Art. 1902 Noul cod civil Participarea la profit şi pierderi Societatea simplă Contractul de societate
| Comentarii |
|
Contractul de societate
SECŢIUNEA a 2-a
Societatea simplă
Art. 1902
Participarea la profit şi pierderi
(1) Participarea la profitul societăţii implică şi contribuţia la pierderile societăţii, în condiţiile prevăzute de contractul de societate, ale prezentului capitol sau ale legii speciale aplicabile, după caz.
(2) Partea fiecărui asociat la profituri şi pierderi este proporţională cu aportul său la capitalul social, dacă nu s-a convenit altfel. Partea la profituri şi pierderi a asociatului al cărui raport constă în prestaţii sau cunoştinţe specifice este egală cu cea a asociatului care a contribuit cu aportul cel mai mic, dacă nu s-a convenit altfel.
(3) Asociaţii pot participa la câştig în proporţie diferită de contribuţia la pierderi, cu condiţia ca astfel de diferenţe să fie rezonabile potrivit cu împrejurările şi să fie expres prevăzute în contract.
(4) Când contractul stabileşte numai partea de câştig, aceeaşi proporţie are loc şi cât priveşte pierderile.
(5) Orice clauză prin care un asociat este exclus de la împărţirea beneficiilor sau de la participarea la pierderi este considerată nescrisă.
(6) Prin excepţie de la Art. 1881 alin. (2), asociatul al cărui aport constă în prestaţii sau cunoştinţe specifice este scutit, în măsura corespunzătoare acestui aport, de a participa la pierderi, dacă această scutire a fost prevăzută în mod expres în contractul de societate.
| ← Art. 1901 Noul cod civil Transmiterea părţilor de interes... | Art. 1903 Noul cod civil Obligaţia de neconcurenţă Societatea... → |
|---|
Reglementarea anterioară: C. civ. 1864:
►„Art. 1511. (1) Când prin contractul de societate nu se determină partea de câştig sau pierdere a fiecărui asociat, atunci acea parte va fi proporţională cu suma pusă în comun de fiecare. (2) în privinţa acelui ce n-a pus în comun decât industria sa, partea de câştig sau pierdere se va regula ca parte a celui ce ar fi pus în comun
Citește mai mult
valoarea cea mai mică (C. civ. 774, 1521)";►„Art. 1513. (1) Este nul contractul prin care un asociat îşi stipulează totalitatea câştigurilor. (2) Asemenea, nulă este convenţia prin care s-a stipulat ca unul sau mai mulţi asociaţi să fie scutiţi de a participa la pierdere (C. civ. 5, 966, 968,1008,1511)".
1. Participarea la beneficii şi pierderi reprezintă o condiţie de validitate ce ţine de esenţa contractului de societate, indiferent dacă acesta dă naştere unei societăţi civile, comerciale sau agricole. Asociaţii au dreptul de a participa la beneficiile obţinute din activitatea societăţii dar corelativ acestui drept le revine şi obligaţia de a suporta pierderile societăţii (I. Dogaru, op. cit., p. 677).
2. Părţile asociaţilor în beneficii şi pierderi se vor fixa potrivit convenţiunii lor. în cazul când în contract nu se determină decât partea de beneficii, contribuţia la pierdere va fi proporţională cu partea din beneficii. Dacă însă nu există paritate între aporturi şi repartiţia beneficiilor, contribuţia la datorii va fi proporţională cu partea din beneficii, iar nu cu aporturile aduse în societate (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., p. 163).
3. Nu se impune ca participarea asociaţilor la beneficii şi pierderi să fieîn mod obligatoriu proporţională cu aportul la capitalul social. Părţile pot conveni în mod expres în contractul de societate o altă cotă de participare la câştig şi la pierdere. Condiţia impusă de alin. (3) ca astfel de diferenţe să fie rezonabile potrivit cu împrejurările, constituie apanajul exclusiv al părţilor, posibilitatea instanţei de judecată de a aprecia caracterul nerezonabil fiind restrânsă, doar la acele situaţii, în care, apare în mod evident caracterul leonin al clauzei.
