Art. 2 Noul cod civil Obiectul şi conţinutul Codului civil Dispoziţii generale

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 2

Obiectul şi conţinutul Codului civil

(1) Dispoziţiile prezentului cod reglementează raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de drept civil.

(2) Prezentul cod este alcătuit dintr-un ansamblu de reguli care constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se referă litera sau spiritul dispoziţiilor sale.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 2 Noul cod civil Obiectul şi conţinutul Codului civil Dispoziţii generale




balaneantiberiu 10.06.2020
nu gasesc unde esteprotctia proprietati prin mostenirea copiiilordupa parinti
Răspunde
safta ion 2.03.2020
Va rog sa ma informati in ce articol de lege este prevazut ca daca au trecut 30 de ani de cand detin un teren si nu a fost revendicat pot sa ma consider proprietar pe terenul respectiv?!!
Răspunde
iulian todor 7.06.2019
Aș dori să știu care este articolul de lege sau legea care se ocupă de succesiune. în cazul în care defunctul a avut un imobil doar pe numele lui personal iar soția era căsătorită legal cu acesta . mulțumesc.
Răspunde
constantin miramar 2.07.2018
va rog sa-mi spunetti care este diferenta intre domeniul civil si domeniul penal cu referire la obiect si continut
Răspunde
Chivulescu Marius 30.03.2017
As dori sa ii virez pensia alimentara copilului meu major, student , de 21 de ani, direct lui.
Imi puteti spune care este procedura .
Multumesc anticipat.
Răspunde
MelaniaB 10.01.2014
JURISPRUDENŢĂ

1. Procesul-verbal întocmit de contabilul societăţii în temeiul Legii nr. 31/1990 şi care cuprinde constatările unui control financiar la societatea comercială nu este un act juridic civil, astfel cum este definit de art. 942 C. civ. [din 1864] (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 3461/2008, în J.S.Com. 2008, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2009, p. 246-249).
Răspunde
MelaniaB 10.01.2014
1. Obiectul şi conţinutul Codului civil sunt reglementate într-o manieră asemănătoare cu aceea din titlul preliminar al Codul civil din Quebec şi al art. 1 alin. (1) C. civ. elveţian.

2. Noul Cod civil reglementează totalitatea raporturilor de drept privat, plecând de la ideea unităţii lui (concepţia monistă); el încorporează prevederile specifice ramurilor de drept privat, adică dreptului civil, dreptului familiei, dreptului comercial şi dreptului internaţional privat. în favoarea unităţii dreptului privat pot fi aduse mai multe argumente: ea asigură protecţia neprofesioniştilor, de exemplu,
Citește mai mult se aplică aceleaşi reguli atât vânzării comerciale, cât şi celei civile; în tot dreptul privat se folosesc aceleaşi principii şi aceleaşi noţiuni; există un instrument unic de lucru ş.a.

3. Abrogarea Codului familiei, a Codului comercial şi a Legii nr. 105/1992 privind raporturile de drept internaţional privat şi reglementarea raporturilor corespunzătoare în noul Cod civil nu au condus la dispariţia ramurilor dreptului familiei, dreptului comercial şi dreptului internaţional privat. Abrogarea acestora nu a fost determinată de dispariţia relaţiilor sociale specifice acestor ramuri de drept şi nici nu au fost înlăturate normele juridice care le reglementează, ci doar li s-a schimbat sediul materiei: au fost reunite în Codul civil. Pe de altă parte, există şi o multitudine de legi speciale aplicabile acestor ramuri de drept, mai ales dreptului comercial (C.T. Ungureanu, op. cit., p. 3).

4. Ideea absorbţiei acestor ramuri (comercial, familiei, internaţional privat) de către ramura dreptului civil (care a apărut în dezbaterile pe tema noului Cod civil) are la bază utilizarea neadecvată de către legiuitor a noţiunii de „subiecte de drept civil", în loc de aceea corectă de „subiecte de drept privat".

