Art. 3 Noul cod civil Aplicarea generală a Codului civil Dispoziţii generale
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Dispoziţii generale
Art. 3
Aplicarea generală a Codului civil
(1) Dispoziţiile prezentului cod se aplică şi raporturilor dintre profesionişti, precum şi raporturilor dintre aceştia şi orice alte subiecte de drept civil.
(2) Sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere.
(3) Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.
| ← Art. 2 Noul cod civil Obiectul şi conţinutul Codului civil... | Art. 4 Noul cod civil Aplicarea prioritară a tratatelor... → |
|---|
2. Actuala reglementare reprezintă oîncercare de „soluţionare a diferendului" care exista între cauzele civile şi cele comerciale, prin faptul că noul Cod civil se aplică şi comercianţilor care, de la 1 octombrie 2011, se numesc „profesionişti" (aceasta şi ca urmare a abrogării Codului comercial, cu excepţia dispoziţiilor arătate la art. 230 lit. b) din Legea nr. 71/2011].
3. Potrivit art. VII din O.U.G. nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009
Citește mai mult
privind Codul civil, „la data intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, sintagma «contract comercial» sau «contracte comerciale» se înlocuieşte cu sintagma «contract civil» sau, după caz, «contracte civile», iar sintagma «contracte sau acte de comerţ», cu termenul «contracte»".4. La nivel terminologic, noţiunile de comerciant şi de acte sau fapte de comerţ vor dispărea, fiind înlocuite cu „profesionist", respectiv „activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii".
5. Este de menţionat şi faptul că, de la 1 octombrie 2011, Codul comercial a fost parţial abrogat, restul prevederilor urmând a fi abrogate la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 (noul Cod de procedură civilă) şi a Codului maritim, date care nu sunt încă stabilite (voinţa exprimată de ministrul justiţiei este că noul Cod de procedură civilă va intra în vigoare la 1 iunie 2012). Trebuie subliniat, de asemenea, că reglementarea anumitor materii (precum societăţile comerciale, activitatea bancară, insolvenţa, protecţia consumatorului etc.) rămâne în principiu în sarcina legilor speciale.
6. Legea de punere în aplicare a noului Cod civil substituie noţiunea de „comerciant" cu cea de persoane fizice sau, după caz, juridice supuse înregistrării în Registrul comerţului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului. Noţiunea de „comerciant" supravieţuieşte în sistemul juridic românesc în măsura în care ea este menţionată în norme speciale care conţin un sens propriu al acestei noţiuni, precum şi într-o serie de acte normative menţionate expres în LPA.
7. Noul Cod civil a modificat radical concepţia de ansamblu asupra materiei, optând, după modelul Codurilor civile italian, elveţian şi, mai recent, olandez, pentru o concepţie monistă de reglementare a raporturilor de drept privat. Pentru a respecta această perspectivă, totalitatea (s.n.) reglementărilor privitoare la relaţiile comerciale a fost încorporată în Codul civil, diviziunea tradiţională în raporturi civile şi raporturi comerciale nu a mai fost menţinută şi au fost consacrate diferenţieri de regim juridic în funcţie de calitatea de profesionist, respectiv non-profesionist a celor implicaţi în raportul juridic obligaţional. Modificarea de concepţie impune adaptarea cadrului legal actual care se fundamentează pe dualitatea civil-comercial (Expunere de motive la Legea nr. 71/2011, www.cdep.ro).
8. Deşi intenţia legiuitorului, „anunţată" în expunerea de motive de mai sus, a fost de a cuprinde în noul Cod civil toate reglementările privind relaţiile comerciale, menţionăm că rămân supuse în continuare în principal dispoziţiilor speciale în vigoare societăţile comerciale (care intră în categoria profesioniştilor, din interpretarea coroborată a art. 8 alin. (1) cu art. 6 alin. (1) LPA], persoanele fizice autorizate, întreprinderile familiale, grupurile de interes economic, organizaţiile cooperatiste, regiile autonome, societăţile de asigurări, instituţiile de credit - activitatea bancară în general, societăţile de servicii de intermediere financiară, societăţile comerciale emitente de valori mobiliare. De asemenea, rămân aplicabile cu prioritate legile speciale referitoare la insolvenţă şi concordat, titlurile de credit şi instrumentele de plată, contractul de leasing şi de franciză, piaţa de capital, contractele încheiate în condiţiile prevăzute la art. 3-5 din O.U.G. nr. 106/1999, dispoziţiile referitoare la comercianţi din legile speciale la care se referă art. 6 alin. (2) LPA etc. însă, în condiţiile art. 2 alin. (2), acolo unde aceste legi nu dispun, se pot aplica în completare prevederile noului Cod civil.
