Art. 2132 Noul cod civil Cazul special Depozitul hotelier Contractul de depozit

1. în general, hotelierii au grijă să atragă atenţia clienţilor lor cu privire la condiţiile în care înţeleg să răspundă pentru furtul, pierderea, dispariţia bunurilor, aşa încât se consideră că, dacă se vor produce astfel de riscuri şi dacă hotelierul va putea face dovada că i-a înştiinţat în mod efectiv pe clienţi despre riscurile pe care nu înţeleg să şi le asume, ei nu vor răspunde. în mod uzual, hotelierii şi cei asimilaţi lor nu vor răspunde pentru furtul, pierderea ori dispariţia obiectelor de valoare care nu au fost declarate la venire şi care nu au fost încredinţate spre păstrare

Citește mai mult

celor în drept (T. Prescure, A. Ciurea, op. cit., p. 370).

2. Comparaţie cu contractul de „coffre-fort". Prin acest contract, o bancă pune la dispoziţie unei persoane contra unei sume de bani un seif în care aceasta poate să depună valori sau documente. Bancherul îşi asumă obligaţia de conservare şi pază, iar jurisprudenţă consideră aceasta o obligaţie de rezultat. Asemănarea cu contractul de depozit este foarte mare, din moment ce contractul de „coffre-fort" nu este un contract de împrumut. Mai mult, bancherul nu cunoaşte obiectele depuse în seif. Contractul de „coffre-fort" nu este totuşi un contract de depozit, el nefiind un contract real, căci lucrul nu îi este material remis bancherului. Situaţia este diferită de cazul în care recepţia unui hotel pune la dispoziţie clientului un seif pentru depozitarea valorilor. Aici, depunerea se face material, pe bază de borderou şi act scris, încheindu-se în fapt un contract de depozit (I. Dogaru, op. cit., p. 630).

3. în cazul în care bunurile de valoare a căror depozitare este solicitată de client nu prezintă niciun risc pentru hotelier, acesta din urmă are două posibilităţi: să ceară depozitarea acestora într-un loc închis sau sigilat Jart. 2131 alin. (3)]; să pună la dispoziţia clientului său, în camera acestuia de hotel, o casă de valori, caz în care hotelierul nu este presupus a fi primit în depozit bunurile care vor fi depuse de client în casa de valori, iar răspunderea acestuia este limitată, în temeiul dispoziţiilor art. 2128, până la concurenţa unei valori de o sută de ori mai mare decât preţul pentru o zi, afişat pentru camera oferită spre închiriere clientului (art. 2132 NCC) (R. Postolache ş.a., op. cit., p. 45).