5. Raporturi patrimoniale (acelea care au un conţinut economic, evaluabil în bani) şi nepatrimoniale [acelea al căror conţinut nu poate fi evaluat în bani (de exemplu, raporturile care privesc viaţa privată a unei persoane: dreptul la nume, la domiciliu, la reputaţie)) există în toate ramurile dreptului privat. în unele primează cele patrimoniale (cum este dreptul comercial), în altele cele nepatrimoniale (cum este dreptul familiei).

6. Codul civil reglementează raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de drept civil. Prin „persoane" se înţeleg persoanele fizice şi persoanele juridice. Specific dreptului privat este că persoanele, în raporturile dintre ele (dintre persoanele fizice, dintre persoanele juridice, dintre persoanele fizice şi persoanele juridice), se situează pe o poziţie de egalitate juridică (aceasta fiind metoda de reglementare).

7. Persoana fizică reprezintă omul, privit individual, ca titular de drepturi şi obligaţii civile (art. 25 alin. (2) NCC). Persoana juridică reprezintă orice formă de organizare care, odată ce îndeplineşte condiţiile cerute de lege, este titulară de drepturi şi obligaţii civile [art. 25 alin. (3) NCC).

8. Codul civil joacă rolul unui aşa-numit drept comun, în sensul că, ori de câte ori un raport juridic ce aparţine unui domeniu care face parte din dreptul privat sau se află la graniţa dreptului privat nu poate fi reglementat, întrucât acel domeniu nu conţine prevederi relative (adică reguli de drept aplicabile situaţiei juridice respective), se aplică regulile

cuprinse în Codul civil. Este suficient ca raportul juridic nereglementat să facă parte dintr-un domeniu la care se referă litera sau spiritul Codului civil. De exemplu, conform art. 291 din Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale, „Prevederile din prezenta lege se completează cu dispoziţiile Codului civil şi ale Codului de procedură civilă".

9. Există şi ramuri de drept privat, cum este dreptul muncii, cărora noul Cod civil nu li se aplică direct, ci doar ca drept comun. Astfel, potrivit art. 278 alin. (1) C. muncii, „dispoziţiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziţii cuprinse în legislaţia muncii şi, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispoziţiile legislaţiei civile".
Răspunde
irina.bianca 11.01.2013
Un aspect important al rolului pe care îl ocupă dreptul civil în sistemul dreptului românesc constă în poziţia sau funcţia sa de a fi drept comun faţă de alte ramuri de drept. Aceasta înseamnă că, ori de câte ori o altă ramură de drept învecinată nu conţine norme juridice proprii care să regle-menteze un anumit aspect al unui raport juridic sau când normele sale ar fi insuficiente, se va recurge la norma corespunzătoare din dreptul civil.

De altfel, unele ramuri de drept prevăd în mod expres împrumutarea unor norme juridice de la dreptul civil.

De ex., art. 278 alin. (1) C. muncii,
Citește mai mult „dispoziţiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziţii cuprinse în legislaţia muncii şi, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispoziţiile legislaţiei civile".
Răspunde
parvu irina 14.06.2012
Raportul juridic nepatrimonial este acel raport social lipsit de un continut economic, care nu poate fi evaluat în bani (spre ex., raportul ce are în conţinutul său dreptul la nume sau denumire).
Răspunde
parvu irina 14.06.2012
Raportul juridic patrimonial este acel raport social care, datorită conţinutului şi valorii economice, poate fi evaluat pecuniar sau in bani (de exemplu, raportul născut din contractul de vânzare).

In funcţie de natura sau felul drepturilor subiective civile care intră în conţinutul lor, raporturile juridice civile patrimoniale sunt grupate în două categorii: raporturile juridice civile reale, acele raporturi care au în conţinutul lor drepturile subiective reale; raporturile juridice civile obligaţionale (sau de obligaţii), adică acele raporturi care au în conţinutul lor drepturile subiective
Citește mai mult de creanţă, indiferent acestea izvorăsc dintr-un act juridic sau dintr-un fapt juridic.
Răspunde