Art. 1523 Noul cod civil Întârzierea de drept în executarea obligaţiei Punerea în întârziere a debitorului Executarea silită a obligaţiilor
| Comentarii |
|
Executarea silită a obligaţiilor
SECŢIUNEA a 2-a
Punerea în întârziere a debitorului
Art. 1523
Întârzierea de drept în executarea obligaţiei
(1) Debitorul se află de drept în întârziere atunci când s-a stipulat că simpla împlinire a termenului stabilit pentru executare produce un asemenea efect.
(2) De asemenea, debitorul se află de drept în întârziere în cazurile anume prevăzute de lege, precum şi atunci când:
a) obligaţia nu putea fi executată în mod util decât într-un anumit timp, pe care debitorul I-a lăsat să treacă, sau când nu a executat-o imediat, deşi exista urgenţă;
b) prin fapta sa, debitorul a făcut imposibilă executarea în natură a obligaţiei sau când a încălcat o obligaţie de a nu face;
c) debitorul şi-a manifestat în mod neîndoielnic faţă de creditor intenţia de a nu executa obligaţia sau când, fiind vorba de o obligaţie cu executare succesivă, refuză ori neglijează să îşi execute obligaţia în mod repetat;
d) nu a fost executată obligaţia de a plăti o sumă de bani, asumată în exerciţiul activităţii unei întreprinderi;
e) obligaţia se naşte din săvârşirea unei fapte ilicite extracontractuale.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), dacă obligaţia devine scadentă după decesul debitorului, moştenitorii acestuia nu sunt în întârziere decât după trecerea a 15 zile de la data la care creditorul i-a notificat sau, după caz, de la data notificării curatorului desemnat în condiţiile Art. 1136.
(4) Cazurile în care debitorul se află de drept în întârziere trebuie dovedite de creditor. Orice declaraţie sau stipulaţie contrară se consideră nescrisă.
| ← Art. 1522 Noul cod civil Punerea în întârziere de către... | Art. 1524 Noul cod civil Oferta de executare Punerea în... → |
|---|
Întârzierea de drept în executarea obligaţiei poate interveni în virtutea convenţiei părţilor ori poate opera prin efectul legii.
În ambele ipoteze, dacă obligaţia devine scadentă după decesul debitorului, moştenitorii acestuia nu sunt în întârziere decât după trecerea unui termen de 15 zile de la data la care creditorul i-a notificat sau, după caz, de la data notificării curatorului desemnat cu administrarea provizorie a bunurilor moştenirii, în condiţiile art. 1136 NCC.
Citește mai mult
dispoziţii asemănătoare în art. 1370.2. Debitorul este de drept pus în întârziere atunci când, prin convenţie, părţile au stipulat expres aceasta sau potrivit dispoziţiilor legale; creditorul trebuie să dovedească situaţiile în care debitorul se află de drept în întârziere.
3. Primul alineat al textului analizat reglementează întârzierea de drept în temeiul contractului. Părţile sunt libere să stipuleze că debitorul este de drept în întârziere în cazul ne-executării anumitor obligaţii contractuale. în acest caz, creditorul poate folosi oricare dintre mijloacele de remediere a neexecutării, fără a mai fi ţinut de a pune în întârziere pe debitor.
Alineatul (2) priveşte întârzierea de drept prin efectul legii. în aceste cazuri, legea consideră, având în vedere împrejurările, că neexecutarea este de o asemenea gravitate încât fie executarea în natură este imposibilă, fie creditorul nu mai are, în principiu, interesul să aştepte o remediere a neexecutării, acordând debitorului un termen suplimentar. Desigur, creditorul poate, dacă doreşte, să acorde un termen suplimentar, chiar şi atunci când debitorul se află de drept în întârziere.
Alineatul (4) precizează că sarcina probei unui caz de întârziere de drept revine întotdeauna creditorului, pentru a proteja debitorul de un eventual comportament abuziv al creditorului. Această regulă poate duce uneori la o răsturnare a sarcinii probei. Spre exemplu, atunci când creditorul declară rezoluţiunea contractului invocând întârzierea de drept, iar debitorul contestă în justiţie existenţa dreptului la rezoluţiune, sarcina probei întârzierii de drept revine creditorului, chiar dacă este pârât în litigiul respectiv (Proiect 2004).
4. Potrivit legii, debitorul se află de drept în întârziere atunci când: a) faţă de timpul scurs în raport de data scadentă, executarea obligaţiei pentru creditor nu mai este utilă (predarea/aprovizionarea cu produse de sezon în scopul vânzării, predarea cu întârziere a unor produse perisabile, preţul produselor a scăzut) sau când exista urgenţă (prestarea întreţinerii, efectuarea unor reparaţii urgente etc.); b) debitorul, prin fapta sa, a făcut imposibilă executarea în natură a obligaţiei (nu a luat măsuri de conservare a bunului) sau când a încălcat o obligaţie de a nu face; c) debitorul şi-a exprimat refuzul executării obligaţiei sau când, fiind vorba de o obligaţie cu executare succesivă, refuză ori neglijează să îşi execute obligaţia în mod repetat; d) nu a fost executată obligaţia de a plăti o sumă de bani, asumată în exerciţiul activităţii unei întreprinderi; e) obligaţia se naşte din săvârşirea unei fapte ilicite extracontractuale (art. 1330-1395 NCC); f) în alte cazuri anume prevăzute de lege, cum ar fi situaţia mandatarului care este de drept în întârziere pentru sumele de bani cuvenite mandantului şi întrebuinţate de mandatar în folosul său (art. 2020 NCC).
5. Stipulaţia conform căreia creditorul nu are obligaţia de a dovedi cazurile în care debitorul se află de drept în întârziere este considerată o clauză nescrisă, ce poate fi privită ca nulitate absolută şi parţială care, însă, operează de drept (G. Boroi, L Stânciulescu, Instituţii, p. 204).
Citește mai mult
, fara sa tina cont ca afectez vecinii de-a stanga si de-a dreapta. In caz contrar vor proceda la demolare, cheltuielile aferente vor fi suportate de mine.Trec de reconciliere si ma duc cu ei in instanta, termen mijlocul lunii martie.In % , ce sanse am de reusita ? Astept un raspuns pertinent.Multumesc.Obligaţiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispoziţiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârşirii lor.
Potrivit prevederilor art. 118 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil:
Obligaţiile extracontractuale născute înainte de intrarea în vigoare a Codului civil sunt supuse modurilor de stingere prevăzute de acesta.
Obligaţiile pozitive sunt acelea care implică o acţiune, deci vom include în această categorie obligaţia de a da şi obligaţia de a face.
Obligaţiile negative sunt acelea care presupun o abstenţiune, deci includem în această categorie obligaţia de a nu face.
Interesul acestei împărţiri a obligaţiilor civile se manifestă, spre exemplu, în ceea ce priveşte una dintre condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a se putea acorda daune-interese creditorului ca urmare a neexecutării obligaţiei ori a executării cu întârziere sau
Citește mai mult
necorespunzătoare, anume punerea în întârziere a debitorului. în regulă generală, în cazul încălcării unei obligaţii de a nu face, debitorul este de drept în întârziere [art. 1523 alin. (2) lit. b) teza finală C.civ.], pe când, în cazul încălcării unei obligaţii pozitive, în principiu, este necesară punerea în întârziere a debitorului [art. 1528 alin. (2) C. civ.].