Art. 1772 Noul cod civil Noţiune Contractul de report

Lege de aplicare:
► Art. 126. Contractul de report este supus legii în vigoare la data încheierii sale prin remiterea titlurilor către reportat.
► Art. 127. Formalităţile pentru transferul titlurilor sau al valorilor mobiliare se îndeplinesc conform legii în vigoare la data transferului, indiferent de legea care guvernează contractul de report.

Reglementarea anterioară: C. com.: „Art. 74 alin. (l)-(3): (1) Contractul de report constă în cumpărarea pe bani gata a unor titluri de credit circulând în comerţ şi în revânzarea simultană cu termen şi pe un preţ determinat către aceeaşi persoană a

Citește mai mult

unor titluri de aceeaşi specie. (2) Pentru validitatea contractului este necesară predarea reală a titlurilor date în report. (3) Proprietatea lor se transferă la cumpărător".

1. Contractul de report cuprinde în structura sa o vânzare care se execută imediat, cu plata la vedere şi cu predarea titlurilor care fac obiectul vânzării şi o revânzare între aceleaşi părţi, de data aceasta având calităţi inverse, pe un preţ determinat şi la un termen determinat, a unor titluri de aceeaşi specie cu cele care au făcut obiectul primei vânzări. Prevederile codului privind contractul de report constituie dreptul comun pentru reglementările speciale care ar putea reglementa astfel de operaţiuni, cum ar fi regulamente bursiere etc. (Proiect 2004).

2. Titlurile de credit sunt documente negociabile care permit titularilor să-şi exercite, la scadenţă, drepturile de creanţă menţionate în cuprinsul lor sau să transmită aceste drepturi unor terţi. După conţinutul lor, titlurile de credit se împart în: titluri de credit propriu-zise, care sunt acelea în virtutea cărora subscriitorul sau debitorul se obligă la plata unei sume de bani determinate sau la livrarea unei cantităţi de bunuri mobile. în această categorie intră cambia, biletul la ordin (ambele făcând parte din grupa efectelor de comerţ), obligaţiunile societăţilor comerciale, poliţa de asigurare; titluri reprezentative, care sunt acelea care conferă titularului un drept real asupra unei cantităţi de mărfuri determinate; aşa sunt scrisoarea de trăsură, poliţa de încărcare, recipisă de depozit, recipisa worrant; titluri de participaţie, care sunt acelea care certifică un drept complex, şi anume calitatea de membru al unei colectivităţi, cum ar fi acţionarul unei societăţi. Acţiunile constată şi încorporează nu numai un drept de creanţă al acţionarului cât şi o serie de drepturi de natură nepatrimonială, cum ar fi dreptul la vot, dreptul de control sau de natură patrimonială, cum ar fi dreptul la dividende sau la o suma echivalentă cu o cotă parte proporţională din patrimoniul societăţii, în caz de retragere. Riguros exact, numai unele dintre titlurile de credit propriu-zise sunt titluri de credit perfecte (cambia şi biletul la ordin), întrucât ele întrunesc toate trăsăturile juridice ale acestor instrumente de credit (literalitatea, formalismul, caracterul autonom şi abstract, negociabilitatea); celelalte titluri de credit propriu-zise, titlurile reprezentative şi titlurile de participaţie pot fi considerate titluri de credit imperfecte, întrucât le lipsesc unele dintre aceste trăsături juridice (I. Schiau, Drept comercial, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2009, p. 674 şi urm.).

3. Potrivit art. 2 pct. 33 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, în sensul acestui act normativ valorile mobiliare reprezintă: a) acţiuni emise de societăţi comerciale şi alte valori mobiliare echivalente ale acestora, negociate pe piaţa de capital; b) obligaţiuni şi alte titluri de creanţă, inclusiv titlurile de stat cu scadenţă mai mare de 12 luni, negociabile pe piaţa de capital; c) orice alte titluri negociate în mod obişnuit, care dau dreptul de a achiziţiona respectivele valori mobiliare prin subscriere sau schimb, dând loc la o decontare în bani, cu excepţia instrumentelor de plată.

4. Contractul de report constă dintr-un contract unic compus din două vânzări indisolubil legate: dintr-o vânzare pe bani gata de titluri de credit circulând în comerţ, prin care vânzătorul (reportat) le predă deîndată - va să zică nu este un contract de vânzare obişnuit consensual, ci real - şi dintr-o altă vânzare făcută în acelaşi timp, de către acela care a cumpărat (reportator) către persoana care i le-a vândut (reportat), însă pe termen şi pe un preţ determinat. Revânzarea însă nu poartă asupra exact aceloraşi titluri ce fuseseră cumpărate, ci asupra unor titluri de acelaşi fel (I.N. Finţescu, Curs de drept comercial, voi. I, p. 422, Bucureşti, 1929).

