Art. 1899 Noul cod civil Aporturile în prestaţii şi cunoştinţe specifice Societatea simplă Contractul de societate
| Comentarii |
|
Contractul de societate
SECŢIUNEA a 2-a
Societatea simplă
Art. 1899
Aporturile în prestaţii şi cunoştinţe specifice
(1) Aportul în prestaţii sau cunoştinţe specifice este datorat în mod continuu, atât timp cât asociatul care s-a obligat la acesta este membru al societăţii, iar asociatul este ţinut faţă de societate pentru toate câştigurile realizate din activităţile care fac obiectul aportului.
(2) Aporturile în prestaţii sau cunoştinţe specifice se efectuează prin desfăşurarea de către asociatul care s-a obligat a unor activităţi concrete şi prin punerea la dispoziţia societăţii a unor informaţii, pentru realizarea obiectului acesteia, în modalităţile şi condiţiile stabilite prin contractul de societate.
(3) Neexecutarea aportului în prestaţii sau cunoştinţe specifice dă loc numai la o acţiune în excludere cu daune-interese, dacă este cazul.
| ← Art. 1898 Noul cod civil Aportul în numerar Societatea simplă... | Art. 1900 Noul cod civil Regimul părţilor de interes... → |
|---|
1. Aportul în prestaţii şi servicii nu poate contribui la formarea capitalului social întrucât constă într-o succesiune de prestaţii sau servicii viitoare, cu caracter strict personal; de asemenea, nu poate asigura interesul creditorilor sociali cât timp aceştia nu pot exercita niciun drept asupra acestuia. în schimb, pentru societate, aportul în servicii
Citește mai mult
şi prestaţii poate fi extrem de util, aducând un plus de valoare activităţii.2. Aportul poate consta şi în serviciile pe care asociaţii se angajează să le presteze. Aceste servicii aduse ca aport nu trebuie să fie confundate cu activitatea comună desfăşurată în cadrul administrării societăţii şi nici cu serviciile prestate societăţii de terţe persoane care nu au calitatea de asociat. Aceste servicii prestate cu titlu de aport constau în „acte sau fapte care depăşesc cadrul activităţii comune obişnuite şi care sunt de natură să aducă foloase societăţii în virtutea aptitudinilor speciale sau a profesiei asociatului respectiv. Pe de altă parte, serviciile aduse ca aport trebuie să constea în fapte personale ale celui care se obligă, promisiunea faptei altuia (porte-fort) nefiind aplicabilă în această materie, întrucât contractul se încheie in tui tu personae (Fr. Deak, op. cit., p. 147).
3. Aportul în prestaţii sau cunoştinţe specifice trebuie să fie posibil şi personal (nemo alienum factum promitere potest).
4. Aportul industriei se realizează succesiv, zi cu zi (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., p. 157).
5. Dacă în loc de bani un asociat s-a obligat a depune în comun munca sau industria lui, el va trebui să dea seamă societăţii de toate câştigurile realizate prin felul de industrie ce face obiectul societăţii. El nu va da însă socoteală de câştigurile realizate prin altă industrie, dar va trebui să despăgubească societatea de dauna cauzată prin faptul că s-a ocupat de lucruri străine, neglijând interesele sociale (D. Alexandresco, op. cit., p. 406).
6. Cadrul concret, modalităţile şi condiţiile în care sunt efectuate prestaţiile ori sunt puse la dispoziţie cunoştinţele specifice se stabilesc prin contractul de societate. Aportul trebuie să aibă caracter de continuitate pe întreaga perioadă în care persoana îşi păstrează calitatea de asociat. în sens contrar, nu mai sunt întrunite elementele esenţiale pentru păstrarea calităţii de asociat.
7. Câştigurile realizate din activităţile care fac obiectul aportului aparţin exclusiv societăţii. în schimb, pentru aportul său, asociatul participă la împărţirea beneficiilor şi suportarea pierderilor, precum şi la luarea deciziilor în societate.
8. Evaluarea aporturilor în prestaţii sau cunoştinţe specifice se realizează la momentul încheierii contractului în scopul de a se stabili cota de participare la beneficii şi pierderi a asociatului. Partea la profituri şi pierderi a asociatului al cărui aport constă în prestaţii sau cunoştinţe specifice este egală cu cea a asociatului care a contribuit cu aportul cel mai mic, dacă nu s-a convenit altfel (a se vedea şi art. 1902).
9. în cazul când asociatul nu-şi execută obligaţia sa de a aduce ca aport într-o societate industria sa şi dacă prin neexecutarea acestei obligaţiuni societatea a încercat, pe lângă pierderea câştigurilor industriei şi o pagubă mai mare, asociatul va putea fi condamnat şi la plata de daune-interese (C. Hamangiu, N. Georgeon, op. cit., p. 157).