Art. 2122 Noul cod civil Cheltuielile şi despăgubirile Reguli comune privind contractul de depozit Contractul de depozit

Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1618. Deponentul este îndatorit în a întoarce depozitarului toate spezele făcute pentru păstrarea lucrului depozitat, şi a-l dezdăuna de toate pierderile căşunate lui din cauza depozitului (C. civ. 991, 997,1080,1569,1574,1691,1730)".

1. Codul civil francez (art. 1948) îi acordă depozitarului un drept de retenţie. Era util s-o facă, deoarece depozitul gratuit nu este un contract sinalagmatic perfect şi excepţia de neexecutare n-ar fi putut, poate, să fie invocată de depozitarul care nu a fost rambursat. Prin urmare, depozitarul poate refuza să

Citește mai mult

restituie lucrul depus atât timp cât nu este plătit cu sumele care-i sunt datorate, cu condiţia ca ele să aibă un raport de conexitate cu depozitul: de exemplu, remuneraţia datorată de deponent depozitarului sau cheltuielile necesare făcute de ultimul. El poate chiar s-o opună proprietarului, care nu este debitorul său (P. Malaurie, L. Aynes, P. Gautier, op. cit., p. 479).

2. Depozitul cu titlu gratuit, fiind un contract unilateral, nu dă naştere la obligaţii decât în sarcina depozitarului. în cursul executării însă se pot naşte anumite obligaţii extra-contractuale (din gestiunea intereselor altei persoane sau din îmbogăţirea fără just temei, respectiv, delict civil) şi în sarcina deponentului. Astfel, dacă depozitarul a făcut cheltuieli pentru păstrarea (conservarea) lucrului sau a suferit pagube pricinuite de lucrul depozitat, în aceste cazuri, sumele cheltuite de el sau valoarea daunelor trebuie să fie restituite de deponent (art. 1618 C. civ. 1864) (Fr. Deak, op. cit., p. 79).

3. Potrivit art. 1618 C. civ. 1864, numai cheltuielile necesare, de conservare, sunt supuse restituirii. Cheltuielile utile pot fi reclamate numai în măsura îmbogăţirii deponentului, indiferent că sunt reclamate pe calea unei acţiuni de in rem verso sau printr-o acţiune din gestiunea de afaceri. întrucât aceste acţiuni sunt extracontractuale, ele pot fi exercitate şi împotriva proprietarului lucrului care nu a participat la încheierea contractului de depozit, dar beneficiază de aceste cheltuieli. Deponentul nu datorează cheltuielile de păstrare dacă acestea au fost incluse în remuneraţia stipulată sau dacă depozitarul a fost autorizat să se servească de lucrul depozitat în scopuri personale. Cheltuielile voluptuarii nu sunt supuse restituirii, dar depozitarul poate ridica adăugirile aduse lucrului, cu condiţia să nu-l vatăme (Fr. Deak, op. cit., p. 79).

4. Noul Cod civil, prin dispoziţiile art. 2122, reţine în sarcina deponentului aceleaşi obligaţii ca şi în reglementarea anterioară. în plus însă, noua reglementare în materia depozitului face precizarea că nu-i incumbă deponentului obligaţia de a-l despăgubi pe depozitar pentru pierderile suferite ca urmare a depozitării bunului, în cazul în care acesta din urmă a primit bunul, cunoscând sau trebuind să cunoască natura sa periculoasă (R. Postolache ş.a., op. cit., p. 33).