Art. 1906 Noul cod civil Distribuţia plăţii datoriilor debitorului comun Societatea simplă Contractul de societate
| Comentarii |
|
CAPITOLUL VII
Contractul de societate
SECŢIUNEA a 2-a
Societatea simplă
Contractul de societate
SECŢIUNEA a 2-a
Societatea simplă
Art. 1906
Distribuţia plăţii datoriilor debitorului comun
În cazul în care un debitor comun plăteşte o parte din datoriile sale fată de societate şi fată de asociat, având aceeaşi scadenţă, asociatul în mâinile căruia s-a făcut plata va aloca suma primită stingerii creanţei sale şi creanţei societare, proporţional cu raportul dintre acestea.
| ← Art. 1905 Noul cod civil Folosirea fondurilor comune Societatea... | Art. 1907 Noul cod civil Cheltuielile făcute pentru societate... → |
|---|
►„Art. 1506. (1) Când un asociat este pe seama sa creditor de o sumă exigibilă al unei persoane, debitor asemenea şi către societate cu o sumă exigibilă, atunci aceea ce primeşte de la un aşa debitor va trebui să se socotească atât în creditul societăţii, cât şi în al său propriu, în proporţia ambelor credite, chiar când prin chitanţa dată s-ar specifica că primirea s-a făcut numai pe seama creditului său particular. (2) Dacă însă prin chitanţa dată s-ar specifica că primirea s-a făcut numai în contul creditului societăţii, atunci se va urma după
Citește mai mult
această declaraţie (C. civ. 1110şi urm.)"]►„Art. 1507. Când unul din asociaţi şi-a primit partea sa întreagă din creditul comun şi debitorul a devenit apoi nesolvabil, acest asociat va trebui să pună în comun ceea ce a primit, chiar când ar fi dat o chitanţă anume pentru partea sa".
1. Ne aflăm în prezenţa unei norme speciale faţă de art. 1509 NCC privind imputaţia legală a plăţii, justificată de principiul potrivit căruia fiecare dintre asociaţi trebuie să pună interesul societăţii mai presus de cel personal.
2. în doctrină s-a afirmat că „un asociat neputând să pună interesul său propriu mai presus decât interesele sociale, dacă el este creditor personal al unei sume exigibile către o persoană care datoreşte societăţii o sumă tot exigibilă, plata primită de el trebuie să fie imputată atât asupra creanţei societăţii cât şi a creanţei sale proprii, în proporţia ambelor creanţe, chiar dacă prin chitanţa dată imputarea ar fi făcută asupra creanţei particulare. Asociatul având însă libertatea de a pune interesele sociale mai presus decât ale sale proprii, dispoziţiile legale îi permit de a imputa prin chitanţa sa, plata întreagă asupra creanţei societăţii (D. Alexandresco, op. cit., p. 406)