Art. 5 Noul cod civil Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene Dispoziţii generale
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Dispoziţii generale
Art. 5
Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene
În materiile reglementate de prezentul cod, normele dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea sau statutul părţilor.
| ← Art. 4 Noul cod civil Aplicarea prioritară a tratatelor... | Art. 6 Noul cod civil Aplicarea în timp a legii civile... → |
|---|
1. în vederea atingerii obiectivului liberei circulaţii a hotărârilor în materie civilă şi comercială şi a administrării armonioase a justiţiei la nivelul Uniunii Europene, Regulamentul (CE) nr. 44/2001 prevede recunoaşterea de plin drept a hotărârilor pronunţate într-un stat membru fără să fie necesară, cu excepţia contestaţiilor, recurgerea la o altă procedură şi executarea silită rapidă şi simplă a hotărârilor pronunţate într-un stat membru în urma unor verificări pur formale ale documentelor furnizate. Conform art. 44 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001, hotărârea pronunţată în
Citește mai mult
cererea de recunoaştere şi încuviinţare a executării silite a unei hotărâri judecătoreşti pronunţate într-un stat membru al Uniunii Europene în materie comercială poate face obiectul doar al căii de atac a contestaţiei în anulare sau revizuirii menţionate în Anexa IV pentru România, cale de atac care este dată în competenţa de soluţionare a curţii de apel (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 1540/2011, www.scj.ro).2. Instanţele române, sesizate cu o cerere prin care se solicită recunoaşterea efectelor unei hotărâri pronunţate în străinătate, pot verifica legalitatea îndeplinirii procedurii de citare, conform art. 34 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 (I.C.C.J., s. civ. şi depropr. int., dec. nr. 3869/2008, www.scj.ro).
3. Regulamentul nr. 261/2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare şi asistenţă a pasagerilor în cazul anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor are aplicabilitate directă şi, datorită aplicabilităţii sale directe, poate fi invocat de către orice persoană interesată, atât împotriva unui stat parte, cât şi împotriva unei persoane fizice/juridice (Jud. s. 1 Bucureşti, sent. din 14 noiembrie 2007, www.legeaz.net).
4. Regulamentul nr. 2201/2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti este aplicabil în cauza privind încredinţarea spre creştere şi educare a unei minore solicitată de către tatăl acesteia. Acţiunea introdusă a fost respinsă ca nefiind de competenţa instanţelor române, deoarece minora are reşedinţa obişnuită în Belgia, stat de pe teritoriul căruia a fost deplasată în mod ilicit de către reclamant (Jud. Vaslui, sent. civ. nr. 1984/2009, irevocabilă prin respingerea recursului prin dec. civ. nr. 1426/R/2009 a Trib. Vaslui, www.legeaz.net).
5. Solicitarea de încuviinţare a executării în România a unei hotărâri judecătoreşti de încredinţare a unui minor, pronunţată în Republica Elenă, se examinează prin prisma dispoziţiilor Regulamentului nr. 2201/2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti (C.A. laşi, dec. civ. nr. 152/2008, în C.P.J. 2008, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2009, p. 338-343).
6. Este esenţial nelegal refuzul a priori al judecătorului naţional de a aplica dreptul intern pentru simplul motiv al incidenţei dreptului Uniunii Europene, fără să cerceteze şi să identifice eventualele ipoteze de conflict între dreptul Uniunii şi dreptul intern, aplicând fie norma internă conformă cu dreptul Uniunii, fie dreptul Uniunii în mod imediat, direct şi prevalent, integrat automat sau transpus în sistemul naţional de drept (I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 2253/2008, www.scj.ro).
Citește mai mult
regulamentul are forţă general obligatorie, aşa încât nici statele, nici cetăţenii lor nu se pot sustrage de la respectarea lui (O. Manolache, Drept comunitar. Instituţii comunitare, voi. I, Ed. AII Beck, Bucureşti, 1999, p. 51-61). Directiva este actul normativ care obligă statele membre să adopte reglementări interne, conforme cu conţinutul ei, în vederea atingerii obiectivelor, rezultatelor propuse. Dar lasă legiuitorului naţional alegerea referitoare la modul şi mijloacele în care directiva va fi transpusă în dreptul naţional. Directiva, spre deosebire de regulament, se adresează numai statelor membre (nu direct cetăţenilor), care sunt obligate să le transpună în legislaţia naţională, în caz contrar fiind supuse sancţiunilor. Deciziile se adresează numai statelor membre şi nu au caracter normativ (I. Reghini, Ş. Diaconescu, P. Vasilescu, Introducere în dreptul civil, ed. a 2-a, Ed. Sfera Juridică, Cluj-Napoca, 2008, p. 28).2. în cazul unui litigiu cu elemente de extraneitate aparţinând Uniunii Europene, judecătorul naţional (român) trebuie să aibă în vedere următoarele principii: prioritatea normelor dreptului Uniunii Europene faţă de normele interne contrare; efectul direct al normelor dreptului Uniunii Europene faţă de normele interne contrare; obligaţia de interpretare a dreptului intern conform dreptului Uniunii Europene; autonomia procedurală naţională în aplicarea dreptului Uniunii Europene; repararea prejudiciilor cauzate persoanelor prin încălcarea normelor dreptului Uniunii Europene de către stat (M. Fodor, Rolul judecătorului naţional în cadrul Uniunii Europene, în Dreptul românesc în contextul exigenţelor Uniunii Europene, op. cit., p. 244).