4. Este obligatoriu ca fiecare asociat să participe la repartizarea beneficiilor şi pierderilor. Este interzis ca un asociat să-şi rezerve numai pentru el tot beneficiul sau să se convină ca unul sau mai mulţi asociaţi să fie scutiţi de participarea la pierderi. Astfel de clauze contrare esenţei societăţii sunt nule absolut şi sunt cunoscute în doctrină sub denumirea generică, dar sugestivă, de „clauze leonine" (T. Prescure, A. Ciurea, op. cit., p. 419).
5. Clauza prin care un asociat este exclus fie de la împărţirea beneficiilor fie de la participarea la pierderi este ab initio lovită de nulitate. Prezenţa unei astfel de clauze în cadrul contractului de societate trebuie interpretată în sensul că nu poate produce niciun efect şi, în consecinţă, urmează a fi ignorată, în favoarea aplicării regulii generale, potrivit căreia participarea asociaţilor la profit şi la pierderi este proporţională cu aportul lor la capitalul social.
6. Prin excepţie, se admite valabilitatea clauzei prin care asociatul al cărui aport constă în prestaţii sau cunoştinţe specifice este scutit, în măsura corespunzătoare acestui aport, de a participa la pierderi.
7. Doctrina majoritară apreciază că o astfel de clauză, prin care asociatul dobândeşte o adevărată imunitate faţă de eventualele pierderi pe care le-ar putea înregistra în viitor societatea, încalcă principiile de egalitate ce trebuie să stea la baza contractului. Tot leonină este considerată şi clauza prin care unui asociat îi este rezervat dreptul de a prelua o cotă invariabilă de dividende, dacă în fapt acestea epuizează aproape integral totalul beneficiilor. Potrivit Codului civil francez, clauza leonină este nulă şi nu produce niciun efect juridic, însă dacă această clauză este una dintre condiţiile determinante pentru crearea societăţii, atunci ea poate conduce la constatarea nulităţii contractului de societate. Competenţa de a califica natura unei clauze îndoielnice ca ilicită sau leonină şi de a dispune anularea aparţine în mod exclusiv instanţei de judecată (I. Dogaru, op. cit., p. 677).
8. Ca regulă generală, asociaţii au deplină libertate să decidă maniera şi limitele participării lor la beneficii şi pierderi. Cu alte cuvinte, ei pot conveni să aibă o participare egală, în ciuda unor contribuţii diferite la formarea capitalului social sau pot conveni asupra participării în cote distincte, deşi au adus aporturi egale în expresie valorică. Această disponibilitate a partajării beneficiului este limitată însă de hotarul aşa-numitei clauze leonine, fiind interzis, deci, ca un asociat să îşi aproprie cvasitotalitatea sau totalitatea beneficiilor societăţii (I. Schiau, op. cit., p. 173 -174).
9. Pentru a se putea stabili dacă societatea a câştigat sau a pierdut se va face comparaţie între valoarea obiectelor ce compuneau fondul social la contractarea societăţii şi valoarea obiectelor ce se găsesc în societate la data când se face calcularea (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., p. 163).
10. în regulă generală, repartiţia beneficiilor sau pierderilor trebuie să se facă la finele societăţii, după rezultatul definitiv al operaţiilor. Părţile contractante pot conveni însă ca repartiţia beneficiilor să se facă în fiecare an (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., p. 163).
11. La societăţile civile, care au de obiect lucruri care produc fructe în fiecare an, se presupune de asemenea, că intenţia părţilor a fost ca să împartă fructele în momentul culegerii lor (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., p. 163).
12. Asociaţii pot încredinţa fixarea părţilor la beneficii şi pierderi, unuia dintre ei sau unui terţ. Desemnarea acestui arbitru poate fi făcută prin însăşi contractul de societate. Părţile pot face desemnarea arbitrului chiar după încheierea contractului de societate (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., p. 164).