Art. 1768 Noul cod civil Preţul produselor sau serviciilor Contractul de furnizare
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Contractul de furnizare
Contractul de furnizare
Art. 1768
Preţul produselor sau serviciilor
(1) Preţul datorat de beneficiar este cel prevăzut în contract sau în lege.
(2) Dacă în cursul executării contractului se modifică reglementarea legală a preţului sau mecanismului de determinare a acestuia, între părţi va continua să se aplice preţul sau mecanismul de determinare a acestuia stabilit iniţial în contract, dacă legea nu prevede expres contrariul.
(3) Dacă legea prevede expres că preţul sau modalitatea de determinare pe care le stabileşte se va aplica şi contractelor în curs, fiecare dintre părţi poate denunţa contractul în 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii. Pe durata celor 30 de zile părţile vor aplica preţul stabilit prin contract.
| ← Art. 1767 Noul cod civil Transmiterea dreptului de proprietate.... | Art. 1769 Noul cod civil Subcontractarea Contractul de furnizare → |
|---|
1. Primirea facturii de către un angajat al beneficiarului nu echivalează cu acceptarea plăţii, întrucât primirea facturii este un act material,în timp de acceptarea facturii necesită o manifestare de voinţă a persoanei autorizate de a face plata facturii. înmânarea facturilor nu echivalează cu acceptarea conţinutului prestaţiilor inserate în înscrisul care are rol de instrumentum, aşa încât nu poate fi primită susţinerea că, prin semnătura unui angajat, s-a acceptat plata ca echivalent al prestaţiilor (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 1689/2004).
2. Analizând contractul încheiat între
Citește mai mult
părţi, instanţa de recurs a constatat că acesta are ca obiect furnizarea de agent termic; contractul a fost încheiat pe durată nedeterminată. în art. 6 din contract s-a prevăzut că facturarea se va face lunar [alin. (1)1, iar neachitarea facturii în termen de 30 zile lucrătoare conduce la perceperea unei majorări a valorii facturii de 0,2% pe fiecare zi de întârziere, începând cu ziua a 31-a si până la achitarea facturii [alin. (3)]. Clauzele menţionate au fost acceptate de pârâtă odată cu semnarea contractului. Legea nu limitează dovada obligaţiilor comerciale la facturile acceptate, ci permite dovedirea acestora prin orice mijloace de probă. în speţă, obligaţia pârâtei de a plăti contravaloarea energiei termice furnizate de reclamantă s-a născut odată cu semnarea contractului, şi nu odată cu emiterea facturii lunare. Nu se poate interpreta că obligaţia de plată se naşte pentru fiecare factură în parte, la data acceptării acesteia, fără a se lua în considerare existenţa contractului şi a clauzelor referitoare la executarea obligaţiei de plată. O astfel de interpretare ar da loc la refuzul abuziv de acceptare a facturilor şi, deci, la nerespectarea clauzelor contractuale de către beneficiar. Prin urmare, este nelegală interpretarea primei instanţe potrivit căreia neacceptarea la plată a facturii echivalează cu nedovedirea acţiunii (C.A. laşi, s. com., dec. nr. 652/2004).3. Aplicarea greşită a unui tarif de transport sau greşeala de calcul la încasarea acestuia nu cade în sarcina destinatarului, respectiv, beneficiarului mărfii, contractul de transport fiind independent de contractul de furnizare (C.S.J., s. com., dec nr. 1085/2003, în Legolis).
4. Preţul benzinei livrate pârâteiîn temeiul contractului comercialîncheiatîntre părţi a fost calculat de reclamanta furnizoare omiţându-se includerea accizelor datorate bugetului statului. Preţul contractual nu poate fi pus în discuţie de reclamantă, omisiunea unor elemente de calcul fiind consecinţa culpei acesteia iar recalcularea preţului nefiind opozabilă cumpărătoarei. în concret, cumpărătoarea fiind o societate comercială „ETAX", care stabileşte, în condiţiile legii, tariful de transport având în vedere şi preţul de achiziţie al benzinei, ar suferi, în cazul recalculării preţului contractat, un prejudiciu, fără a fi în culpă, neputând recupera de la beneficiarii transportului diferenţa de tarif (în stabilirea căruia valoarea combustibilului este esenţială), datorită faptului că aceşti beneficiari sunt neidentificabili (C.A. Braşov, dec. civ. nr. 410/R/1995, în C.P.J. 1994-1998, Ed. AII Beck, p. 149).
5. Instanţa nu poate aprecia asupra valorii finale şi integrale a lucrărilor făcute de reclamantă decât pe baza acordului final încheiat între părţi şi însuşit în scris prin semnătură, conform actului adiţional încheiat ulterior emiterii facturii pretins neplătite, şi anume pentru suma de x lei achitată integral de pârâtă. Faptul că au fost emise facturi fiscale totalizând o sumă mai mare decât cea din actul adiţional nu poate conduce la o modificare a preţului final stabilit între părţi (Trib. Bucureşti, s. a Vl-a com., dec. nr. 1309/2010, în C. Cucu, C. Bădoiu, op. cit., p. 5).
