Art. 1958 Noul cod civil Domeniul de aplicare Dispoziţii generale Contractul de transport
| Comentarii |
|
Contractul de transport
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 1958
Domeniul de aplicare
(1) Dispoziţiile prezentului capitol se aplică tuturor modurilor de transport, în măsura în care nu se dispune altfel prin legi speciale sau nu sunt aplicabile practici statornicite între părţi ori uzanţe.
(2) Cu excepţia situaţiei în care este efectuat de un transportator care îşi oferă serviciile publicului în cadrul activităţii sale profesionale, transportul cu titlu gratuit nu este supus dispoziţiilor cuprinse în acest capitol. În acest caz, transportatorul este ţinut numai de o obligaţie de prudenţă şi diligenţă.
(3) Transportatorul care îşi oferă serviciile publicului trebuie să transporte orice persoană care solicită serviciile sale şi orice bun al cărui transport este solicitat, dacă nu are un motiv întemeiat de refuz. Pasagerul, expeditorul şi destinatarul sunt obligaţi să respecte instrucţiunile transportatorului.
| ← Art. 1957 Noul cod civil Modalităţi de transport Dispoziţii... | Art. 1959 Noul cod civil Răspunderea transportatorului... → |
|---|
1. Resursele de petrol fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi aparţin statului român. De asemenea, sistemul naţional de transport al petrolului face parte din proprietatea publică a statului şi este de importanţă strategică, iar transportul petrolului prin sistemul naţional de transport constituie un serviciu public de interes naţional. în acest context, este justificată înfiinţarea unei autorităţi competente, organ de specialitate al statului, cu atribuţii în aplicarea dispoziţiilor normative din domeniul resurselor de petrol. Stabilirea în sarcina Agenţiei Naţionale
Citește mai mult
pentru Resurse Minerale a atribuţiei de a emite norme şi instrucţiuni tehnice cu caracter obligatoriu se circumscrie obligaţiei statului, prevăzută la art. 135 alin. (2) din Constituţie, de a proteja interesele naţionale în activitatea economică, de a crea cadrul favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie şi de a exploata resursele naturale, în concordanţă cu interesul naţional (C.C., dec. nr. 1110/2007, în M. Of. nr. 878/2007).2. Chiar dacă legea fixează o parte din conţinutul obligaţiilor părţilor din contractul de transport aerian, relaţiile dintre client şi transportator rămân contractuale (Lambert c. Minerve Canada, compagnie de transport aerien inc., C.A., 1998-06-16 în J.L. Baudouin, Y. Renaud, Code civil du Quebec annote, 14e ed., Wilson & Lafleur Ltee, Montreal, 2011, voi. 2, p. 2866).
3. Expediţiunea făcută prin poştă nu e decât un contract de transport, poşta devenind un simplu cărăuş (Jud. ocol. I Buc., 24 martie 1906, în S. lonescu, L. Preutescu, Codul comercial adnotat cu jurisprudenţa română la zi, M.O. Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1933, p. 366).
2. Prin legea de punere în aplicare a codului civil au fost modificate o serie de acte normative speciale în materie de transporturi, toate aceste modificări reflectând faptul că atât transportul în interes public - reglementat de O.G. nr. 19/1997, cât şi transportul pe căile ferate - reglementat de O.U.G. nr. 12/1998, sau
Citește mai mult
transportul rutier - reglementat O.G. nr. 27/2011 se vor realiza în baza unui contract de transport, aşa cum e reglementat în codul civil actual, ca drept comun în materia transporturilor. Spre exemplu art. 20 alin. (3) din O.G. nr. 19/1997, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 71/2011 prevede că „contractul de transport în interes public se încheie între transportator şi beneficiar în condiţiile Codului civil si se probează, pentru transportul de persoane, printr-un titlu de transport înmânat pasagerului, iar pentru transportul de mărfuri, printr-un document specific de transport".3. în înţelesul legii, transporturile în interes public (transporturile publice) sunt cele executate de persoane juridice sau fizice, în condiţii nediscriminatorii de acces pentru terţi, pe baza unui contract de transport, contra plată.
4. Pot constitui motive întemeiate de refuz la transport: valoarea prea mare a bunului, caracterul său periculos, starea de ebrietate a pasagerului etc. (a se vedea şi 1988 NCC).
5. întreprinderile de transport aflându-se în stare de permanentă ofertă faţă de clientelă, îşi asumă obligaţia de a accepta cererile expeditorilor fie profesionişti, fie ocazionali. în aceste cazuri, nefiind vorba despre un contract valabil încheiat sau de un acord de voinţă în acest sens, nu se poate angaja răspunderea contractuală a transportatorului (cărăuşului) în caz de refuz a efectuării transportului ci, eventual răspunderea delictuală.