5. Preţul nu e nevoie să fie plătit în numerar. Aceasta nu este o condiţiune esenţială a contractului de report. Dacă părţile contractante sunt de acord, el poate fi plătit şi în efecte de comerţ. (...) Preţul poate consista din alte titluri, cărora părţile le-au atribuit o valoare corespunzătoare, de ex. alte titluri de credit cotate la bursă (M.A. Dumitrescu, Codul de comerciu comentat, voi. III, Ed. Librăriei Leon Alcaly, Bucureşti, 1912, p. 17).

6. Preţul nu este nevoie să fie plătit în realitate. E destul ca vânzarea-cumpărarea să fie convenită pe bani gata; destul că vânzătorul a predat titlurile (Comp. Castagnola, n. 612). (...) Legea vorbeşte pur şi simplu de „cumpărare pe bani gata" iar în aliniatul I, art. 74 (C. com. -n.n.) subordonă perfecţiunea contractului de report numai de predarea reală a titlurilor, prin urmare, nu putem adăoga la lege. Excepţiile sunt de interpretare strictă. Aşa dar, întrucât cumpărarea a fost convenită pe bani gata, contractul de report este perfect chiar şi fără plata reală a banilor, dar se va putea rezilia şi prin urmare reportatul are drept să ceară de ex. restituirea titlurilor pe baza rezilierei contractului de report, iar nici de cum pe baza neperfecţiunei contractului (Ibidem).

7. Afacerea e unică şi indivizibilă. De fapt este comună intenţiunea contractanţilor de a lega împreună operaţia imediată cu cea la termen. Reportatul nu vrea numai să cedeze imediat, dar mai vrea încă să aibă alte titluri la termen; reportorul nu vrea numai să întrebuinţeze banii săi în cumpărarea titlurilor, dar să aibă banii săi în urma redărei titlurilor. Fac amândoi o singură declaraţie de voinţă, care cuprinde tot acel complex de operaţiuni cari se încheie cu reportul şi cari se desfăşoară în timpul acestuia (C. Vivante, Instituţiuni de drept comercial, traducere de W. Petrovici, Editura Casei Şcoalelor, Bucureşti, 1927, p. 253).

8. Consecinţe din unitatea contractului. Chestiunea are mare interes practic. Aşa de exemplu din punctul de vedere al capacităţei părţilor: din faptul că ambele operaţiuni, adică cumpărarea plus vânzarea constituie un singur contract, urmează că capacitatea părţilor contractante va trebui apreciată într-un singur moment şi anume: în momentul perfecţiunei contractului de report, care este unic. Tot astfel, e interes din punctul de vedere al validităţei consimţământului, al locului şi timpului unde şi când contractul devine perfect; din punct de vedere al legei care îl guvernează etc. (M.A. Dumitrescu, op. cit., p. 34).

9. Se poate cumpăra pe termen, pentru ca să vinzi pe un termen mai depărtat? Răspundem da, dar cu condiţiune ca prima cumpăro-vânzare să fie convenită pe bani gata şi cu observaţiunea că contractul de report nu va deveni perfect decât atunci când se va preda realmente titlurile (la sosirea primului termen). Până atunci, poate fi numai o promisiune de report, care se va guverna de principiile generale ale Obligaţiunilor sau va fi un joc de bursă sau două vânzări pe termen independente (Idem, p. 18).

10. Este aici de menţionat că termenul de „revânzare" utilizat de legiuitor este confuziv şi constituie un obstacol în interpretarea corectă a mecanismului contractului. în realitate, sub aspect juridic, nu suntem în prezenţa unei revânzări (noţiune care trimite la vânzarea cu pact de răscumpărare), ci în prezenţa unei vânzări simultane, distincte de prima vânzare, având un alt obiect material: titluri de aceeaşi specie, dar nu aceleaşi titluri care fac obiectul primei vânzări (I. Schiau, op. cit., p. 608).

11. Două sunt subiectele care iau parte la încheierea contractului. Un reportat şi un reportator. Primul este, cel mai adeseori, o persoană care se află în posesia unor titluri de credit, de cea mai variată natură - nominative, la ordin sau la purtător, având de obiect prestaţii băneşti, în natură sau conferind drepturi corporative (acţiuni ale societăţilor comerciale) - care având nevoie de bani, nu doreşte să se despartă de ele, fie pentru că speră în urcarea valorii lor la bursă, fie pentru că are interese economice importante la deţinerea lor, din cauza obiectului prestaţiei ce conţin. Cea de a doua parte contractată se numeşte reportator. Ea dobândeşte titlurile, în calitate de cumpărător, cu obligaţia de a restitui la scadenţă tot atâtea titluri de aceeaşi specie. Restituirea va avea de obiect nu aceleaşi titluri în materialitatea lor obiectivă, in idem corpus, căci, în acest caz, ne-am afla în faţa unui împrumut garantat cu gajul titlurilor, ci in tantundem, alte titluri de aceiaşi specie (I.L. Georgescu, Drept comercial român, voi. I, Ed. AII Beck, Bucureşti, 2002, p. 265).

