Art. 2128 Noul cod civil Răspunderea limitată Depozitul hotelier Contractul de depozit

1. Deoarece Codul civil are în vedere depozitul hotelier remunerat, răspunderea hotelierului este apreciată cu mai multă rigoare, pentru orice culpă, după regulă culpa levis in abstracto. Pentru lucrurile uitate în hotel, culpa hotelierului se apreciază cu mai puţină rigoare, aplicându-se regulile culpei comune (St.D. Cărpenaru, op. cit., p. 275).

2. Atunci când bunurile călătorului sunt deteriorate sau furate, hotelierul este responsabil de plin drept, fără a fi necesar să i se dovedească culpă (art. 1953 C. civ. fr.); dar hotelierul se poate exonera demonstrând forţa majoră sau culpa

Citește mai mult

victimei. Aşa cum se întâmplă adesea când răspunderea este obiectivă, aceasta este limitată; plafonul era odinioară fixat printr-o cifră, care a devenit derizorie prin depreciere monetară; începând de la o Lege din 24 decembrie 1973, care modifică art. 1953, ea se ridică la de o sută de ori preţul locaţiei locuinţei pe zi; în afară de obiectele lăsate în vehiculele staţionate în locurile unde hotelul are o folosinţă privativă, în care această limită scade la jumătate [art. 1954 alin. (2) C. civ. fr.). Această referinţă la o valoare are drept avantaje faptul de a scăpa de deprecierea monetară şi de a se adapta la situaţia fiecărui hotel. Răspunderea hotelierului este obiectivă şi limitată; ea nu este angajată decât dacă călătorul dovedeşte materialitatea depozitului (P. Malaurie, L. Aynes, P. Gautier, op. cit., p. 489-490).

3. Apreciem că legiuitorul a stabilit o sumă echitabilă, întrucât hotelierului nu-i poate sta în putinţă să suporte valoarea deosebit de mare a autoturismului furat, aflat în garajul sau parcarea hotelului. Oricum, clientul păgubit va cumula această sumă cu cea obţinută de la societatea de asigurare, în ipoteza în care a încheiat un contract de asigurare în acest sens (R. Postolache ş.a., op. cit., p. 43).

JURIPRUDENŢĂ

Pentru a beneficia de un drept la reparaţie în limita echivalentului a de o sută de ori preţul cotidian al locaţiunii, clientul unui hotel care susţine că a fost victima unui furt de obiecte depuse în camera sa, dacă nu are obligaţia să prezinte proba unei oarecare culpe a hotelierului care ar fi permis comiterea furtului invocat, trebuie, în schimb, dacă există contestarea realităţii depozitului, să justifice, chiar şi prin prezumţii, materialitatea acestuia (Cass. civ. l'r, 4 noiembrie 1986, Bull. civ. I, n° 250, în P. Malaurie, L. Aynes, P. Gautier, op. cit., p. 490).