3. Judecătorul naţional însărcinat, conform competenţei sale, să aplice normele dreptului comunitar are obligaţia de a asigura deplina eficacitate a acestor norme, lăsând neaplicată, din oficiu, dacă este necesar, orice dispoziţie contrară a legislaţiei naţionale, chiar şi ulterioară, fără a solicita sau a aştepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituţional (C-106/77, Amministrazione delle Finanze dello Stato c. Simmenthal, 1978, Rec., p. 629, C-103/88, Fratelli Costanzo c. Comune di Milano, 1989, Rec., p. 1839, apud M. Fodor, loc. cit., p. 245).
4. Garanţia respectării principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene este judecătorul naţional. „Curtea de Justiţie nu poate invalida o normă de drept naţional aparţinând unui stat membru al Uniunii Europene. Dar judecătorul naţional trebuie să o invalideze, implicit, prin înlăturarea ei de la fundamentul litigiului dedus judecăţii, invocând, dacă este cazul, soluţia instanţei europene dată întrebării preliminare ce i-a fost adresată, mecanism prin intermediul căruia se realizează comunicarea între judecătorul naţional şi Curtea de Justiţie" (M. Fodor, loc. cit., p. 245-246).
5. Strâns legat de principiul priorităţii dreptului Uniunii Europene este principiul efectului direct al normelor dreptului Uniunii Europene în dreptul naţional. Efectul direct înseamnă vocaţia dreptului Uniunii Europene de a conferi direct drepturi şi de a impune direct obligaţii nu numai instituţiilor Uniunii şi statelor membre, ci şi cetăţenilor Uniunii, şi de a putea fi invocate de acestea din urmă în faţa judecătorului naţional (M. Fodor, loc. cit., p. 246).
6. Efectul direct al normelor dreptului Uniunii Europene variază în funcţie de actul normativ al UE în discuţie şi poate fi un „efect direct vertical", în temeiul căruia cetăţenii unui stat membru au dreptul de a invoca norme de drept al UE în relaţiile lor cu autoritatea publică, ori un „efect direct orizontal", care înseamnă dreptul de a invoca o normă de drept al UE nu numai faţă de o autoritate publică, ci şi în relaţiile dintre particulari (M. Fodor, loc. cit., p. 246).
7. Judecătorul naţional trebuie să aibă un rol activ în procedura hotărârii preliminare. „Procedura hotărârii preliminare este o procedură prin care, în cursul unui litigiu aflat pe rolul unui organ cu atribuţii jurisdicţionale al unui stat membru al UE, ca urmare a sesizării formulate (la cererea participanţilor la proces sau din oficiu) de către organul jurisdicţional, Curtea de Justiţie pronunţă o hotărâre preliminară sau o ordonanţă motivată, obligatorie pentru organul jurisdicţional de trimitere, prin care dezleagă o problemă de interpretare a dreptului Uniunii sau de validitate a actelor adoptate de instituţiile Uniunii, dezlegare necesară organului jurisdicţional pentru soluţionarea litigiului" (B. Andreşan-Grigoriu, op. cit., p. 34).
8. în situaţia în care trebuie să aplice o lege de implementare a unei directive, instanţa naţională este obligată să ia în considerare atât legea respectivă, cât şi întreg ansamblul regulilor de drept intern şi să le interpreteze în lumina directivei respective, în scopul pronunţării unei soluţii conforme pe cât posibil obiectivului urmărit prin directivă (M. Fodor, loc. cit., p. 248).
Declaraţia nr. 17 - cu privire la supremaţie anexată la actul final al Conferinţei interguvernamentale care a adoptat Tratatul de la Lisabona
17. Declarația cu privire la supremație
Conferința reamintește că, în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii
Europene, tratatele și legislația adoptată de Uniune pe baza tratatelor au prioritate în raport cu
dreptul statelor membre, în condițiile prevăzute de jurisprudența menționată anterior.
În plus, Conferința a hotărât ca Avizul Serviciului juridic al Consiliului, astfel cum figurează în
documentul
Citește mai mult
11197/07 (JUR 260), să fie anexat prezentului act final:„Avizul Serviciului juridic al Consiliului
din 22 iunie 2007
Din jurisprudența Curții de Justiție reiese că supremația dreptului comunitar este un principiu fundamental al
dreptului comunitar. Conform Curții, acest principiu este inerent naturii specifice a Comunității Europene. La
data primei hotărâri din cadrul acestei jurisprudențe consacrate (hotărârea din 15 iulie 1964, în cauza 6/64,
Costa/ENEL, supremația nu era menționată în tratat. Situația nu s-a schimbat nici astăzi. Faptul că
principiul supremației nu va fi inclus în viitorul tratat nu va schimba în niciun fel existența principiului și
jurisprudența în vigoare a Curții de Justiție.
Art. 148 Constituția României
Integrarea în Uniunea Europeană
(1) Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în scopul transferării unor atribuţii către instituţiile comunitare, precum şi al exercitării în comun cu celelalte state membre a competenţelor prevăzute în aceste tratate, se face prin lege adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.
(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
(3) Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.
(4) Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alineatului (2).
(5) Guvernul transmite celor două Camere ale Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu înainte ca acestea să fie supuse aprobării instituţiilor Uniunii Europene.
Art. 4 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene
În materiile reglementate de prezentul cod, normele obligatorii ale dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea sau de statutul părţilor.