12. Vânzarea la termen trebuie să fie făcută către aceeaşi persoană care a vândut iniţial titlurile (către acelaşi reportat). „Condiţiunea relativă la identitatea persoanei face parte din elementele esenţiale, indispensabile pentru existenţa însăşi a contractului de report, căci nu poate fi vorba de un contract unic, dacă persoanele contractante diferă. (...) Tot astfel, trebuie să fie identitate de persoană (juridică) între primul cumpărător pe bani gata (reportator - s.n.) şi între vânzătorul cu termen. Prin urmare, exemplul următor nu ar fi contract de report (...) ci două operaţiuni distincte: Eu, în calitate de mandatar al lui A cumpăr titluri de credit pe bani gata de la X şi revând lui X cu termen titluri de credit de aceiaşi speţă în calitate de mandatar al lui Z" (M.A. Dumitrescu, op. cit., p. 24, 25).

13. în cazul contractului de report, reportatorul se obligă să revândă titluri sau valori mobiliare de aceeaşi specie; în situaţia unei vânzări cu opţiune de răscumpărare (art. 1758 şi urm. NCC), care este o vânzare afectată de condiţie rezolutorie, vânzătorul îşi rezervă dreptul de a răscumpăra chiar bunul sau dreptul transmis cumpărătorului. Exercitarea opţiunii de răscumpărare de către vânzător se poate face numai dacă acesta restituie cumpărătorului chiar preţul primit şi cheltuielile pentru încheierea contractului de vânzare şi realizarea formalităţilor de publicitate.

14. „Vor aprecia judecătorii când sunt titluri de aceeaşi speţă; chestiune de fapt". Autorul dă în continuare un exemplu din practica Curţii de casaţie franceze din 1887, care a decis că nu există contract de report, întrucât nu putem vorbi de titluri de aceeaşi specie atunci când se cumpără de la bursă pe bani gata acţiuni nominative care nu erau integral plătite şi se vinde în acelaşi timp acţiuni integral plătite şi la purtător ale aceleiaşi societăţi, care îşi sporise capitalul de la 100 la 500 milioane (a se vedea M.A. Dumitrescu, op. cit., p. 25).

15. Dacă reportatorul vrea, la termen, el poate să predea în natură însăşi titlurile pe care le-a cumpărat (s.n.) cu bani gata şi operaţiunea va fi tot report. (...) Dacă reportatorul se obligă să restituie aceleaşi titluri, în natură, individualizate de ex. prin numerile de ordine, atunci e împrumut pe amanet, fiindcă la împrumutul pe amanet te obligi să restitui lucrul în natură. Prin urmare, nici nu trece proprietatea la cumpărător (Idem, p. 26).

16. Contractul de report nu trebuie făcut în scris. El se va proba prin mijloacele prevăzute de art. 46 din codul de comerţ (care va fi abrogat odată cu intrarea în vigoarea a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă - n.n.) (Idem, p. 18).

17. Spre deosebire de reglementarea similară din dreptul italian, din care s-a inspirat şi care permite ca preţul celei de-a doua vânzări să fie mărit sau diminuat, în măsura convenită de părţi (art. 1548 C. civ. it.), reglementarea corespunzătoare din dreptul român impune ca preţul celei de-a doua vânzări să fie determinat; această determinare a preţului ce va fi plătit de reportat imprimă un caracter speculativ mai profund întregii afaceri, întrucât constituie şi posibila sursă a unei pierderi sau a unui câştig pentru părţi, atunci când contractul are de obiect titluri cotate pe o piaţă reglementată, a căror valoare fluctuează imprevizibil (I. Schiau, op. cit., p. 608).

18. Doctrina a arătat că este necesară stipularea unui termen de revânzare şi a unui preţ determinat în chiar momentul realizării contractului de report, în considerarea faptului că termenul şi preţul sunt elemente esenţiale ale acestui tip de contract (M.M. Moceanu, Principalele contracte din dreptul comercial, Ed. Tribuna Economică, 2009, p. 244).

