, creditorul poate urmări silit şi aceste bunuri, conform afectaţiunii determinate (/. Turcu, Noul Cod civil, p. 618).

5. în procedurile în care se utilizează acţiunea revocatorie (art. 1562-1565 NCC) sau în cele de insolvenţă, legea permite creditorului sau organului care execută procedura de insolvenţă să ceară instanţei desfiinţarea actelor de înstrăinare prin revocarea acestora şi readucerea lor în patrimoniul debitorului, pentru a servi la executarea silită a obligaţiilor debitorului (art. 79-85 din Legea nr. 85/2006) (Idem, p. 619).
Răspunde