6. Raporturile comerciale dintre părţi s-au derulat în temeiul contractului de prestaţii portuare nr. X/2002, privind primirea, depozitarea şi expedierea mărfurilor, manevrare vagoane, cântărire, prelucrare şi transmitere documente de expediţie a mărfurilor. Potrivit acestor dispoziţii contractuale, părţile au stabilit, pe de o parte, ca scadenţa să fie la 60 de zile de la data emiterii facturilor, iar pe de altă parte, penalităţile de întârziere să fie datorate de la data emiterii facturilor. Or, cât timp scadenţa a fost stabilită la 60 de zile de la emiterea facturilor, până la împlinirea acestui termen, când beneficiarul prestaţiei poate face oricând plata acestora, reclamanta nu poate pretinde penalităţi de întârziere în plată, întrucât numai după împlinirea acestui termen, poate fi constatat refuzul de plată sau întârzierea la plata preţului. Dreptul prestatorului de a solicita aplicarea sancţiunilor contractuale prevăzute în clauza penală nu se poate naşte înainte de scadenţa plăţii preţului convenit, pentru că numai atunci se poate constata dacă beneficiarul şi-a îndeplinit sau nu această obligaţie contractuală corelativă, ce-i revine. în situaţia în care clauza penală acordă prestatorului dreptul de a pretinde penalităţile de întârziere, chiar şi înainte de a se fi încălcat obligaţia de plată a preţului de către beneficiar, deci anterior producerii unui prejudiciu, aceasta este nelegală, în raport cu dispoziţiile art. 1023 C. civ. 1864. Obligaţia pârâtei la plata de penalităţi de întârziere de la data emiterii facturilor, anterior scadenţei prevăzute la 60 de zile, contravine dispoziţiilor art. 966 C. civ. 1864, fiind deci ilicită. (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 3001/2007).
7. SC C.O.S. SA Târgovişte a chemat în judecată SC E. SRL Târgovişte, pentru a se rezilia contractul de furnizare utilităţi din 18 ianuarie 2002 şi a fi obligată pârâta la încheierea unui nou contract de furnizare utilităţi, în condiţii echitabile motivând că între părţi s-a încheiat acel contract de livrare de către pârâtă de utilităţi (oxigen, hidrogen, apă potabilă şi apă tratată industrial) dar că, ulterior, preţul acestor utilităţi a crescut şi reclamanta nu mai poate obţine profit, astfel convenţia fiind lipsită de un element esenţial urmărit la încheierea contractului şi anume cauza. Conform art. 969 C. civ. 1864, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, iar potrivit art. 970 din acelaşi cod convenţiile trebuie executate cu bună credinţă. Contractul din 18 ianuarie 2002 a fost încheiat pe termen de un an, dar preţul utilităţilor a fost renegociat în mod periodic, ultima dată prin actul adiţional din 22 aprilie 2004, până la data de 31 decembrie 2004. în raport de acest act adiţional, cererea de chemare în judecată a pârâtei pentru rezilierea contractului de furnizare utilităţi la data de 15 aprilie 2004, motivată pe existenţa preţurilor mici la utilităţi, a rămas fără obiect. Atât timp cât părţile au negociat preţul, se prezumă că au avut în vedere toate condiţiile care l-ar putea influenţa şi, ca atare, preţul stabilit este serios şi cel puţin până la 31 decembrie 2004 nu putea fi modificat, fără acordul pârâtei. întrucât reclamanta nu a făcut dovada existenţei unei cauze ilicite şi imorale, instanţa de fond şi instanţa de apel în mod corect au reţinut că obligaţia are la bază o cauză reală şi licită. (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 5396/2005).
8. Stabilirea din eroare, prin contractul de abonament pentru folosirea postului telefonic, a unui tarif mai mic decât cel fixat prin dispoziţiile legale în vigoare, face inaplicabilă menţionata clauză contractuală şi obligă pe abonat, care s-a îmbogăţit fără just temei cu diferenţa de tarif neachitată, în dauna P.T.T.R., la plata integrală a tarifului legal (Trib. reg. Bacău, dec. civ. nr. 5263/1959, în L.P nr. 3/1960, p. 101). Notă. A se vedea art. 1255 NCC.
9. Vânzarea a 182 bucăţi tovale de talpă, însemnate de cumpărător spre neschimbare, cu termen de predare peste o săptămână şi preţul fixat pe kilogram la 12 lei, 80 bani, este valabilă din momentul încheierii convenţiunei şi cumpărătorul nu poate refuza marfa sau cere reducere de preţ pe motivul că ulterior s-a promulgat legea asupra măsurilor excepţionale, care a fixat un preţ mai mic decât preţul stipulat în convenţiune (Trib. Prahovo, s. l-a, sent. com. 71, în E. Antonescu, Codul comercial adnotat, voi. II, Ed. Tiparul românesc, Bucureşti, 1925, p. 321).