19. Potrivit unei opinii, contractul de report este un împrumut garantat prin garanţie al cărei obiect îl constituie anumite titluri de credit; reportatul este un debitor garant, iar reportatorul, creditorul garantat. S-a observat că, la împrumutul garantat, creditorul garant nu devine proprietar al titlurilor primite în garanţie şi deci nu poate dispune de ele. Or, în contractul de report, reportatorul devine proprietar al titlurilor, putând dispune de ele (St.D. Cdrpenaru, Tratat de drept comercial român, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2009, p. 578).

20. în contractele sinalagmatice, termenul înăuntrul căruia trebuie executate prestaţiile poate fi esenţial sau neesenţial. Termenul poate fi esenţial fie prin natura operaţiunii, fie prin voinţa părţilor, sau fie în raport de scopul operaţiunii. De exemplu, termenul prevăzut de art. 74 C. com. în materie de report este un termen esenţial. (...) în legislaţia actuală nu există nicio dispoziţie cu caracter general care să reglementeze termenul esenţial. Prin urmare, stabilirea caracterului esenţial sau neesenţial al termenului este o chestiune de fapt, lăsată la aprecierea suverană a instanţelor judecătoreşti (N. Chera, Obligaţiile comerciale. Studiu de doctrină şi jurisprudenţă, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008, p. 119). Notă. A se vedea şi notele de doctrină 3 şi 4 de la art. 1411 NCC, voi. II.

21. Când profitul este în favoarea capitalistului (reportatorului - n.n.), el se numeşte report; când este în favoarea proprietarului titlului, el se numeşte deport (I.N. Finţescu, op. cit., p. 423).

22. Preţul prevăzut de art. 74 C. com. nu este acela la titlurilor, ci acel al serviciului adus de reportator, care furnizează banii sau de reportat, când acesta satisface nevoia de titluri a reportatorului (11. Georgescu, op. cit., p. 267).

23. Din dispoziţiile art. 74 C. com. rezultă că există două preţuri: preţul iniţial plătit de reportator reportatului şi preţul plătit la scadenţă de reportat reportatorului. Majoritatea autorilor consideră însă că în contractul de report există însă un singur preţ, cel convenit de părţi şi plătibil la scadenţă. într-adevăr, prin încheierea contractului de report, reportatul urmăreşte protejarea titlurilor de credit împotriva oricărui risc creat prin oscilaţia preţurilor. Acest lucru se realizează prin fixarea unui preţ în chiar momentul încheierii contractului şi care va fi plătit pentru redobândirea titlurilor de credit (St.D. Carpenaru, op. cit., p. 578).

24. Spre deosebire de contractul de vânzare-cumpărare, care este, în principiu, un contract consensual, proprietatea bunului transmiţându-se, de regulă, prin simplul efect al consimţământului, reportul este un contract real, care se perfectează numai prin tradiţiunea materială a titlurilor.

25. Să nu credem însă că vânzătorul care n-a predat titlurile are drept să invoce neperfec-ţiunea contractului de report provenită din cauza acestei nepredări, pentru ca să refuze predarea titlurilor în privinţa căruia au căzut de acord. Nu; vânzătorul va putea fi constrâns pe baza principiilor generale ale obligaţiunilor (promisiune de report) la efectuarea acestei predări sau la plată de daune interese etc. dar până se face predarea reală nu există report (M.A. Dumitrescu, op. cit., p. 20).

26. Părţile nu pot să convie ca să nu treacă proprietatea prin predarea reală a titlurilor şi contractul lor să fie report. E un element esenţial. Pot să subordoneze această trecere la limite şi modalităţi, dar ele, bine înţeles, se pot răsfrânge şi asupra perfecţiunei contractului (Idem, p. 28).

27. Dacă părţile nu au convenit altfel, riscurile asupra titlurilor date în report se transmit reportatorului pe data predării lor, care conferă validitate contractului şi transferă proprietatea de la reportat la reportator (I. Schiau, op. cit., p. 613).

28. în ce priveşte riscurile provenite din urcare sau scădere de valoare a acelor titluri, ele privesc exclusiv pe reportat, căci la ajungerea termenului reportatul e dator să le reia cu preţul convenit, fie oricât de micşorată sau totalmente desfiinţată valoarea lor în acel moment. Prin urmare, bine a judecat Curtea de apel din Lucca la 10 iunie 1902 că, dacă obiectul reportului sunt acţiuni ale unei societăţi comerciale şi dacă în intervalul dintre vânzarea cu bani gata şi până la ajungerea termenului celei de a doua vânzări, acea societate a dat faliment, reportatul nu se poate refuza a primi predarea unor acţiuni ale acelei societăţi actualmente falite, de oarece acţiunile unei societăţi falite sunt aceeaşi speţă cu acţiunile aceleeaşi societăţi de pe timpul când nu era în stare de faliment (M.A. Dumitrescu, p. 29-30).