Art. 1737 Noul cod civil Notarea dreptului de preempţiune asupra unui imobil Dispoziţii generale Contractul de vânzare

Art. 1737

Notarea dreptului de preempţiune asupra unui imobil

(1) Dreptul convenţional de preempţiune în legătură cu un imobil se notează în cartea funciară.

(2) Dacă o asemenea notare a fost făcută, acordul preemptorului nu este necesar pentru ca acela care a cumpărat sub condiţie suspensivă să îşi poată înscrie dreptul în cartea funciară, în temeiul contractului de vânzare încheiat cu proprietarul. Înscrierea se face sub condiţia suspensivă ca, în termen de 30 de zile de la comunicarea încheierii prin care s-a dispus înscrierea, preemptorul să nu notifice biroului de carte funciară dovada consemnării preţului la dispoziţia vânzătorului.

(3) Notificarea făcută în termen biroului de carte funciară înlocuieşte comunicarea prevăzută la art. 1.732 alin. (3) şi are aceleaşi efecte. În temeiul acestei notificări, preemptorul poate cere radierea din cartea funciară a dreptului terţului şi înscrierea dreptului său.

(4) Dacă preemptorul nu a făcut notificarea în termen, dreptul de preempţiune se stinge şi se radiază din oficiu din cartea funciară.

Comentarii despre Art. 1737 Noul cod civil Notarea dreptului de preempţiune asupra unui imobil Dispoziţii generale Contractul de vânzare

Cerasela 31.01.2014

1. Legiuitorul a creat un mecanism suplu pentru exercitarea dreptului de preempţiune convenţional, cu privire la un imobil, instituind obligativitatea notării în cartea funciară a respectivului drept şi comunicării către preemptor a încheierii de înscriere în cartea funciară a contractului de vânzare încheiat sub condiţie suspensivă cu terţul.

2. Termenul de 30 de zile în cadrul căruia preemptorul trebuie să notifice biroului de carte funciară exercitarea dreptului de preempţiune - şi să facă dovada consemnării preţului -, este un termen de decădere de ordine publică deoarece prin acesta se

Citește mai mult

apără, pe lângă interesul terţului, interesul general pentru o bună funcţionare a sistemului de publicitate imobiliară.

Răspunde

irina.bianca 11.01.2013

În materia dreptului de preempţiune, dispoziţiile art. 123 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil precizează următoarele:

„Art. 123 – (1) De la data intrării în vigoare a Codului civil, prevederile referitoare la dreptul de preempţiune cuprinse în legile speciale aflate în vigoare la aceasta dată se completează cu dispoziţiile art. 1.730-1.740 din Codul civil.

(2) Pentru dreptul de preempţiune creat prin convenţie, dispoziţiile art. 1.730-1.740 din Codul civil se aplică numai în situaţia în care convenţia a fost încheiată după intrarea în

Citește mai mult

vigoare a Codului civil.

(3) Dreptul de preempţiune prevăzut la alin. (1) si (2) este supus dispoziţiilor art. 1.730-1.740 din Codul civil numai cu privire la contractele de vânzare încheiate după intrarea în vigoare a Codului civil.”

Prin urmare, toate contractele de vânzare încheiate după intrarea în vigoare a Codului civil trebuie să respecte reglementarea prevăzută de acesta în privinţa dreptului de preempţiune.

Dreptul de preempţiune referitor la un imobil nu este de natură să-l indisponibilizeze, chiar dacă acesta se notează în cartea funciară. Vânzarea către un terţ este posibilă, numai sub condiţia suspensivă a neexercitării dreptului de preempţiune de către preemptor. Fiind afectat de o condiţie suspensivă, dreptul de proprietate se înscrie provizoriu în cartea funciară (art. 898 pct. 1).

Prin lege specială (art. 36 din Legea nr. 422/2001) se stabileşte şi o altă modalitate de a se proceda. Astfel, în cazul monumentelor istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, proprietarul este obligat să înştiinţeze în scris despre intenţia de a vinde în vederea exercitării dreptului de preempţiune; neexercitarea dreptului de preempţiune atrage sancţiunea nulităţii absolute a contractului de vânzare.

Comunicarea intenţiei de a vinde se poate face concomitent mai multor preemptori, concursul dintre aceştia având o reglementare distinctă (art. 1.734).

Dacă se optează pentru soluţia vânzării către un terţ, actul încheiat cu acesta are, pentru preemptor, valoarea unei oferte irevocabile din momentul primirii comunicării; dacă preemptorul plăteşte preţul, se poate înscrie în cartea funciară ca dobânditor al bunului.

În schimb, preemptorul nu beneficiază de termenul acordat pentru executarea obligaţiei dacă vânzătorul a stipulat în favoarea cumpărătorului un termen ulterior pentru plata preţului (art. 1.736).

Preemptorul are posibilitatea să-şi exercite dreptul prin notificare fie către vânzător, fie direct către biroul de carte funciară.

În cazul în care preemptorul nu a notificat, în termen, acordul său de a încheia contractul de vânzare, dreptul de preempţiune se stinge şi se radiază din oficiu din cartea funciară, astfel încât terţulcumpărător îşi poate justifica înscrierea definitivă ca proprietar.

În concluzie, pentru realizarea acestei proceduri este obligatoriu ca imobilul asupra căruia există un drept de preempţiune să fie înscris în cartea funciară. Este de asemenea obligatorie notarea dreptului de preempţiune, dacă acesta s-a născut în baza unei convenţii;
existenţa unui drept legal de preempţiune este opozabilă prin efectul legii, chiar fără notare. Încheierea contractului de vânzare înainte de exercitarea preempţiunii conduce la următoarele operaţii succesive: înscrierea provizorie a dreptului de proprietate al cumpărătorului, radierea notării dreptului de preempţiune, ca urmare a neexercitării acestuia de către preemptor, şi înscrierea definitivă a dreptului de proprietate al cumpărătorului.

Răspunde