6. Normele uniforme privind transportul pe căile ferate detaliază cazul prevăzut la alin.
(3), stabilind că, în tren şi în staţie, nu se admit sau pot fi evacuate: a) persoanele care, prin comportare, perturbă ordinea publică, contravin normelor de conduită publică şi bunelor moravuri ori care produc vătămări materialului rulant aparţinând operatorului de transport feroviar sau care nu respectă prevederile regulamentului. Aceste persoane nu au dreptul nici la restituirea contravalorii călătoriei; b) persoanele care, din cauză de boală pun în pericol sănătatea celorlalţi călători, în afară de cazul în care călătoresc cu plata rezervării întregului compartiment; c) persoanele care insultă sau agresează agenţii operatorului de transport feroviar sau ai administratorului/gestionarului infrastructurii feroviare aflat în timpul serviciului (Normele uniforme călători 10 şi 11).
7. Dispoziţiile codului nu se aplică în cazul transportului cu titlu gratuit pentru care transportatorul este ţinut doar de o obligaţie de prudenţă şi de diligenţă.
8. Acest tip de transport nu antrenează niciun fel de relaţie contractuală între transportator şi cel transportat. Totuşi, există situaţii sau reguli din cadrul acestui capitol care rămân aplicabile şi în situaţia în care transportul se efectuează cu titlu gratuit, mai cu seamă în cazul copiilor care călătoresc, în condiţiile legii, fără plata tichetului de călătorie (J.L Baudouin, Y. Renaud, op. cit., p. 2868).
9. Sunt excluse din sfera de aplicare a acestui articol şi transporturile în interes personal. Transporturile în interes propriu de persoane sau de bunuri se execută fără perceperea unui tarif sau a echivalentului acestuia în bunuri sau servicii. Este considerat transport în interes propriu transportul în interes personal, executat de persoane fizice în vederea asigurării deplasării unor persoane sau bunuri, precum şi transportul în folos propriu, organizat de persoane fizice sau juridice pentru activităţile proprii autorizate, cu mijloacele de transport pe care le deţin în proprietate sau le folosesc în baza unui contract de închiriere sau leasing. Legea prevede că transportul în folos propriu de bunuri şi de persoane trebuie să constituie accesoriul unei alte activităţi economice executate de persoana care îl organizează, iar bunurile transportate trebuie să fie proprietatea acesteia ori să fie rezultatul activităţii sale (art. 21 din O.G. nr. 19/1997).
10. Legislaţie conexă: O.G. nr. 107/2000 privind ratificarea Convenţiei pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian internaţional, adoptată la Montreal la 28 mai 1999 (M. Of. nr. 437/2000); Decretul nr. 100/1983 pentru ratificarea Convenţiei cu privire la transporturile internaţionale feroviare (COTIF) (M. Of. nr. 23/1983); Decretul nr. 213/1974 pentru ratificarea Convenţiei internaţionale privind transportul de mărfuri pe căile ferate (CIM), a Convenţiei internaţionale privind transportul călătorilor şi bagajelor pe căile ferate (CIV), a Convenţiei adiţionale la Convenţia internaţională privind transportul călătorilor şi bagajelor pe căile ferate (CIV), din 25 februarie 1961, referitoare la răspunderea căii ferate în caz de moarte sau rănire a călătorilor, precum şi a unor protocoale la aceste convenţii (B. Of. nr. 157/1974); Decretul nr. 451/1972 privind aderarea Republicii Socialiste România la Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR) (M. Of. nr. 145/1972); Decretul nr. 343/1981 pentru ratificarea Convenţiei din 31 martie 1978 a Naţiunilor Unite privind transportul de mărfuri pe mare (B. Of. nr. 95/1981); O.U.G. nr. 12/1998 privind transporturile pe calea ferată şi reorganizarea S.N.C.F.R. (rep. în M. Of. nr. 834/2004); O.G. nr. 19/1997 privind transporturile (republicată în M. Of. nr. 552/1999); O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere (M. Of. nr. 625/2011); O.G. nr. 7/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind transportul pe căile ferate din România (rep. în M. Of. nr. 838/2006); Ordinul nr. 655/2007 pentru aprobarea Normelor uniforme privind transporturile pe căile ferate din România (M. Of. nr. 16bis/2008), cu modificările şi completările ulterioare.