Art. 1882 Noul cod civil Condiţii de validitate Dispoziţii generale Contractul de societate
| Comentarii |
|
CAPITOLUL VII
Contractul de societate
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Contractul de societate
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 1882
Condiţii de validitate
(1) Poate fi asociat orice persoană fizică sau persoană juridică, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. Un soţ nu poate deveni asociat prin aportarea de bunuri comune decât cu consimţământul celuilalt soţ, dispoziţiile art. 349 aplicându-se în mod corespunzător.
(2) Orice societate trebuie să aibă un obiect determinat şi licit, în acord cu ordinea publică şi bunele moravuri.
(3) Fiecare asociat trebuie să contribuie la constituirea societăţii prin aporturi băneşti, în bunuri, în prestaţii sau cunoştinţe specifice.
| ← Art. 1881 Noul cod civil Noţiune Dispoziţii generale... | Art. 1883 Noul cod civil Regimul aporturilor Dispoziţii... → |
|---|
1. Alineatul (1) aduce un element de noutate faţă de vechea reglementare, prin faptul că se prevede expres participarea la constituirea societăţilor, atât a persoanelor fizice, cât şi a persoanelor juridice, ambele categorii putând fi atât de cetăţenie ori naţionalitate
Citește mai mult
română, cât şi străină.2. Sub aspectul capacităţii juridice a persoanelor fizice, subliniem că părţile contractului de societate nu trebuie sâ fie incapabile, întrucât persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, urmare a absenţei discernământului, nu pot încheia valabil acte juridice şi, în consecinţă, nu pot avea nici calitatea de fondatori sau asociaţi într-o societate. Interdicţia încheierii unui contract de societate de către o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu (interzisul judecătoresc şi minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani) nu este prevăzută expres în codul civil dar rezultă din art. 1925 NCC, care menţionează printre modurile de pierdere a calităţii de asociat punerea sub interdicţie judecătorească a unuia dintre asociaţi, şi din art. 1938 NCC, care, la alte cazuri de încetare, enumeră la pct. a) şi punerea sub interdicţie a uneia dintre persoanele fizice asociate. Prin interpretare, dacă incapacitatea unei persoane survenită în timpul funcţionării societăţii determină încetarea acesteia, cu atât mai mult nu poate fi semnat un contract de societate de către o persoană ab initio incapabilă (a se vedea I. Dogaru, Tratat de contracte civile speciale, Ed. CH Beck, Bucureşti, 2007, p. 671).
3. Situaţia juridică a persoanei cu capacitate de exerciţiu restrânsă este diferită faţă de cea a incapabilului. Potrivit art. 41 NCC, minorul între 14 şi 18 ani are capacitate de exerciţiu restrânsă şi poate încheia acte juridice cu încuviinţarea părinţilor sau a tutorilor, iar în anume cazuri prevăzute de lege, şi cu autorizaţia instanţei de tutelă. Aşadar, minorul între 14 şi 18 ani poate dobândi calitatea de asociat în cadrul unei societâţi, în condiţiile specificate de art. 41 NCC.
4. Sintagma „dacă prin lege nu se prevede altfel" se referă la acele situaţii în care, prin legi speciale, se interzice anumitor categorii de persoane a avea calitatea asociat în cadrul unei societăţi. Putem menţiona, cu titlu exemplificativ, incapacităţile speciale instituite pentru anumite categorii profesionale cum ar fi magistraţii, funcţionarii publici sau notarii publici (art. 35 lit. c) din Legea nr. 36/1995 - numai în ceea ce priveşte calitatea de asociat cu răspundere nelimitată], care nu pot dobândi calitatea de asociat în cadrul societăţilor comerciale.
5. Cauza de nulitate pentru lipsă de capacitate nu va afecta contractul în întregul său, ci doar raportul juridic dintre societate şi asociatul incapabil. Suntem în prezenţa unei nulităţi parţiale (art. 1256 NCC), societatea urmând a-şi continua existenţa în raport cu celelalte părţi contractante. în ipoteza în care contractul de societate este încheiat doar între două părţi, din care una se dovedeşte a fi incapabilă, contractul de societate este lovit de nulitate în tot, caz în care urmează a se aplica dispoziţiile art. 1935 NCC.
6. Un singur soţ poate deveni asociat într-o societate aducând ca aport bunuri comune, dar numai cu consimţământul scris al celuilalt soţ. Forma scrisă este instituită de lege ad probationem şi nu ad validitatem. Lipsa semnăturii soţului care nu a participat în mod nemijlocit la încheierea actului juridic prin care bunul comun este constituit aport la capitalul social al societăţii nu echivalează cu lipsa consimţământului. împrejurarea că celălalt soţ şi-a exprimat consimţământul poate fi dovedită şi cu alte înscrisuri, spre exemplu: mandatul special de reprezentare dat celuilalt soţ de a încheia actul juridic şi în numele său ori declaraţia expresă de consimţământ încheiată anterior întocmirii actului juridic. Neres-pectarea formei scrise, instituită de lege, este însă sancţionată cu imposibilitatea dovedirii existenţei consimţământului printr-un alt mijloc de probă. Lipsa consimţământului scris al celuilalt soţ atrage sancţiunea prevăzută de art. 347 NCC.
