Art. 1923 Noul cod civil Interdicţia emiterii instrumentelor financiare Societatea simplă Contractul de societate
| Comentarii |
|
CAPITOLUL VII
Contractul de societate
SECŢIUNEA a 2-a
Societatea simplă
Contractul de societate
SECŢIUNEA a 2-a
Societatea simplă
Art. 1923
Interdicţia emiterii instrumentelor financiare
(1) Societatea nu poate emite instrumente financiare, sub sancţiunea nulităţii absolute atât a actelor încheiate în acest scop, cât şi a instrumentelor financiare emise, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.
(2) Asociaţii, chiar neadministratori, răspund solidar, în subsidiar, în raport cu societatea, pentru orice daune s-ar cauza terţilor de bună-credinţă prejudiciaţi prin încălcarea interdicţiei prevăzute la alin. (1).
| ← Art. 1922 Noul cod civil Răspunderea asociaţilor oculţi... | Art. 1924 Noul cod civil Obligaţiile administratorilor faţă... → |
|---|
2. Este interzis ca părţile de interes să fie reprezentate prin titluri negociabile. Argumentele în favoarea soluţiei adoptate de legiuitor sunt similare celor exprimate cu privire la interdicţia reprezentării părţilor sociale prin titluri negociabile, instituită prin
Citește mai mult
art. 11 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale. Astfel, s-a statuat în doctrină că „ceea ce interzice legiuitorul este emiterea unor titluri negociabile reprezentative, ceea ce ar însemna că părţile sociale ar putea fi cedate prin modalităţile proprii cesiunii titlurilor reprezentative, respectiv andosare sau tradiţiune, or, aceasta ar avea drept consecinţă imposibilitatea exercitării dreptului de agrement prevăzut de lege în beneficiul asociaţilor societăţii" (St. D. Cdrpenaru, S. David, C. Predoiu, Gh. Piperea, op. cit., p. 114).3. De asemenea, în afara cazului în care prin lege specială se dispune altfel, societatea simplă nu poate emite nici obligaţiuni, care fac parte din categoria valorilor mobiliare şi reprezintă titluri de valoare negociabile a căror funcţie este aceea de a mobiliza, de pe piaţă, resurse financiare, pe calea unui împrumut acordat de public, prin achiziţionarea de titluri comerciale de valoare care încorporează îndatorirea societăţii de a rambursa sumele împrumutate şi de a plăti dobânzile aferente.
4. în doctrină s-a arătat că interdicţia se aplică şi garantării unui împrumut obligatar, întrucât scopul legii a fost acela de a împiedica societatea să îşi asume obligaţii decurgând din emisiunea de obligaţiuni (ase vedea I. Adam, C.N. Savu, op. cit., p. 708 şi St.D. Cârpenaru, S. David, C. Predoiu, Gh. Piperea)
5. Un exemplu în care legea specială permite emiterea de obligaţiuni îl întâlnim în materia societăţilor cooperative, unde dispoziţiile art. 62 şi art. 63 din Legea nr. 1/2005 de organizare şi funcţionare a cooperaţiei (M. Of. nr. 172/2005) reglementează dreptul acestor societăţi de a emite obligaţiuni.
6. în afara dispoziţiilor din legile speciale, interdicţia instituită are caracter imperativ, încălcarea art. 1923 fiind sancţionată cu nulitatea absolută atât a instrumentelor financiare emise, cât şi a oricărui act încheiat în scopul emiterii lor. Răspunderea pentru prejudiciile create terţilor de bună-credinţă revine în principal societăţii şi numai în subsidiar asociaţilor. Spre deosebire de răspunderea asociaţilor reglementată prin art. 1920 NCC, care este divizibilă între asociaţi proporţional cu cota fiecăruia de participare la capitalului social, în ipoteza instituită de art. 1923 alin. (2) răspunderea este solidară, fiecare dintre asociaţi putând fi ţinut pentru întregul prejudiciu neacoperit de societate.