Art. 1920 Noul cod civil Obligaţiile faţă de creditorii societăţii Societatea simplă Contractul de societate
| Comentarii |
|
CAPITOLUL VII
Contractul de societate
SECŢIUNEA a 2-a
Societatea simplă
Contractul de societate
SECŢIUNEA a 2-a
Societatea simplă
Art. 1920
Obligaţiile faţă de creditorii societăţii
(1) În executarea obligaţiilor faţă de creditorii societăţii, fiecare asociat răspunde cu propriile sale bunuri proporţional cu aportul său la patrimoniul social, numai în cazul în care creditorul social nu a putut fi îndestulat din bunurile comune ale asociaţilor.
(2) Creditorul personal al unui asociat, în măsura în care nu s-a putut îndestula din bunurile proprii ale acestuia, va putea cere, după caz, să se înapoieze sau să se despartă şi să se atribuie debitorului său partea ce se cuvine acestuia din bunurile comune ale asociaţilor, cu aplicarea, în mod corespunzător, a dispoziţiilor art. 1.929.
| ← Art. 1919 Noul cod civil Reprezentarea în justiţie Societatea... | Art. 1921 Noul cod civil Răspunderea asociaţilor aparenţi... → |
|---|
► „Art. 1520. în orice societăţi, afară de cele comerciale, asociaţii nu sunt solidar răspunzători pentru debitele sociale şi nici poate unul să oblige pe ceilalţi, dacă aceştia nu i-ar fi dat împuternicire (C. civ. 1039 şi urm., 1514 şi urm., 1518,1537)'';
►„Art. 1521. Când mai mulţi asociaţi s-au îndatorat către un creditor, fiecare rămâne răspunzător către acesta cu o sumă şi parte egală, oricare ar fi capitalul, afară numai când anume s-a stipulat că fiecare rămâne răspunzător în proporţia capitalului pus în societate (C. civ. 777)";
►„Art. 1522.
Citește mai mult
Stipulaţia anume rostită că s-a contractat o obligaţie pe seama societăţii îndatoreşte numai pe asociatul contractant şi nu pe ceilalţi, afară numai când aceştia l-ar fi împuternicit la aceasta sau când ar fi rezultat un profit pentru societate (C. civ. 973, 991,1520,1532 şi urm.)1. în executarea obligaţiilor faţă de creditorii sociali, alin. (1) instituie o răspundere solidară a asociaţilor, răspundere subsidiară, ce poate fi antrenată numai dacă bunurile din patrimoniul social al societăţii nu sunt suficiente pentru a acoperi creanţele creditorilor sociali.
2. Solidaritatea răspunderii asociaţilor se referă exclusiv la raporturile dintre creditori şi societate şi nicidecum la raporturile dintre asociaţi şi societate. Altfel spus, solidaritatea priveşte răspunderea asociaţilor faţă de terţi, şi nu răspunderea solidară a asociaţilor şi societăţii faţă de terţi. Afirmaţia îţi găseşte expresie în chiar dispoziţiile alin. (1) al art. 1920 care prevede expressis verbis că mai întâi creditorii sociali se vor îndrepta împotriva societăţii pentru obligaţiile ei şi numai ulterior, dacă societatea nu are suficiente bunuri, se va putea îndrepta şi împotriva asociaţilor. Aşadar, prevederile legale reglementează regula răspunderii subsidiare, în sensul că terţii, creditori sociali, nu au dreptul să urmărească asociaţii pentru realizarea obligaţiilor sociale, fără ca, în prealabil, să urmărească societatea. Altfel spus, creditorii sociali au obligaţia de a se îndrepta mai întâi împotriva patrimoniului societăţii şi numai dacă, urmare a executării acestuia, creanţele lor nu sunt acoperite sau nu sunt suficient satisfăcute, au dreptul să se îndrepte şi împotriva patrimoniului personal al asociaţilor. Aşadar, putem spune că subsidiaritatea răspunderii asociaţilor exclude de plano ideea potrivit căreia solidaritatea răspunderii ar fi între asociaţi şi societate.
3. Răspunderea subsidiară conferă asociaţilor dreptul de a invoca beneficiul de discu-ţiune, în sensul că aceştia au posibilitatea de a invita creditorii sociali să se îndrepte mai întâi împotriva patrimoniului societăţii şi numai dacă acesta nu este îndestulător pentru acoperirea creanţelor să urmărească şi patrimoniul propriu al asociaţilor.
4. între asociaţi, răspunderea este divizibilă, proporţional cu cota de participare la capitalul social al societăţii. Aşadar, deşi întinderea răspunderii asociaţilor trece dincolo de limita aportului la capitalul social, totuşi, legiuitorul a prevăzut că răspunderea nu este indivizibilă, drept pentru care, fiecare asociat poate fi ţinut la plata datoriilor sociale numai în proporţie cu cota sa de participare la capitalul social.
5. Regula divizibilităţii datoriilor sociale conferă asociaţilor dreptul de a invoca beneficiul de diviziune, în sensul de a se opune creditorilor sociali la a executa bunuri din patrimoniul propriu, în proporţie mai mare decât participarea la patrimoniul social.
6. Creditorul personal al unui asociat nu poate executa, în mod direct, partea ce se cuvine debitorului său din bunurile comune ale asociaţilor. Singura opţiune pe care legea i-o conferă este aceea de a solicita, în contradictoriu cu societatea şi ceilalţi asociaţii, restituirea sau partajarea şi atribuirea către debitorul său, a părţii ce i se cuvine acestuia din bunurile comune ale asociaţilor. Creditorul are la îndemână, pe calea unei acţiuni în obligaţia de a face sau ieşirea din indiviziune, mijlocul legal prin care aceste bunuri, aparţinând debitorului său, să fie readuse în patrimoniul propriu pentru a putea forma obiect al executării silite în vederea recuperării creanţei.
7. Regula subsidiarităţii funcţionează şi în ceea ce îl priveşte pe creditorul personal. Acesta nu va putea solicita să se înapoieze sau să se despartă şi să se atribuie debitorului său partea ce se cuvine acestuia din bunurile comune ale asociaţilor, decât în măsura în care dovedeşte că nu s-a putut îndestula din bunurile proprii ale acestuia.