7. Calitatea de asociat este recunoscută doar soţului care a aportat bunul comun (art. 349 alin. (2) NCCj, cât timp celălalt soţ nu îşi exprimă la rândul său voinţa de a i se recunoaşte şi lui această calitate (a se vedea art. 349 alin. (2) NCC).
8. Pentru a fi valabil încheiat, contractul de societate trebuie să respecte atât condiţiile reglementate de art. 1179 NCC, cât şi unele condiţii speciale: punerea în comun a aporturilor, participarea la beneficii şi pierderi, precum şi existenţa unui affectio societatis. Aceste elemente esenţiale deosebesc contractul de societate de alte tipuri de contract (deferentio
specifico). în lipsa acestor elemente indispensabile, contractul nu va fi nul, însă nu va fi contract de societate (ci un alt contract) (L. Stănciulescu, Drept civil. Contracte şi succesiuni, ed. a 4-a revăzuta şi actualizată, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008, p. 203-205).
9. în cazul contractului de societate, consimţământul părţilor este întotdeauna exprimat cu intenţia de a forma o societate - affectio societatis. Affectio societatis implică reciprocitatea de nevoi, încrederea şi buna-credinţă a părţilor contractante în realizarea interesului patrimonial prin constituirea societăţii (C. Macovei, Contracte civile, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2006, p. 292).
10. Obiectul societăţii trebuie interpretat ca ansamblu de activităţi pe care asociaţii urmează să le desfăşoare împreună în scopul de a realiza beneficii sau de a folosi economia ce ar putea rezulta din aceste activităţi, precum şi ca totalul contribuţiilor la care fiecare asociat se obligă - aportul social. Invariabil, fiecare asociat este obligat să aducă în societate o contribuţie pentru alcătuirea fondului comun. Obiect derivat al contractului îl pot constitui fie anumite sume de bani, fie alte bunuri (corporale şi incorporale, mobile sau imobile), fie o prestaţie în muncă (C. Toader, Drept civil. Contracte speciale, ed. 3, Ed. C.H. Beck, p. 286).
11. Nu este necesar ca aportul social al asociaţilor să fie identic ca valoare sau natură, dar nici un asociat nu poate fi scutit să aducă un aport social. Deci, aportul social poate fi de valori inegale ori de natură diferită, dar este obligatoriu pentru toţi asociaţii (C. Macovei, op. cit., p. 293).
12. Scopul comun al societăţii trebuie să fie licit şi moral. Contractul de societate constituit într-un scop ilicit este lovit de nulitate absolută şi nu poate da naştere unei societăţi valabile. Spre exemplu, sunt considerate ilicite societăţile constituite în scop de contrabandă, trafic de stupefiante sau alte substanţe interzise, speculă, îndepărtarea concurenţei etc. (A se vedea pentru mai multe exemple, C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. IX, p. 147-148).
13. Exerciţiul libertăţii de asociere, exprimând unul dintre drepturile fundamentale ale omului, este totuşi supus unor limitări legale. Orice asociere, exprimată prin convenţia părţilor, nu poate deroga de la normele care interesează ordinea publică şi bunele moravuri" (I. Schiau, T. Prescure, Legea societăţilor comerciale, analize şi comentarii pe articole, ed. a ll-a revăzută, adăugită şi actualizată, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2009, p. 3).
14. în cazul în care contractul de societate prevede ca aport transferul unui drept de proprietate publică, actul juridic este lovit de nulitate absolută pentru fraudarea legii (aportul în proprietate publică fiind ilegal) (Aportul poate consta numai în folosinţa lucrului; a se vedea Ph. Malaurie, L. Aynes, P.Y. Gautier, Cours de droit civil. Les contrats speciaux. Civils et commerciaux, Ed. Cujas, Paris, 2001, p. 395). în schimb, „bunurile proprietate publică pot fi aduse In societate ca aport în folosinţă, întrucât nu se aduce atingere dreptului exclusiv de proprietate publică al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale" (L. Stăn-ciulescu. Drept civil. Contracte şi succesiuni, ed. o 4-a revăzută şi actualizată, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008, p. 207).
15. Aportul este legat de calitatea de asociat şi apare ca o obligaţie individuală pentru fiecare dintre asociaţi de a contribui la constituirea capitalului social. Asociatul îşi manifestă astfel affectio societatis şi permite societăţii să-şi desfăşoare activitatea. Aportul fiecărui asociat trebuie menţionat, nefiind admisibilă promisiunea unui aport care va fi adus de o altă persoană, nemo alienum factum promitere potest. Nici unul dintre asociaţi nu poate fi scutit de obligaţia de a aduce un aport, acesta putând fi de valori inegale şi de natură diferită. El trebuie să fie efectiv, absenţa aportului sau un aport fictiv putând duce la nulitatea contractului de societate (I. Dogaru, op. cit., p. 673).