9. Sintagma „profesionist" „este în concordanţă cu terminologia folosită în Cartea V -«Despre obligaţii». Acest termen este singurul susceptibil să acopere şi pe medici, profesori, bucătari etc." (Ministerul Justiţiei, Tabelul centralizator cu toate amendamentele discutate de Subcomisia de Cod civil)
10. Potrivit art. 2 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii (M. Of. nr. 681/2004), prin întreprindere se înţelege „orice formă de organizare a unei activităţi economice şi autorizată potrivit legilor în vigoare să facă acte şi fapte de comerţ, în scopul obţinerii de profit, în condiţii de concurenţă, respectiv: societăţi comerciale, societăţi cooperative, persoane fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent şi asociaţii familiale autorizate potrivit dispoziţiilor legale în vigoare".
11. Prin art. 2 lit. f) din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale (M. Of. nr. 328/2008), întreprinderea economică a fost definită ca fiind „activitatea economică desfăşurată în mod organizat, permanent şi sistematic, combinând resurse financiare, forţă de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice şi informaţie, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege".
12. Oaltă definiţie legală găsim şi la art. 6 pct. 1 din Legea nr. 217/2005 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea comitetului european de întreprindere, republicată (M. Of. nr. 889/2011), potrivit căruia întreprinderea reprezintă „o entitate publică sau privată care desfăşoară o activitate economică, cu scop lucrativ sau nu".
13. Potrivit, art. 3 pct. 5 din O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare la operatorii economici (M. Of. nr. 799/2011), „operator economic"este o denumire generică ce include: „a) regiile autonome, înfiinţate de stat sau de o unitate administrativ-teritorială; b) companiile şi societăţile naţionale, precum şi societăţile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar unic; c) societăţile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritoriala deţine o participaţie majoritară; d) societăţile comerciale şi regiile autonome la care persoanele juridice de la lit. a)-c) deţin direct sau indirect o participaţie majoritară; e) institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, altele decât cele care funcţionează ca instituţii publice; f) alţi operatori economici, indiferent de forma de proprietate, pentru fundamentarea şi justificarea sumelor acordate de la bugetul general consolidat; Expresia operator economic nu include societăţi financiar-bancare, societăţi de asigurări şi Societatea Comercială «Fondul Proprietatea» - SA".
14. în fine, o altă definiţie a noţiunii de operator economic este dată în anexa Codului consumului: „în sensul legislaţiei privind protecţia consumatorilor (...), «operator economic» este persoana fizică sau juridică, autorizată, care, în cadrul activităţii sale profesionale, fabrică, importă, depozitează, transportă sau comercializează produse ori părţi din acestea sau prestează servicii".
15. Pentru diferenţieri între regimul juridic al profesioniştilor faţă de neprofesionişti, a se vedea art. 1233 NCC (determinarea preţului între profesionişti), art. 1358 N CC (criterii particulare de apreciere a vinovăţiei), art. 1709 NCC (termen diferit de denunţare a viciilor pentru cumpărătorul profesionist), art. 1785 NCC (locaţiunea fără durată determinată este prezumată că a fost încheiată pentru un an, în cazul profesioniştilor, în condiţiile arătate de acest articol), art. 2107 NCC (aprecierea diferită a diligenţei unui depozitar dacă are calitatea de profesionist) etc.
16. Soluţia aleasă de legiuitor în cuprinsul art. 3 este criticabilă, deoarece va conduce la bulversarea repartizării dosarelor „comerciale", fapt ce va determina o accentuare a nemulţumirii justiţiabililor, cu atât mai mult cu cât dispoziţiile noului Cod civil vor coexista cu dispoziţii din alte acte normative care fac vorbire despre comercianţi. De asemenea, se va constata o creştere a volumului de activitate la nivelul instanţelor, întrucât vor fi soluţionate de secţiile comerciale şi de tribunalele specializate în materie comercială şi cauzele în care una dintre părţi este o fundaţie sau o asociaţie fără scop lucrativ.
Art. 8. (1) Noţiunea „profesionist" prevăzută la art. 3 din Codul civil include categoriile de comerciant. întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege. la data intrării în vigoare a Codului civil.
(2) în toate actele normative în vigoare, expresiile „acte de comerţ", respectiv „fapte de comerţ" se înlocuiesc cu expresia „activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii.
Subiectele raporturilor juridice civile, indiferent dacă ar fi vorba de persoane fizice sau de persoane juridice şi indiferent dacă ar fi vorba de raporturi patrimoniale sau nepatrimoniale, se află pe poziţie de egalitate juridică, în sensul că niciuna dintre părţi nu se subordonează celeilalte. în acest sens, se afirmă că, în raportul de drept civil, părţile se
Citește mai mult
găsesc „pe picior de egalitate juridică". Trebuie subliniat că egalitatea părţilor din raporturile de drept civil este numai de ordin juridic, iar nu neapărat şi economic. Egalitatea juridică a părţilor reprezintă atât o trăsătură caracteristică raportului juridic civil, cât şi metoda de reglementare specifică dreptului civil.