Art. 1741 Noul cod civil Vânzarea imobilelor fără indicarea suprafeţei Vânzarea bunurilor imobile Contractul de vânzare

Noul Cod Civil actualizat 2024 - Legea 287/2009
CAPITOLUL I
Contractul de vânzare

SECŢIUNEA a 2-a
Vânzarea bunurilor imobile

Art. 1741

Vânzarea imobilelor fără indicarea suprafeţei

Atunci când se vinde un imobil determinat, fără indicarea suprafeţei, pentru un preţ total, nici cumpărătorul şi nici vânzătorul nu pot cere rezoluţiunea ori modificarea preţului pe motiv că suprafaţa este mai mică ori mai mare decât au crezut.

← Art. 1740 Noul cod civil Stingerea dreptului convenţional de...  Art. 1742 Noul cod civil Vânzarea unei suprafeţe dintr-un... →

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 1741 Noul cod civil Vânzarea imobilelor fără indicarea suprafeţei Vânzarea bunurilor imobile Contractul de vânzare




Cerasela 31.01.2014
1. Expresie a caracterului comutativ al vânzării, norma stabileşte că vânzătorul, în cadrul obligaţiilor asumate, va transmite proprietatea, respectiv, va preda imobilul cu conţinutul sau alcătuirea determinate prin contract. Textul este o aplicaţie a art. 1270 Cod civil potrivit cu care contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante (pacta sunt servanda) şi se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor (mutuum disensus, mutuum consensus) ori din cauze autorizate de lege.

2. Identificarea imobilului vândut prin alte elemente decât suprafaţa şi stabilirea unui
Citește mai mult preţ total reprezintă, în concepţia legiuitorului, argumente suficiente pentru a se prezumă că părţile au avut o reprezentare clară asupra bunului.

3. Doar dacă s-a convenit asupra unei anumite întinderi a imobilului pot exista necon-cordanţe între ceea ce au crezut părţile şi suprafaţa existentă în realitate.

4. Textul nu exclude rezoluţiunea contractului, pentru alte motive, potrivit dreptului comun. De asemenea, nu exclude o eventuală scădere a preţului în cadrul răspunderii vânzătorului pentru vicii.

5. în principiu, spune art. 1326, vânzătorul este dator să predea cuprinsul lucrului vândut în măsura determinată prin contract; în acest caz, vânzătorul a luat obligaţia să predea o cantitate de lucruri sau o întindere determinată de pământ, iar preţul a fost stabilit pe baza unor cifre precise. Prin urmare, cumpărătorul este în drept să ceară predarea cantităţii sau întinderii exacte determinată în contract (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălânescu, Al. Băicoianu, op. cit., voi. II, p. 558).
Răspunde
Cerasela 31.01.2014
1. Codul civil cuprinde o secţiune ce reglementează unitar aspecte specifice vânzării bunurilor imobile.

2. Deşi titlul pare a sugera contrariul, regimului juridic al vânzării imobilelor nu este epuizat de normele din cadrul acestei secţiuni. Referiri exprese la vânzarea de bunuri imobile se regăsesc în art. 1676, art. 1677, art. 1687, art. 1728, art. 1729, art. 1732 alin. (4), art. 1744 alin. (1) lit. c) şi art. 1753 alin. (1).

3. Art. 537 NCC stabileşte că „Sunt imobile terenurile, izvoarele şi cursurile de apă, plantaţiile prinse în rădăcini, construcţiile şi orice alte lucrări fixate în
Citește mai mult pământ cu caracter permanent, platformele şi alte instalaţii de exploatare a resurselor submarine situate pe platoul continental, precum şi tot ceea ce, în mod natural sau artificial, este încorporat în acestea cu caracter permanent".

4. în cadrul regulilor speciale aplicabile vânzării imobilelor sunt tratate mai multe aspecte: a) vânzarea imobilelor fără indicarea suprafeţei; b) vânzarea unei suprafeţe dintr-un teren mai mare şi c) conflictele dintre vânzător şi cumpărător cu privire la suprafaţa bunului vândut, respectiv acţiunile avute la dispoziţie de părţile contractului atunci când există neconcordanţă între întinderea convenită şi cea reală. Vechiul Cod civil trata aspectele menţionate în cadrul obligaţiei vânzătorului de predare a bunului (art. 1326-1334 C. civ. 1864).

5. Regulile speciale se aplică vânzărilor care au ca obiect bunuri imobile, astfel cum acestea sunt arătate în dispoziţiile art. 537 NCC redate anterior, cu excepţia prevederii de la art. 1742 NCC, care se aplică exclusiv vânzării de terenuri.

6. întrucât subsecţiunea reglementează inclusiv obligaţii ale vânzătorului imobilului, acestea sunt avute în vedere de art. 1651 NCC, care stabileşte că dispoziţiile capitolului 1 privind obligaţiile înstrăinătorului se aplică, în mod corespunzător, în cazul oricărui alt contract ce are drept efect transmiterea unui drept, în lipsă de prevedere legală contrară.

7. Normele cuprinse în art. 1741-1744 sunt de ordine privată şi se aplică doar în lipsă de stipulaţie contrară. în vechiul Cod civil, art. 1330 prevedea expres că dispoziţiile art. 1327-1329 NCC nu se aplică decât în lipsă de stipulaţie contrară între părţi.

8. Regulele contractului de vânzare voluntară se aplică şi vânzărilor silite, afară de cazurile în care legea specială asupra vânzărilor silite a dispus contrariul sau a prescris nişte dispoziţiuni incompatibile cu acele reguli (Cas. I, 2-lanuarie 12-70, B. p. 2, în C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. III, p. 446).
Răspunde